11 definiții pentru lăturalnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂTURÁLNIC, -Ă, lăturalnici, -ce, adj. Care este așezat, se află la o parte, la o margine; lateral; colateral; (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic; lăturaș. ♦ Fig. (Rar) Ocolit, tainic, ascuns. ♦ Fig. Incorect, necinstit. – Latură + suf. -alnic.

LĂTURÁLNIC, -Ă, lăturalnici, -ce, adj. Care este așezat, se află la o parte, la o margine; lateral; colateral; (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic; lăturaș. ♦ Fig. (Rar) Ocolit, tainic, ascuns. ♦ Fig. Incorect, necinstit. – Latură + suf. -alnic.

lăturalnic, ~ă [At: SĂULESCU, HR. I, 219/20 / Pl: ~ici, ~ice / E: latură + -alnic] 1 a Care se află la o margine sau la o extremitate Si: lateral, lăturaș (1), (Ban) lăturinț (1), (îvr) lăturiș. 2 a Care este departe de centru Si: lăturaș (2), mărginaș, periferic. 3 a (D. drumuri, străzi etc.) Izolat. 4 a (Fig) Care nu se află în centrul preocupărilor Si: minor, neînsemnat. 5 a (Fig) Care nu are legătură cu ceva. 6 a (Fig) Tăinuit. 7 a (Fig) Incorect. 8 a (Fig) Necinstit. 9 a (Îvr; d. rude, grade de rudenie) Colateral. 10 smp Lătunași.

LĂTURÁLNIC, -Ă, lăturalnici, -e, adj. Care este așezat la o parte, la o margine (v. lateral); (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic, retras. A intrat printr-o ușă lăturalnică un bărbat cu ochi albaștri. PAS, Z. I 318. La o înfurcătură de drumuri, de pe un drum lăturalnic, vede apropiindu-se cătră drumul ei o ceată veselă de călăreți tineri. CARAGIALE, O. III 99. Satul Humuleștii, în care m-am trezit, nu-i un sat lăturalnic, mocnit și lipsit de priveliștea lumii. CREANGĂ, O. A. 68. Ei umblau tot mai mult noaptea, pe răcoare, prin căi pustii și lăturalnice. ODOBESCU, S. I 147. ♦ Fig. Ocolit, tainic, ascuns; (cu sens peiorativ) incorect, necinstit, nepermis. Invocase fel de fel de motive și toate lăturalnice. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 187. E dorința de a o asigura că nu pot avea gînduri lăturalnice. IBRĂILEANU, A. 44.

LĂTURÁLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este sau se află într-o parte; mărginaș; lateral. 2) (despre drumuri, străzi) Care trece prin locuri mai ferite. 3) peior. Care este condamnabil ca fiind necinstit. /latură + suf. ~alnic

lăturalnic a. 1. ce vine de o parte, dosnic: căi pustii și lăturalnice Od.; 2. fig. accesoriu.

*laterál, -ă adj. (lat. lateralis, d. latus, láteris, lature). Care e la o parte, la o lature: drum lateral. Care e la coaste: durere laterală. Adv. La coaste: a fost izbit lateral. – Fals lăturalnic, cuv. ibrid fabricat de ignoranțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăturálnic adj. m., pl. lăturálnici; f. lăturálnică, pl. lăturálnice

lăturálnic adj. m., pl. lăturálnici; f. sg. lăturálnică, pl. lăturálnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂTURÁLNIC adj. 1. v. mărginaș. 2. v. dosnic. 3. v. lateral. 4. v. secundar.

LĂTURALNIC adj. 1. limitrof, mărginaș, (reg.) mărginos. (Un drum ~.) 2. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (Locuri ~.) 3. lateral. (O poziție ~.) 4. colateral, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, secundar, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.)

Intrare: lăturalnic
lăturalnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăturalnic
  • lăturalnicul
  • lăturalnicu‑
  • lăturalnică
  • lăturalnica
plural
  • lăturalnici
  • lăturalnicii
  • lăturalnice
  • lăturalnicele
genitiv-dativ singular
  • lăturalnic
  • lăturalnicului
  • lăturalnice
  • lăturalnicei
plural
  • lăturalnici
  • lăturalnicilor
  • lăturalnice
  • lăturalnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăturalnic

  • 1. Care este așezat, se află la o parte, la o margine; lateral; colateral.
    exemple
    • A intrat printr-o ușă lăturalnică un bărbat cu ochi albaștri. PAS, Z. I 318.
      surse: DLRLC
    • Satul Humuleștii, în care m-am trezit, nu-i un sat lăturalnic, mocnit și lipsit de priveliștea lumii. CREANGĂ, O. A. 68.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Latură + sufix -alnic.
    surse: DEX '98 DEX '09