labirint sn [At: CANTEMIR, HR. 75 / V: (înv) ~rent, lavi~, (îrg) ~berint, laver~^[1] / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: ngr λαβυρίνθος, lat labyrinthus, fr labyrinthe] 1 Edificiu cu un număr mare de încăperi și galerii în care orientarea și găsirea ieșirii sunt foarte dificile Si: (liv) dedal. 2 (Pex) Construcție complicată prin numărul mare al compartimentărilor și prin dispunerea lor. 3 (Fig) Situație complicată, aparent fără ieșire. 4 (Fig) Problemă cu multe posibilități de rezolvare, derutantă. 5 (Fig) Problemă insolubilă. 6 (Fig) Rețea complicată de căi de comunicație, în care orientarea și deplasarea sunt dificile. 7 Parc plantat cu arbuști și străbătut de alei întortocheate în care te poți ușor rătăci. 8 (Atm) Totalitate a cavităților și a organelor care formează urechea internă. 9 (Teh) Dispozitiv astfel compartimentat, încât să micșoreze viteza unui fluid. 10 Dispozitiv alcătuit dintr-o cameră inelară compartimentată, utilizat pentru etanșare la diferite agregate și instalații. 11 (Min) Instalație alcătuită dintr-un jgheab de lemn, care se folosea la separarea materialelor fine. 12 Capcană pentru pești, formată prin amplasarea de garduri împletite. 13 (Nob) Material foarte dur, incasabil. corectat(ă)