3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂMURÍT, -Ă, lămuriți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (Despre oameni) Care a înțeles clar ceva; limpezit2. 2. (Despre idei, probleme etc.) Care este ușor de înțeles pentru cineva; explicit, clar, limpede. 3. (Despre obiecte) Care apare vederii cu claritate. – V. lămuri.

LĂMURÍT, -Ă, lămuriți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (Despre oameni) Care a înțeles clar ceva; limpezit2. 2. (Despre idei, probleme etc.) Care este ușor de înțeles pentru cineva; explicit, clar, limpede. 3. (Despre obiecte) Care apare vederii cu claritate. – V. lămuri.

lămurit1 sn [At: (a. 1843) DOC. EC. 789 / Pl: (rar) ~uri / E: lămuri] (Îvr) 1-2 Lămurire (1-2). 3 (Fig) Puritate. 4-9 Lămurire (4-9). 10 (Udp „asupra”, „despre”) Informație. 11-15 Lămurire (11-15).

lămurit2, ~ă a [At: CORESI, EV. 318 / V: (îrg) ~rat, (reg) ră~ / Pl: ~iți, ~e / E: lămuri] 1 (Înv; d. metale prețioase) Care a fost purificat prin înlăturarea, sub acțiunea focului, a corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine, de calitate inferioară. 2 (Înv) Pur. 3 (Fig) Nealterat. 4 (D. noțiuni abstracte) Care realizează sau tinde să realizeze un tip sau model considerat optim. 5 Care este conform cu modelul ideal. 6 Îvr; d. oameni) Scăpat de ceva nefavorabil. 7 (Pop) Curățat. 8 (Îvr; d. bani sau d. alte valori) De care se poate dispune în mod efectiv. 9 Din care s-au scăzut toate cheltuielile. Vz lichid, net. 10 (Îrg; d. substanțe în stare lichidă) Curățat de impurități Cf limpezit. 11 Care a fost separat de alte corpuri, substanțe sau elemente. 12 Distilat. 13 (Reg) Separat din amestecul din care făcea parte. 14 (D. informații, idei, concepții, reprezentări de fapte etc.) Care este exprimat limpede. 15 (D. prezentarea informațiilor, ideilor, opiniilor) Exact. 16 (D. prezentarea informațiilor, ideilor, opiniilor) Argumentat. 17 (D. prezentarea informațiilor, ideilor, opiniilor) Demonstrat. 18 (D. oameni) Care expune în mod explicit, clar, un fenomen, o situație. 19 Care este ușor și bine înțeles de către alții. 20 (D. obiecte, fenomene etc.) Care apare vederii cu claritate Si: vizibil. 21 (D. sunete, voce, zgomote) Care răsună distinct, precis. 22 Care se poate percepe cu claritate. 23 (D. oameni) Care a înțeles limpede, deplin, un fenomen, o situație Si: edificat. 24 (D. oameni) Convins de justețea unei opinii, a unei idei etc.

LĂMURÍT, -Ă, lămuriți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Care a pătruns o problemă, căruia i s-a deslușit un lucru. Făcînd deosebire între adevărații dușmani și oamenii nelămuriți, șovăielnici sau aflați temporar sub influența dușmanului, comuniștii au sarcina să desfășoare o muncă răbdătoare, de lămurire în rîndul celor din urmă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 38. Nici măcar nu sîntem lămuriți dacă moșia e de vînzare? REBREANU, R. I 133. ♦ (Despre idei, probleme etc.) Ușor de înțeles, limpede, clar. Articolul este foarte explicit, foarte lămurit... Nu știu ce aș putea adăoga. BARANGA, I. 167. Evoluțiile istorice ale romînilor se fac mai lămurite. BĂLCESCU, O. II 12. ♦ (Adverbial) În mod clar, precis. Vorbește, te rog, lămurit. SADOVEANU, N. F. 131. Nu-l vedea încă lămurit. REBREANU, P. S. 78. Are o privire atît de adîncă, Încît cu ea în inimi citește lămurit. MACEDONSKI, O. I 259. 2. Distinct, conturat, reliefat. Acele trăsuri așa de regulate, așa de bine lămurite, conțin într-însele o putere, o energie, o stăruință, care negreșit au a purta mari și minunate roduri. ODOBESCU, S. I 24. 3. (Învechit; despre metale, p. ext. despre alte lucruri) Limpezit, purificat, curat. O fîntînă cu apă vie și cu ghizdele albe și lămurite ca cristalul. SEVASTOS, N. 225.

lămurít, -ă adj. Clarificat, limpezit. Fig. Luminat, informat precis. Clar, limpede: vorbă lămurită. Adv. A vorbi lămurit.

