5 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis.

june, ~ă [At: CORESI, PS. 402 / Pl: ~ni, ~ne / E: ml juvenis] 1-2 smf, a (Asr) Tânăr. 3 sf (Irn) Fată nemăritată. 4 sm Fecior. 5 sm (Îs) ~ prim Actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 6 smp (Reg; îs) ~nii lui Crăciun Colindători. 7 sm (Ban; Buc) Logodnic. 8 sm (Ban; Buc) Mire. 9 sm (Reg) Holtei. 10 sm (Pop; șîs ~ bătrân, ~ nemțesc) Flăcău tomnatic. 11 smp (Reg) Organizație de bărbați căsătoriți sau nu, care în săptămâna Paștilor serbează patimile și Învierea lui Hristos prin diferite întruniri și procesiuni.

JUNE, -Ă, juni, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Astăzi rar) Tânăr. ◊ June prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis.

JUNE, -Ă, juni, -e, adj. (Învechit și regional; despre oameni) Tînăr. Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? EMINESCU, O. I 37. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. P-aici, ziceau bătrînii, o boltă arătînd, Intră o jună doamnă. ALEXANDRESCU, M. 11. ◊ (Rar, despre animale) În tufișurile din colțul sărac al cimitirului încerca în răstimpuri să fluiere un mierloi june. SADOVEANU, M. C. 80. ◊ (Substantivat) Se făcu un drag de june ca un brad. RETEGANUL, P. III 31. În acel echipaj... era... și un june brunet care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. Alăuta zice din strună: Oh, ce frumușică jună! Iar toba zice: lasă, lasă, C-o s-o vedem și mireasă. PANN, P. V. II 111. ◊ (În vechea terminologie teatrală) June prim = actor care interpretează roluri de tineri amorezi. ♦ (Substantivat, m.; regional) Holtei, burlac, flăcău. Rău îmi stă june bătrîn... Rău îmi stă june cu barbă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459.

JUNE ~ă (~i, ~e) și substantival rar (despre persoane) Care încă nu este matur; neajuns la maturitate; tânăr. * ~ prim actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit; prim-amorez. /<lat. juvenis

JUNE s.m. (Ban.) Logodnic, mire. Giune. Sponsus. AC, 342. Etimologie: lat. Juvenis. Vezi și junel, junelaș. Cf. g i n e r e; m i r e.

june a. și m. tânăr. [Lat. JUVENEM].

júne m. (lat. jŭvĕnis, tînăr; it. gióvine, pv. jovne, fr. jeune, sp. joven, pg. jovem). Vechĭ. Azĭ. vest. Holteĭ, burlac, flăcăŭ, tînăr neînsurat încă. Ban. Mire. Trans. Gimnastic, sportist, membru al uneĭ societățĭ sportive (în Bucov. arcaș). Adj. și s. (neol. după fr.). Poet saŭ iron. Tînăr: un june desperat.

ghiu i vz jună[1]

  1. Definiție neclară – june / jună nu au varianta ghiură. — cata

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

june (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. ju, pl. june

june (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. jună, pl. june

june adj. m., s. m., pl. juni; f. sg. jună, pl. june

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUNE s. v. fecior, flăcău, ginere, mire, tânăr.

june s. v. FECIOR. FLĂCĂU. GINERE. MIRE. TÎNĂR.

JU s., adj. v. tânără. (O fată ~.)

JUNI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariță.

