labirint, labirinturi s. n. 1. Construcție cu multe camere și galerii, în care orientarea este dificilă. ♦ Fig. Încurcătură de drumuri; p. ext. problemă, situație fără ieșire. 2. (În mitologia greacă) Construcție vastă, cu nenumărate galerii, înălțată de către Dedal în insula Creta la porunca regelui Minos. A slujit ca închisoare Minotaurului. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.