3 intrări

  • jur (persoană)
  • jura
  • Lexeme neasociate affetto anima bâzai bâzdărat blaster cafegi chemin Christi cuarto cvarto domo elenchi ergo five fuoco grata gratae hoc ignoratio in jure l'oeil lacrima laude maché mixtum nebăgare nebăgat nebăgate nolens non o'clock octavo one-man orbi os papier persona personae plano plurale puia-gaia quale quarto room singulare soir sotto sound spaghetti sponte sua summa tale tantum trompe urbi vae valorem victis vitae volens water

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jur1 sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr jury] 1 (Asr) Jurat1. 2 (În vechea organizare judecătorească) Curte cu ~i Organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1 (8).

jura [At: CORESI, EV. 60/22 / Pzi: jur / E: ml juro, -are] 1 vtr A afirma ceva sub jurământ. 2 vtr A declara ceva prin jurământ. 3 vtr A confirma ceva la judecată prin jurământ. 4 vt A depune o mărturie despre cineva. 5 vt A promite sub jurământ. 6 vr (Pop) A se blestema (pentru a întări cele afirmate). 7 vr A crede cu tărie un anumit lucru. 8 vr A avea încredere oarbă în cineva. 9 vt A făgădui ceva în mod solemn. 10-11 vtr A (se) lega prin jurământ (5). 12 vt (Pop) A ruga pe cineva stăruitor Si: a conjura, a implora. 13 vt (Nob) A înjura.

JUR1, juri, s. m. (Înv.) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury.

JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare.

JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare.

JUR1, juri, s. m. (Astăzi rar) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury.

JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu o completivă directă sau cu un complement care indică un sentiment) A face un jurămînt, a se lega prin jurămînt; a întări, a confirma la judecată, prin jurămînt, o depoziție, o mărturie. Au doar nu mi-ați jurat și mie credință? NEGRUZZI, S. I 140. Știi, bădiță, cum jurai Seara, cînd la noi veneai Că pe alta n-o s-o iai? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 258. (Fig.) A noastre inimi își jurau Credință pe toți vecii, Cînd pe cărări se scuturau De floare liliecii. EMINESCU, O. I 186. ◊ (Cu complement intern) Hai să jurăm Jurămîntul mare. TEODORESCU, P. P. 463. ◊ (La optativ sau în legătură cu verbul «a putea», arată convingerea fermă a cuiva în legătură cu un anumit lucru) Dumnezeu să-l ierte că Ștefăniță î-i ticluise o carte către Petru-vodă... să fi jurat că e de el. DELAVRANCEA, O. II 184. Puteai să juri că n-are mai mult de treizeci de ani. VLAHUȚĂ, O. A. 111. ◊ Absol. Îl cunosc. Dar nu știu de unde... Credeți-mă, uite... jur. SAHIA, N. 75. ◊ Refl. Să mă mai jur eu?... Nu m-am jurat? n-am plîns? Cu ce m-am ales? CARAGIALE, O. I 63. Jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău că mi-i da ascultare și supunere. CREANGĂ, P. 206. Foaie verde lemn uscat, Tare, mîndră, te-ai jurat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243. Vin’, mîndră, să ne jurăm Și să nu ne mai lăsăm. id. ib. 256. 2. Refl. A consimți prin jurămînt să se întîmple un lucru rău în cazul cînd nu îndeplinești o anumită condiție; a se afurisi. Mă jur să n-am parte de mătușica, dacă nu dau păretele jos. ALECSANDRI, T. I 39. Ea o prins a se jura: De-oi fi dat gura cuiva, Uște-mi-se cununa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243. 3. Tranz. fact. A obliga, a pune pe cineva să jure. Mă jură pe ce am mai scump pe lume, pe tata, ca să nu o las la zmei. ISPIRESCU, L. 301. A jurat-o pe nevastă-sa ca nu cumva să spuie cuiva. ȘEZ. II 212. (Cu pronunțare regională) Te giur cu pistolu-n pept Spune mie tot cu drept De ai bani mai multicei. ALECSANDRI, P. P. 162.- Prez. ind. și: (regional) jor (COȘBUC, P. I 183).

JURI s. m. pl. (Ieșit din uz; numai în expr.) Curte cu juri = curte cu jurați, v. jurat1 (1). Procesul de calomnie s-a judecat la curtea cu juri. SADOVEANU, E. 157.

JURI s.m.pl. Curte cu juri = comisie de cetățeni, care îndeplineau ocazional și temporar funcții judiciare. [Cf. fr. juré, engl. jury].

