vag², ~ă a, sn [At: HELIADE, O. II, 368 / Pl: vagi și (înv) vage af / E: fr vague, lat vagus, -a, -um] 1 a (D. idei, noțiuni etc.) Care nu poate fi definit cu precizie. 2 a (D. stări sufletești, sentimente etc.) A cărui natură rămâne incertă Si: confuz, imprecis, nelămurit, obscur. 3 a (D. stări sufletești, sentimente etc.) Care se manifestă fără intensitate. 4 a (D. privire, ochi) Care exprimă gânduri, sentimente greu de definit. 5 a (D. realități perceptibile cu ajutorul simțurilor) Care se distinge cu dificultate. 6 av Într-un mod imprecis. 7 av Fără convingere. 8-9 sm, a (Atm; șîs nerv ~) (Nerv mixt, senzitivo-motor și parasimpatic) care aparține celei de a zecea perechi de nervi cranieni, având ramificații la cap, în cavitatea toracică și în cea abdominală Si: (nerv) pneumogastric. 10 a (Îvr; îs) An ~ An care are 365 de zile. 11 sn Ceea ce este imprecis, nedeterminat. 12 sn (Îlav) În ~ În gol. 13 sn (Îe) A se pierde în ~ A face considerații generale.

vag¹ s vz vagă

vag, -ă adj., s.n. I adj. 1 (despre realități perceptibile cu ajutorul simțurilor) Care este perceput imprecis, imperfect (fără a putea fi descris, analizat); care este greu de determinat. Sînt contururi vagi, e o expresie a naturii (ANG.). ◊ (adv.) Aude vag ce a spus conferențiarul. 2 (despre idei, informații, noțiuni etc.) Care are o semnificație neclară; care este lipsit de claritate, de precizie; care este greu de sesizat. Avea doar o idee vagă despre ce avea de făcut. ◊ (adv.) Și-a prezentat cam vag opțiunile. 3 (despre sentimente, stări sufletești etc.) Care este greu de precizat, de definit, de explicat; care nu poate fi bine analizat. Simțea o presimțire vagă că urmează un deznodămînt nefericit. ◊ (adv.) Absolutul, ca gînd vag presimțit, trece prin toate frămîntările artei (BLA.). ♦ (despre ochi, privire) Care este nesigur; care exprimă gînduri, sentimente greu de precizat, de definit. Privirea-ți cade vagă peste apa larg-ovală (BACOV.). 4 (anat.) Nerv vag = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, aparținînd sistemului vegetativ parasimpatic, cu rol important în funcționarea aparatului respirator, a aparatului circulator și a celui digestiv; nerv pneumogastric. II s.n. (Caracterul a) ceea ce este confuz, neclar, nedefinit, nedeterminat. ◊ Loc. adv. În vag = în gol. ◊ Expr. A se pierde în vag = a face aprecieri neprecise, prea generale. • pl. -i. /<fr. vague, lat. vagus, -a, -um <vagari „a rătăci”.

VAG, -Ă, vagi, adj. Lipsit de precizie, de limpezime; nelămurit, nesigur, confuz. Privirea vagă a Eleonarei părea să însemne că n-a priceput nimic. DUMITRIU, B. F. 148. A obținut o promisiune vagă. REBREANU, R. I 260. O vagă neliniște o cuprinse. BART, E. 162. Împrăștiind un miros vag... prinosul crizantemelor cădea. ANGHEL, PR. 135. ◊ (Adverbial) Am rămas nehotărît, confuz, vag fericit, vag bolnav și vinovat.. GALACTION, O. I 59. E mirată vag, nu însă surprinsă. CAMIL PETRESCU, U. N. 217. Gînduri de acestea îi treceau vag și lui Drăghici prin minte. VLAHUȚĂ, O. A. III 68. ◊ (Substantivat, n.) În vagul unor tăceri lungi, adormii în vijîitul stufișului de copaci. BACOVIA, O. 248. Această confuziune, tortură și acest vag al stilului provin din atîtea sentimente multiple. GHEREA, ST. CR. III 101. ♦ Nervul vag (și substantivat, m.) = unui dintre cei doisprezece, nervi cranieni (foarte important pentru funcțiile vegetative). Excitația vagului influențează auriculul. DANIELOPOLU, F. N. II 31. – Pl. și: (f. pl., învechit) vage (GHICA, A. 638).

VAG, -Ă adj. 1. Care nu este bine lămurit; nelămurit, nedefinit, nedeterminat. 2. Nesigur, neprecis. ◊ A se pierde în vag = a face considerații generale, neprecise. ♦ Care nu poate fi bine analizat. ◊ (Anat.) Nerv vag (și s.m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni; nerv pneumogastric. [< fr. vague, cf. lat. vagus < vagari – a rătăci].

VAG, -Ă adj. 1. (și adv.) care nu este bine lămurit; nedefinit, nedeterminat; confuz. 2. nesigur, neprecis. ♦ a se pierde în ~ = a face considerații generale, neprecise. ◊ care nu poate fi bine analizat. ♦ nerv ~ (și s. m.) = nerv pneumogastric. (< fr. vague, lat. vagus)

*vag, -ă adj. (lat. vagus, d. vagari, a rătăci, a umbla pin lume. V. divag). Nehotărît, neprecizat, nedeterminat: spațiŭ vag. Fig. Răspuns vag, dorință vagă. Adv. A răspunde vag.

vag adj. m., f. vagă; pl. m. și f. vagi

vag adj. m., f. vagă; pl. m. și f. vagi.

vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi

VAG adj. I. 1. v. imprecis. 2. v. estompat. 3. v. surd. 4. v. confuz. 5. evaziv, imprecis, neprecis. (Un răspuns extrem de ~.) II. v. pneumogastric.

VAG adj. I. 1. imprecis, neclar, nedeslușit, nelămurit, neprecis. (Se zăreau niște siluete ~.) 2. estompat, neclar, șters. (Un contur ~.) 3. confuz, difuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedeslușit, nelămurit, neprecis, (fig.) surd. (O senzație ~ de durere.) 4. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 5. evaziv, imprecis, neprecis. (Un răspuns extrem de ~.) II. (ANAT.) pneumogastric. (Nerv ~.)

Vag ≠ clar, precis

vag (-gă), adj. – Confuz, nedeterminat. Fr. vague. – Var. vagabond (var. vulgară bagabont, vagabonț), s. m., din fr. vagabond, cf. mr. vagabondu < it. vagabondo; vagabondaj, s. n., din fr. vagabondage.