DEDAL, dedaluri, s. n. Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale.

dedal sn [At: HELIADE, O. I, 207 / A și: (rar) dedal / Pl: ~uri și (înv) ~e / E: fr dedale] (Liv) 1 Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este foarte dificilă Si: labirint. 2 (Pex) Loc în care te poți rătăci, din care este greu de ieșit din cauza drumurilor întortocheate. 3 (Fig) Ceea ce este confuz, încurcat, lipsit de claritate.

DEDAL, dedaluri, s. n. (Rar) Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale.

DEDAL, dedaluri, s. n. (Rar) Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. Nu este lucru ușor de a grupa... rămășițele [arheologice]... În acest dedal, noi avem însă cîteva puncte luminoase. ODOBESCU, S. II 247.

DEDAL s.n. (Rar) Labirint. ♦ (Fig.) Încurcătură, învălmășeală. [Pl. -luri, -le. / < fr. dédale, it. dedalo, cf. Dedal – arhitect grec, presupus constructor al labirintului].

DEDAL s. n. 1. labirint. 2. (fig.) încurcătură, învălmășeală. (< fr. dédale)

dedal n. labirint. [V. Dedal].

*dedál n., pl. e și urĭ și (maĭ bine) dédal n., pl. e (d. Dáedalus, arhitectu care a construit labirintu din Creta). Labirint, loc unde te rătăceștĭ. Fig. Lucru obscur și încurcat: dedalu legilor.

dedal (labirint) (livr.) s. n., pl. dedaluri

dedal (labirint) (livr.) s. n., pl. dedaluri

dedal s. n., pl. dedaluri

DEDAL s. v. labirint.

dedal s. v. LABIRINT.

Dedal (în mitologia greacă), arhitect și iscusit meșteșugar grec, cunoscut mai ales drept constructor al Labirintului din Creta la cererea regelui Minos pentru închiderea Minotaurului. Închis aici împreună cu fiul său Icar, reușesc să evadeze cu ajutorul unor pene lipite cu ceară, dar, lacom de înălțimi, Icar se prăbușește.