LĂMURÍ, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A ajuta pe cineva să înțeleagă sau a înțelege, a ajunge să înțeleagă ceva. ♦ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la înțelegerea unui lucru în urma unei discuții în care s-au dezbătut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face să fie clar, înțeles de cineva; a clarifica, a desluși. ♦ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A apărea vederii în mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. și refl. (Înv.) A face să devină sau a deveni curat, lipsit de corpuri străine, pur. – Din lamură.

LĂMURÍ, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A ajuta pe cineva să înțeleagă sau a înțelege, a ajunge să înțeleagă ceva. ♦ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la înțelegerea unui lucru în urma unei discuții în care s-au dezbătut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face să fie clar, înțeles de cineva; a clarifica, a desluși. ♦ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A apărea vederii în mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. și refl. (Înv.) A face să devină sau a deveni curat, lipsit de corpuri străine, pur. – Din lamură.

lămuri [At: BIBLIA (1688), 3891/50 / V: (îvr) ~mări, (cscj) ~ra, / Pzi: ~resc / E: lamură] 1 vt (înv; c. i. metale, mai ales aur sau argint) A purifica prin înlăturarea, sub acțiunea focului, a corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine. 2 vt (Înv) A face să aibă o calitate superioară. 3 vt (Fig) A face să devină nealterat. 4 vt (Fig) A înlătura elementele improprii, nespecifice, dăunătoare Si: a purifica. 5-7 vt (Îrg; c. i. substanțe lichide) A curăța de impurități (prin distilare) (dublă rafinare sau) sedimentare. 8-9 vtr A (se) separa din amestecul din care face parte. 10 vt (Înv) A determina cu precizie un fapt, un lucru, un fenomen. 11 vt A face inteligibil ceea ce este sau pare confuz, obscur prin comentarii, interpretări etc. 12 vt A completa cu noi precizări, astfel încât să se poată înțelege ușor. 13 vt A releva semnificația, conținutul, sfera de referință sau de aplicare etc. 14 vt A clarifica. 15-16 vtr A (se) înțelege. 17 vt A ști. 18-19 vtr A (se) distinge. 20-21 vtr (Rar) A (se) justifica. 22 vt A stabili. 23-24 vtr A (se) explica. 25 vr A căpăta un sens, o rezolvare. 26-27 vtr A (se) cristaliza. 28-29 vtr A (se) contura. 30 vt (C.i. oameni) A face să pătrundă semnificația, înțelesul, cauza, rostul etc. unei întâmplări sau al unei situații. 31 vt A face să accepte și să considere ca justă o opinie, o idee, un lucru etc. pe bază de argumente Si: a convinge. 32 vr (D. oameni) A dobândi cunoștințe suficiente și clare despre ceva sau despre cineva. 33 vt A fi în măsură să cunoască semnificația, cauza, rostul a ceva. 34 vr A se edifica în legătură cu un fapt, cu un fenomen, cu o situație etc. 35-36 vtr (Îe) A (se) ~ liniștea (A lăsa sau) a rămâne nedumerit în urma unei explicații insuficiente, neclare. 37 vrr A ajunge la o concluzie comună, la o înțelegere, prin discutarea și explicarea aspectelor neclare și prin depășirea divergențelor. 38 vr (Îe) A se ~ de ziuă A se ivi zorile. 39 vt A face să se vadă limpede Si: a evidenția. 40 vt A vedea. corectată