JUR s. m. jurat. ♦ curte cu ~ i = organ de jurisdicție cu caracter penal format din juri. (< fr. jury)

JUR1 m. înv.: Curte cu ~i organ de jurisdicție, în componența căruia intrau jurații. /<fr. jury

A SE JURÁ mă jur intranz. 1) A se angaja prin jurământ; a jurui. 2) A se lega prin jurământ pentru a confirma unele afirmații; a se afurisi. /<lat. jurare

A JURÁ jur 1 tranz. 1) A promite prin jurământ. ~ fidelitate. 2) (probitatea unor depoziții, mărturii) A confirma la judecată prin jurământ. 3) pop. (persoane) A ruga cu multă stăruință; a implora; a conjura. 2. intranz. A presta un jurământ. /<lat. jurare

jurà v. 1. a afirma cu jurământ, luând de martur pe D-zeu: a jurat strâmb; 2. a asigura, a încredința despre ceva: ți’o jur; 3. a se îndatora cu jurământ, a promite serios: a jura supunere. [Lat. JURARE].

juri m., pl. corpul juraților: Curtea cu juri.

2) jur, a -á v. intr. (lat. jurare, a jura, d. jus, juris, drept, dreptate; it. giurare, pv. cat. sp. pg. jurar, fr. jurer. Rudă cu just). Iaŭ martur pe Dumnezeŭ saŭ altă autoritate pe care o cred sacră: jur pe cruce, pe onoare că spun adevărat. Mă oblig pin jurămînt, promit serios: jur supunere cuiva. V. tr. Blestem pe cineva dacă nu va face ceva: te jur să facĭ așa cum țĭ-am spus. V. refl. Jur, afirm bazat pe religiune saŭ pe altă credință: mă jur pe cruce, pe onoare că spun adevărat, mă jur să fac (saŭ: că voĭ face) un spital. V. zăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!jur1 (jurat) (înv.) s. m., pl. juri

jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră

jurá vb., ind. prez. 1 sg. júr, 3 sg. și pl. júră

arată toate definițiile

Intrare: jur (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jur
  • jurul
  • juru‑
plural
  • juri
  • jurii
genitiv-dativ singular
  • jur
  • jurului
plural
  • juri
  • jurilor
vocativ singular
  • jurule
  • jure
plural
  • jurilor
Intrare: jura
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jura
  • jurare
  • jurat
  • juratu‑
  • jurând
  • jurându‑
singular plural
  • ju
  • jurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jur
(să)
  • jur
  • juram
  • jurai
  • jurasem
a II-a (tu)
  • juri
(să)
  • juri
  • jurai
  • jurași
  • juraseși
a III-a (el, ea)
  • ju
(să)
  • jure
  • jura
  • jură
  • jurase
plural I (noi)
  • jurăm
(să)
  • jurăm
  • juram
  • jurarăm
  • juraserăm
  • jurasem
a II-a (voi)
  • jurați
(să)
  • jurați
  • jurați
  • jurarăți
  • juraserăți
  • juraseți
a III-a (ei, ele)
  • ju
(să)
  • jure
  • jurau
  • jura
  • juraseră
Intrare: Lexeme neasociate
valorem
Non-lexem (NL5)
Surse flexiune: DOR
  • valorem
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • vitae
volens
Non-lexem (NL4)
  • volens
nolens
Non-lexem (NL4)
  • nolens
jure
  • pronunție: ĭure
Non-lexem (NL4)
  • jure
quale
  • pronunție: cvale
Non-lexem (NL4)
  • quale
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • non
  • pronunție: soar
Non-lexem (NL4)
  • soir
grata
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • grata
gratae
Non-lexem (NL4)
  • gratae
persona2 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • persona
personae
Non-lexem (NL4)
  • personae
cafegi non-lexem
Non-lexem (NL1)
  • cafegi
locuțiune, expresie, compus (I5)
  • puia-gaia
five non-lexem
  • pronunție: fáiv
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • five
Lexeme neasociate non-lexem
Non-lexem (NL1)
  • Lexeme neasociate
elenchi non-lexem
  • silabație: e-len-chi
Non-lexem (NL4)
  • elenchi
ignoratio non-lexem
  • silabație: ig-no-ra-ti-o, i-gno-
  • pronunție: -ți-o
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • ignoratio
tale non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • tale
Christi nume propriu
nume propriu (I3)
  • Christi
lacrima non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • lacrima
fuoco non-lexem
  • silabație: fuo-co
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • fuoco
affetto non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • affetto
mixtum non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • mixtum
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebăgare
  • nebăgarea
plural
genitiv-dativ singular
  • nebăgări
  • nebăgării
plural
vocativ singular
plural
nebăgat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebăgat
  • nebăgatul
  • nebăgatu‑
  • nebăga
  • nebăgata
plural
  • nebăgați
  • nebăgații
  • nebăgate
  • nebăgatele
genitiv-dativ singular
  • nebăgat
  • nebăgatului
  • nebăgate
  • nebăgatei
plural
  • nebăgați
  • nebăgaților
  • nebăgate
  • nebăgatelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • nebăgate
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • o'clock
  • o'clockul
plural
  • o'clockuri
  • o'clockurile
genitiv-dativ singular
  • o'clock
  • o'clockului
plural
  • o'clockuri
  • o'clockurilor
vocativ singular
plural
maché2 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: MDN '08
  • maché
plurale non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • plurale
tantum non-lexem
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: DOR
  • tantum
ergo2 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • ergo
singulare non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • singulare
domo non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • domo
sua non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • sua
Non-lexem (NL4)
  • sponte
room non-lexem
  • silabație: room-ser-vice
Non-lexem (NL4)
  • room
sotto non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • sotto
  • pronunție: blastăr
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blaster
  • blasterul
  • blasteru‑
plural
  • blastere
  • blasterele
genitiv-dativ singular
  • blaster
  • blasterului
plural
  • blastere
  • blasterelor
vocativ singular
plural
sound non-lexem
  • silabație: monosilabic
  • pronunție: saŭnd
Non-lexem (NL4)
  • sound
spaghetti non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • spaghetti
in6 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • in
substantiv neutru (N74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • octavo
  • octavoul
  • octavou‑
plural
  • octavouri
  • octavourile
genitiv-dativ singular
  • octavo
  • octavoului
plural
  • octavouri
  • octavourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • quarto
  • quartoul
  • quartou‑
plural
  • quartouri
  • quartourile
genitiv-dativ singular
  • quarto
  • quartoului
plural
  • quartouri
  • quartourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cvarto
  • cvartoul
plural
  • cvartouri
  • cvartourile
genitiv-dativ singular
  • cvarto
  • cvartoului
plural
  • cvartouri
  • cvartourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuarto
  • cuartoul
  • cuartou‑
plural
  • cuartouri
  • cuartourile
genitiv-dativ singular
  • cuarto
  • cuartoului
plural
  • cuartouri
  • cuartourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plano
  • planoul
plural
  • planouri
  • planourile
genitiv-dativ singular
  • plano
  • planoului
plural
  • planouri
  • planourilor
vocativ singular
plural
anima3 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • anima
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: MDN '08
  • vae
summa non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • summa
  • pronunție: ŭotăr-
Non-lexem (NL4)
  • water
orbi2 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL1)
  • orbi
urbi non-lexem
Non-lexem (NL4)
Surse flexiune: MDN '08
  • urbi
os3 (NL) non-lexem
cuvânt din altă limbă (I4)
  • os
bâzai non-lexem
Non-lexem (NL1)
  • bâzai
bâzdărat non-lexem
Non-lexem (NL1)
  • bâzdărat
hoc2 (NL) non-lexem
Non-lexem (NL4)
  • hoc
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jura

