*labirínt n., pl. urĭ și e (lat. labyrinthus, d. vgr. labýrinthos, cuv. de origine egiptenească). Edificiŭ vast și încurcat din care nu maĭ știaĭ cum să ĭeșĭ, cum era odinioară unu în Egipt și altu în Creta. Fig. Lucru care seamănă a labirint, cum îs orașele marĭ, minele cu multe galeriĭ, pădurile imense ș. a. Complicațiune inextricabilă, multiplicitate: labirintu legilor. Anat. Cavitatea sinuoasă din ăuntru urechiĭ. Un fel de cavitate în care pelea formează niște încrețiturĭ foarte complicate care servește peștilor macropozĭ la respirat în aer. Sinuozitățile creĭeruluĭ.