LĂMURÍ, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. A face pe cineva să înțeleagă, a-i explica cuiva un lucru, o problemă etc., a da cuiva explicații. N-ai dreptul să mă condamni, fără să încerci să mă lămurești. DEMETRIUS, C. 33. Se luptă cu părerea de rău că nu-i cineva care să-l lămurească. SP. POPESCU, M. G. 93. ◊ (Problema în discuție se exprimă printr-o propoziție secundară sau printr-o determinare introdusă prin prep. «asupra») Dacă mă apropiam de el, dacă-l lămuream de ce umblă Tăun și-l ademenește cu vorbe, acum îl aveam între noi. CAMILAR, TEM. 274. Nicola, după ce mai bău un pahar de mastică, începu să lămurească cum era organizată viața în colonie. BART, E. 281. Ipolit găsi niște tăbliți... – A! am zis, iată acea ce ne va lămuri asupra misterioasei drame. NEGRUZZI, S. I 45. ◊ (Cu dativul persoanei) Am încercat să-ți lămuresc de ce nu mă mai înțeleg cu Mircea. DEMETRIUS, C. 9. ◊ (Fără indicarea persoanei) După ce mai băură un pahar de vin, Simeon lămuri cum stau treburile. SADOVEANU, O. VII 120. ♦ Refl. (Despre persoane) A ajunge la idei clare, a înțelege, a stăpîni o problemă. După ce s-or lămuri toate milioanele de oameni cîți îi are pămîntul, războiul are să intre în poveste. CAMILAR, TEM. 59. 2. Refl. A ajunge cu cineva la înțelegere, limpezind puncte de vedere contrarii. Trebuie să se lămurească mai bine cu Roșu în chestia asta, ca să nu se pomenească pe drumuri. REBREANU, R. II 80. 3. Tranz. (Complementul indică lucrul explicat) A explica pe înțelesul tuturor, a face clar, a desluși. Nu știu eu bine să lămuresc aceste idei. ODOBESCU, S. III 128. ♦ Refl. (Despre idei, probleme) A deveni clar, a căpăta înțeles. Cînd lucrurile se lămuresc, ne pufnește pe toți un rîs. CAMIL PETRESCU, U. N. 279. (Construit cu dativul) Vicleșugul moșneagului deodată i se lămuri cu desăvîrșire. SADOVEANU, O. VII 116. Acum i se lămureau bine, pentru prima oară, veșnicele sfezi, în larma cărora se deștepta noaptea din somn. VLAHUȚĂ, O. A. 140. 4. Refl. (Despre obiecte concrete) A se desluși dintre alte obiecte, a căpăta relief, a deveni distinct, a apărea cu claritate. Luna mare se ridicase și cîmpiile se lămureau drepte pînă cine știe unde. SADOVEANU, O. VI 189. Fața lui se lămurește, Pare-nduioșat acum. TOPÎRCEANU, B. 71. ◊ Fig. În mintea lui se lămurea ca într-un tablou căsuța... albă și veche. VLAHUȚĂ, O. A. III 73. ♦ (Despre elemente care întunecă obiectele) A dispărea, lăsînd să se vadă clar lucrurile. Negurile de pe Moldova se lămureau. SADOVEANU, O. I 59. 5. Tranz. (Învechit) A curăța un metal de corpuri străine expunîndu-l acțiunii focului; a purifica. Argintarul lucrează argintul, lămurindu-l prin foc. I. IONESCU, M. 714. ◊ Refl. Fig. Ticăloșii aceștia merită a fi arși de vii, ca să-și curețe păcatul și să se lămurească prin foc de fărădelegea lor. NEGRUZZI, S. I 232.

A SE LĂMURÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre lucruri neclare) A deveni clar (în urma unor investigații, discuții etc.). 2) (despre persoane) A ajunge să înțeleagă clar; a se clarifica; a se edifica. 3) (despre obiecte) A apărea vederii în mod distinct; a căpăta contururi clare; a se distinge; a se desluși. 4) (despre persoane) A ajunge la înțelegere (unul cu altul) în urma unor explicații. /Din lamură

A LĂMURÍ ~ésc tranz. 1) (probleme, texte, lucruri neînțelese etc.) A face înțeles, comentând și dând informații necesare; a explica; a arăta. 2) (persoane) A ajuta să înțeleagă lucruri neclare, obscure. 3) A face să se lămurească. /Din lamură

lămurì v. 1. a curăța: a lămuri aurul; 2. a clarifica: (lună) lumina-i dulce tot mai mult lămurește EM.; 3. fig. a explica, a lămuri idei.