JU s., adj. tînără. (O fată ~.)

juni s. pl. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

june (juni), s. m.1. Tînăr, flăcău. – 2. Bărbat neînsurat, burlac. – 3. (Adj.) Tînăr. – Mr. gione „puternic, viteaz”, megl. june, istr. jure. Lat. jŭvĕnis (Pușcariu 921; Candrea-Dens., 920; REW 4642; DAR; Diez, Gramm., I, 155), cf. it. giovine, prov. jovne, fr. jeune, sp. joven, port. jovem. Uzul adj. este neol., împrumutat din fr. jeune. Der. junețe, s. f. (tinerețe), cu suf. -ețe, der. neologic, imitînd it. giovinezza, fr. jeunesse; juni, vb. (a trăi ca burlac); junie, s. f. (tinerețe; feciorie), cu suf. -ie; junime, s. f. (tineret, tinerime), cu suf. colectiv -ime; junimist, s. m. (membru al unei celebre asociații literare fondate la Iași, în 1867, cu numele de Junimea).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JUNE subst. 1. Junele b. (16 B V 251; Viciu 34). 2. Juna, țig. (16 B I 60); Junești s. (Sur XI); Giunești s., 1669 (M Put 221).

JUNII TURCI, denumire europeană dată membrilor organizației naționaliste turce „Unitate și progres”, fondată în 1889. În urma revoluției din 1908, J.t. au preluat puterea, fără a aduce însă schimbări esențiale ale regimului politic și social existent în Imp. Otoman. Organizația s-a autodizolvat în 1918.

ROMÂNIA JUNĂ, societate academică studențească social-literară creată la Viena la 25 mart. 1871 prin fuziunea a două organizații studențești „Societatea literară și științifică” și „Societatea literară-socială România”. Militează pentru unitatea cultural-artistică și națională a tuturor românilor. Este condusă de un comitet în frunte cu Ioan Slavici (președinte) și Mihai Eminescu (bibliotecar). A organizat la 14/26-15/27 aug. 1871 sărbătorirea (amânată din 1869) a 400 de ani de la târnosirea mănăstirii Putna.

Intrare: June
nume propriu (I3)
  • June
Intrare: june (adj.)
june1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A87)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • june
  • junele
  • ju
  • juna
plural
  • juni
  • junii
  • june
  • junele
genitiv-dativ singular
  • june
  • junelui
  • june
  • junei
plural
  • juni
  • junilor
  • june
  • junelor
vocativ singular
plural
Intrare: june (s.m.)
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • june
  • junele
plural
  • juni
  • junii
genitiv-dativ singular
  • june
  • junelui
plural
  • juni
  • junilor
vocativ singular
  • june
plural
  • junilor
Intrare: jună
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ju
  • juna
plural
  • june
  • junele
genitiv-dativ singular
  • june
  • junei
plural
  • june
  • junelor
vocativ singular
  • ju
  • juno
plural
  • junelor
ghiură interjecție
interjecție (I10)
  • ghiu
Intrare: june-prim
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • june-prim
  • junele-prim
plural
genitiv-dativ singular
  • june-prim
  • junelui-prim
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

june, juadjectiv

  • 1. învechit familiar Care încă nu este matur; neajuns la maturitate. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: tânăr antonime: bătrân diminutive: junel
    • format_quote Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? EMINESCU, O. I 37. DLRLC
    • format_quote Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. DLRLC
    • format_quote P-aici, ziceau bătrînii, o boltă arătînd, Intră o jună doamnă. ALEXANDRESCU, M. 11. DLRLC
    • format_quote rar (Despre animale) În tufișurile din colțul sărac al cimitirului încerca în răstimpuri să fluiere un mierloi june. SADOVEANU, M. C. 80. DLRLC
    • format_quote Se făcu un drag de june ca un brad. RETEGANUL, P. III 31. DLRLC
    • format_quote În acel echipaj... era... și un june brunet care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. DLRLC
    • format_quote Alăuta zice din strună: Oh, ce frumușică jună! Iar toba zice: lasă, lasă, C-o s-o vedem și mireasă. PANN, P. V. II 111. DLRLC
    • 1.1. June prim. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • comentariu Ortografia recomandată este cu cratimă: june-prim. dexonline
etimologie:

june, junisubstantiv masculin

etimologie:

ju, junesubstantiv feminin

etimologie:

june-primsubstantiv masculin

  • 1. Actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit; prim-amorez. DEX '09 DLRLC NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic