lâncezire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~ngezi~ / Pl: ~ri / E: lâncezi] (Înv) 1-3 Lâncezeală (1-3).

lâncezi vi [At: COD. VOR.² 262 / V: (înv) ~ngezi / Pzi: ~zesc / E: lânced] 1 (D. oameni) A fi într-o stare de slăbiciune, de moleșeală. 2 (D. activități) A stagna. 3 (D. plante) A se ofili. 4 (D. oameni) A se complace în inactivitate Si: a lenevi, a trândăvi.

lângezi v vz lâncezi

lângezire sf vz lâncezire

LÎNCEZI, lîncezesc, vb. IV. Intranz. (Despre persoane) A fi într-o stare de slăbiciune sau de moleșeală, a sta în apatie, în inactivitate; (despre acțiuni, activități etc.) a stagna. Mulți seculi lîncezit-am sub a pieirii ceață. ALECSANDRI, P. III 567. ◊ Fig. Cunoști acea cîmpie... unde avîntul moare Sau jalnic lîncezește? MACEDONSKI, O. I 130.

LÎNCEZIRE s. f. Faptul de a lîncezi; moleșeală, stagnare. Linia economiei capitalismului înseamnă lîncezirea forțelor de producție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2617.

A LÂNCEZI ~esc intranz. 1) (despre persoane) A fi lânced; a se afla în depresiune morală și moleșeală fizică. 2) fig. (despre acțiuni) A se opri din desfășurarea normală; a nu progresa; a stagna. /Din lânced

lâncezì v. 1. a fi într’o stare de slăbiciune îndelungată; 2. a suferi de continuitatea unui rău: a lâncezi în mizerie; 3. a-și consuma puterile: acest arbore lâncezește din lipsă de apă; 4. fig. a fi lipsit de vigoare, de vioiciune: interesul lâncezește în actul al treilea.

lîncezésc v. intr. (d. lînced). Îs lînced, zac orĭ staŭ fără putere, sufer, gogesc, tînjesc: bolnavu lîncezea în pat, florile lîncezeaŭ fără apă. Fig. A lîncezi într’o funcțiune, în închisoare; societatea lîncezea; interesu acesteĭ pĭese teatrale lîncezește în actu al doilea. V. vegetez.

!lâncezire s. f., g.-d. art. lâncezirii; pl. lânceziri

lâncezire s. f., g.-d. art. lâncezirii

lâncezire s. f., g.-d. art. lâncezirii

lâncezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lâncezesc, 3 sg. lâncezește, imperf. 1 lâncezeam; conj. prez. 1 sg. să lâncezesc, 3 să lâncezească

lâncezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lâncezesc, imperf. 3 sg. lâncezea; conj. prez. 3 să lâncezească

lâncezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lâncezesc, imperf. 3 sg. lâncezea; conj. prez. 3 sg. și pl. lâncezească

LÂNCEZIRE s. 1. v. lâncezeală. 2. v. stagnare.

lâncezire s.f. 1 langoare, lâncezeală, moleșeală, moleșire, toropeală, toropire, <rar> langurozitate, torpoare, uncropeală, <înv. și pop.> lingoare, <pop. și fam.> moliciune, <pop.> zăcășeală, <reg.> târomeală, <înv.> lâncezie, lâncezime, moleață, moleșitură, <fig.> amorțeală, blegire, eclipsă, letargie, mocneală, vegetare, <fig.; rar> vegetație, <fig.; pop. și fam.> blegeală, bleojdire, <fig.; înv.> afion. 2 fig. stagnare, trenare, <fig.> lâncezeală, paralizie, <fig.; înv.> lâncezie, lâncezime, stagnație.

LÂNCEZI vb. v. boli, piroti, stagna, tânji, zăcea.

LÂNCEZI vb. 1. (fig.) a vegeta. (~ toată ziua.) 2. a stagna, a trena. (Afacerile ~.)

lâncezi vb. IV. intr. I 1 (despre oameni) <fig.> a mocni, a vegeta, <fig.; înv.> a tânji. Toată ziua lâncezește în pat. 2 (pop.; despre frunze, foi etc.) v. Fana. Îngălbeni. Muri. Ofili. Păli². Pieri. Trece. Usca. Veșteji. 3 (med., med. vet.; înv.; despre ființe) v. Piroti. Zăcea. II fig. 1 (despre fenomene, manifestări, activități, acțiuni etc.) a trena, <fig.> a amorți, a stagna. Interesul pentru cultură nu trebuie să lâncezească niciodată. 2 <fig.> a stagna, a vegeta, <fig.; rar> a tânji. Viața orașului lâncezește.

lîncezi vb. v. BOLI. PIROTI. STAGNA. TÎNJI. ZĂCEA.

LÎNCEZI vb. 1. (fig.) a vegeta. (~ toată ziua.) 2. a stagna, a trena. (Afacerile ~.)

LÎNCEZIRE s. lîncezeală, moleșeală, moleșire, toropeală, toropire, (franțuzism rar) torpoare, (Munt. și Olt.) tîromeală. (Stare de ~.)