lămurésc v. tr. (d. lamură). Curăț, clarific, limpezesc: a lămuri seu, untu. Fig. Clarific, explic, deslușesc, daŭ informațiunĭ precise: a lămuri pe cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lămurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămurésc, imperf. 3 sg. lămureá; conj. prez. 3 să lămureáscă

lămurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămurésc, imperf. 3 sg. lămureá; conj. prez. 3 sg. și pl. lămureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂMURÍT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. bine. 3. adj. clarificat, dumerit, edificat, orientat, (fig.) luminat. (Sunt pe deplin ~.) 4. adj. clar, deslușit, explicit, expres, inteligibil, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 5. adv. v. clar.

LĂMURÍT adj. v. curățit, purificat.

lămurit adj. v. CURĂȚIT. PURIFICAT.

arată toate definițiile

Intrare: lămurit (adj.)
lămurit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lămurit
  • lămuritul
  • lămuritu‑
  • lămuri
  • lămurita
plural
  • lămuriți
  • lămuriții
  • lămurite
  • lămuritele
genitiv-dativ singular
  • lămurit
  • lămuritului
  • lămurite
  • lămuritei
plural
  • lămuriți
  • lămuriților
  • lămurite
  • lămuritelor
vocativ singular
plural
lămurat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lămurit (s.n.)
lămurit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lămurit
  • lămuritul
  • lămuritu‑
plural
  • lămurituri
  • lămuriturile
genitiv-dativ singular
  • lămurit
  • lămuritului
plural
  • lămurituri
  • lămuriturilor
vocativ singular
plural
Intrare: lămuri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lămuri
  • lămurire
  • lămurit
  • lămuritu‑
  • lămurind
  • lămurindu‑
singular plural
  • lămurește
  • lămuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lămuresc
(să)
  • lămuresc
  • lămuream
  • lămurii
  • lămurisem
a II-a (tu)
  • lămurești
(să)
  • lămurești
  • lămureai
  • lămuriși
  • lămuriseși
a III-a (el, ea)
  • lămurește
(să)
  • lămurească
  • lămurea
  • lămuri
  • lămurise
plural I (noi)
  • lămurim
(să)
  • lămurim
  • lămuream
  • lămurirăm
  • lămuriserăm
  • lămurisem
a II-a (voi)
  • lămuriți
(să)
  • lămuriți
  • lămureați
  • lămurirăți
  • lămuriserăți
  • lămuriseți
a III-a (ei, ele)
  • lămuresc
(să)
  • lămurească
  • lămureau
  • lămuri
  • lămuriseră
lămura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lămurit (adj.) lămurat adesea adverbial

  • 1. (Despre oameni) Care a înțeles clar ceva; limpezit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: limpezit (adj.) antonime: nelămurit attach_file 2 exemple
    exemple
    • Făcînd deosebire între adevărații dușmani și oamenii nelămuriți, șovăielnici sau aflați temporar sub influența dușmanului, comuniștii au sarcina să desfășoare o muncă răbdătoare, de lămurire în rîndul celor din urmă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 38.
      surse: DLRLC
    • Nici măcar nu sîntem lămuriți dacă moșia e de vînzare? REBREANU, R. I 133.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre idei, probleme etc.) Care este ușor de înțeles pentru cineva.
    exemple
    • Articolul este foarte explicit, foarte lămurit... Nu știu ce aș putea adăoga. BARANGA, I. 167.
      surse: DLRLC
    • Evoluțiile istorice ale romînilor se fac mai lămurite. BĂLCESCU, O. II 12.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (și) adverbial În mod clar, precis.
      exemple
      • Vorbește, te rog, lămurit. SADOVEANU, N. F. 131.
        surse: DLRLC
      • Nu-l vedea încă lămurit. REBREANU, P. S. 78.
        surse: DLRLC
      • Are o privire atît de adîncă, Încît cu ea în inimi citește lămurit. MACEDONSKI, O. I 259.
        surse: DLRLC
  • 3. (Despre obiecte) Care apare vederii cu claritate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: conturat distinct reliefat attach_file un exemplu
    exemple
    • Acele trăsuri așa de regulate, așa de bine lămurite, conțin într-însele o putere, o energie, o stăruință, care negreșit au a purta mari și minunate roduri. ODOBESCU, S. I 24.
      surse: DLRLC
  • 4. învechit Despre metale, prin extensiune despre alte lucruri:
    exemple
    • O fîntînă cu apă vie și cu ghizdele albe și lămurite ca cristalul. SEVASTOS, N. 225.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi lămuri
    surse: DEX '98 DEX '09