  • 1. tranzitiv reflexiv A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ; a se angaja prin jurământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: jurui (făgădui) 11 exemple
    exemple
    • Au doar nu mi-ați jurat și mie credință? NEGRUZZI, S. I 140.
      surse: DLRLC
    • Știi, bădiță, cum jurai Seara, cînd la noi veneai Că pe alta n-o s-o iai? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 258.
      surse: DLRLC
    • figurat A noastre inimi își jurau Credință pe toți vecii, Cînd pe cărări se scuturau De floare liliecii. EMINESCU, O. I 186.
      surse: DLRLC
    • Hai să jurăm Jurămîntul mare. TEODORESCU, P. P. 463.
      surse: DLRLC
    • Dumnezeu să-l ierte că Ștefăniță î-i ticluise o carte către Petru-vodă... să fi jurat că e de el. DELAVRANCEA, O. II 184.
      surse: DLRLC
    • Puteai să juri că n-are mai mult de treizeci de ani. VLAHUȚĂ, O. A. 111.
      surse: DLRLC
    • absolut Îl cunosc. Dar nu știu de unde... Credeți-mă, uite... jur. SAHIA, N. 75.
      surse: DLRLC
    • Să mă mai jur eu?... Nu m-am jurat? n-am plîns? Cu ce m-am ales? CARAGIALE, O. I 63.
      surse: DLRLC
    • Jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău că mi-i da ascultare și supunere. CREANGĂ, P. 206.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde lemn uscat, Tare, mîndră, te-ai jurat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243.
      surse: DLRLC
    • Vin’, mîndră, să ne jurăm Și să nu ne mai lăsăm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 256.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. reflexiv A promite prin jurământ.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. reflexiv popular A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Mă jur să n-am parte de mătușica, dacă nu dau păretele jos. ALECSANDRI, T. I 39.
      surse: DLRLC
    • Ea o prins a se jura: De-oi fi dat gura cuiva, Uște-mi-se cununa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv popular A ruga pe cineva cu stăruință.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: conjura implora 3 exemple
    exemple
    • Mă jură pe ce am mai scump pe lume, pe tata, ca să nu o las la zmei. ISPIRESCU, L. 301.
      surse: DLRLC
    • A jurat-o pe nevastă-sa ca nu cumva să spuie cuiva. ȘEZ. II 212.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Te giur cu pistolu-n pept Spune mie tot cu drept De ai bani mai multicei. ALECSANDRI, P. P. 162.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A obliga, a pune pe cineva să jure.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv A presta un jurământ.
    surse: NODEX

etimologie:

jur (persoană)

  • surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: jurat (s.m.)
    • 1.1. (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați (1.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
      exemple
      • Procesul de calomnie s-a judecat la curtea cu juri. SADOVEANU, E. 157.
        surse: DLRLC

etimologie: