june jună

  • 1. Care încă nu este matur; neajuns la maturitate.
    exemple
    • Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă ? EMINESCU, O. I 37.
      surse: DLRLC
    • Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152.
      surse: DLRLC
    • P-aici, ziceau bătrînii, o boltă arătînd, Intră o jună doamnă. ALEXANDRESCU, M. 11.
      surse: DLRLC
    • (Despre animale) În tufișurile din colțul sărac al cimitirului încerca în răstimpuri să fluiere un mierloi june. SADOVEANU, M. C. 80.
      surse: DLRLC rar
    • Se făcu un drag de june ca un brad. RETEGANUL, P. III 31.
      surse: DLRLC
    • În acel echipaj... era... și un june brunet care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37.
      surse: DLRLC
    • Alăuta zice din strună: Oh, ce frumușică jună ! Iar toba zice: lasă, lasă, C-o s-o vedem și mireasă. PANN, P. V. II 111.
      surse: DLRLC
    • 1.1. June prim.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • comentariu Ortografia recomandată este cu cratimă: june-prim.
        surse: dexonline
  • 2. Holtei, burlac, becher.
    exemple
    • Rău îmi stă june bătrîn... Rău îmi stă june cu barbă ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459.
      surse: DLRLC

etimologie:

9 definiții

JÚNE s. v. fecior, flăcău, ginere, mire, tânăr.

júne (júni), s. m.1. Tînăr, flăcău. – 2. Bărbat neînsurat, burlac. – 3. (Adj.) Tînăr. – Mr. gione „puternic, viteaz”, megl. june, istr. jure. Lat. jŭvĕnis (Pușcariu 921; Candrea-Dens., 920; REW 4642; DAR; Diez, Gramm., I, 155), cf. it. giovine, prov. jovne, fr. jeune, sp. joven, port. jovem. Uzul adj. este neol., împrumutat din fr. jeune. Der. junețe, s. f. (tinerețe), cu suf. -ețe, der. neologic, imitînd it. giovinezza, fr. jeunesse; juni, vb. (a trăi ca burlac); junie, s. f. (tinerețe; feciorie), cu suf. -ie; junime, s. f. (tineret, tinerime), cu suf. colectiv -ime; junimist, s. m. (membru al unei celebre asociații literare fondate la Iași, în 1867, cu numele de Junimea).

june a. și m. tânăr. [Lat. JUVENEM].

júne m. (lat. jŭvĕnis, tînăr; it. gióvine, pv. jovne, fr. jeune, sp. joven, pg. jovem). Vechĭ. Azĭ. vest. Holteĭ, burlac, flăcăŭ, tînăr neînsurat încă. Ban. Mire. Trans. Gimnastic, sportist, membru al uneĭ societățĭ sportive (în Bucov. arcaș). Adj. și s. (neol. după fr.). Poet saŭ iron. Tînăr: un june desperat.

JUNI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariță.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

júne s. v. FECIOR. FLĂCĂU. GINERE. MIRE. TÎNĂR.

JUNE subst. 1. Junele b. (16 B V 251; Viciu 34). 2. Juna, țig. (16 B I 60); Junești s. (Sur XI); Giunești s., 1669 (M Put 221).

JUNII TURCI, denumire europeană dată membrilor organizației naționaliste turce „Unitate și progres”, fondată în 1889. În urma revoluției din 1908, J.t. au preluat puterea, fără a aduce însă schimbări esențiale ale regimului politic și social existent în Imp. Otoman. Organizația s-a autodizolvat în 1918.

ROMÂNIA JUNĂ, societate academică studențească social-literară creată la Viena la 25 mart. 1871 prin fuziunea a două organizații studențești „Societatea literară și științifică” și „Societatea literară-socială România”. Militează pentru unitatea cultural-artistică și națională a tuturor românilor. Este condusă de un comitet în frunte cu Ioan Slavici (președinte) și Mihai Eminescu (bibliotecar). A organizat la 14/26-15/27 aug. 1871 sărbătorirea (amânată din 1869) a 400 de ani de la târnosirea mănăstirii Putna.

Intrare: June
June
nume propriu (I3)
Intrare: june (adj.)
adjectiv (A87)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular june junele ju juna
plural juni junii june junele
genitiv-dativ singular june junelui june junei
plural juni junilor june junelor
vocativ singular june jună, juno
plural junilor junelor
Intrare: june (s.m.)
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular june junele
plural juni junii
genitiv-dativ singular june junelui
plural juni junilor
vocativ singular june
plural junilor
Intrare: jună
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ju juna
plural june junele
genitiv-dativ singular june junei
plural june junelor
vocativ singular jună, juno
plural junelor

9 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis.

JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Astăzi rar) Tânăr. ◊ June prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis.

JÚNE, -Ă, juni, -e, adj. (Învechit și regional; despre oameni) Tînăr. Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă ? EMINESCU, O. I 37. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. P-aici, ziceau bătrînii, o boltă arătînd, Intră o jună doamnă. ALEXANDRESCU, M. 11. ◊ (Rar, despre animale) În tufișurile din colțul sărac al cimitirului încerca în răstimpuri să fluiere un mierloi june. SADOVEANU, M. C. 80. ◊ (Substantivat) Se făcu un drag de june ca un brad. RETEGANUL, P. III 31. În acel echipaj... era... și un june brunet care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. Alăuta zice din strună: Oh, ce frumușică jună ! Iar toba zice: lasă, lasă, C-o s-o vedem și mireasă. PANN, P. V. II 111. ◊ (În vechea terminologie teatrală) June prim = actor care interpretează roluri de tineri amorezi. ♦ (Substantivat, m.; regional) Holtei, burlac, flăcău. Rău îmi stă june bătrîn... Rău îmi stă june cu barbă ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459.

júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne

júne adj. m., s. m., pl. juni; f. sg. júnă, pl. júne

JÚNE ~ă (~i, ~e) și substantival rar (despre persoane) Care încă nu este matur; neajuns la maturitate; tânăr. * ~ prim actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit; prim-amorez. /<lat. juvenis

JÚNĂ s., adj. v. tânără. (O fată ~.)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

JÚNĂ s., adj. tînără. (O fată ~.)