lămuri lămura

  • 1. tranzitiv reflexiv A ajuta pe cineva să înțeleagă sau a înțelege, a ajunge să înțeleagă ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: explica înțelege attach_file 8 exemple
    exemple
    • N-ai dreptul să mă condamni, fără să încerci să mă lămurești. DEMETRIUS, C. 33.
      surse: DLRLC
    • Se luptă cu părerea de rău că nu-i cineva care să-l lămurească. SP. POPESCU, M. G. 93.
      surse: DLRLC
    • Dacă mă apropiam de el, dacă-l lămuream de ce umblă Tăun și-l ademenește cu vorbe, acum îl aveam între noi. CAMILAR, TEM. 274.
      surse: DLRLC
    • Nicola, după ce mai bău un pahar de mastică, începu să lămurească cum era organizată viața în colonie. BART, E. 281.
      surse: DLRLC
    • Ipolit găsi niște tăbliți... – A! am zis, iată acea ce ne va lămuri asupra misterioasei drame. NEGRUZZI, S. I 45.
      surse: DLRLC
    • Am încercat să-ți lămuresc de ce nu mă mai înțeleg cu Mircea. DEMETRIUS, C. 9.
      surse: DLRLC
    • După ce mai băură un pahar de vin, Simeon lămuri cum stau treburile. SADOVEANU, O. VII 120.
      surse: DLRLC
    • După ce s-or lămuri toate milioanele de oameni cîți îi are pămîntul, războiul are să intre în poveste. CAMILAR, TEM. 59.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A ajunge la o concluzie, la înțelegerea unui lucru în urma unei discuții în care s-au dezbătut aspectele neclare, contradictorii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Trebuie să se lămurească mai bine cu Roșu în chestia asta, ca să nu se pomenească pe drumuri. REBREANU, R. II 80.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A face să fie clar, înțeles de cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clarifica desluși attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu știu eu bine să lămuresc aceste idei. ODOBESCU, S. III 128.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Cînd lucrurile se lămuresc, ne pufnește pe toți un rîs. CAMIL PETRESCU, U. N. 279.
        surse: DLRLC
      • Vicleșugul moșneagului deodată i se lămuri cu desăvîrșire. SADOVEANU, O. VII 116.
        surse: DLRLC
      • Acum i se lămureau bine, pentru prima oară, veșnicele sfezi, în larma cărora se deștepta noaptea din somn. VLAHUȚĂ, O. A. 140.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre obiecte) A apărea vederii în mod distinct; a se contura cu claritate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Luna mare se ridicase și cîmpiile se lămureau drepte pînă cine știe unde. SADOVEANU, O. VI 189.
      surse: DLRLC
    • Fața lui se lămurește, Pare-nduioșat acum. TOPÎRCEANU, B. 71.
      surse: DLRLC
    • figurat În mintea lui se lămurea ca într-un tablou căsuța... albă și veche. VLAHUȚĂ, O. A. III 73.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (Despre elemente care întunecă obiectele) A dispărea, lăsând să se vadă clar lucrurile.
      exemple
      • Negurile de pe Moldova se lămureau. SADOVEANU, O. I 59.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv învechit A face să devină sau a deveni curat, lipsit de corpuri străine, pur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: curăța purifica attach_file 2 exemple
    exemple
    • Argintarul lucrează argintul, lămurindu-l prin foc. I. IONESCU, M. 714.
      surse: DLRLC
    • figurat Ticăloșii aceștia merită a fi arși de vii, ca să-și curețe păcatul și să se lămurească prin foc de fărădelegea lor. NEGRUZZI, S. I 232.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • lamură
    surse: DEX '98 DEX '09