14 definiții pentru burlac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burlac2 sn [At: VAIDA / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Butoi. 2 Conținutul unui burlac2 (1).

burlac1 [At: MARIAN, NU. 4 / V: ~ag / Pl: ~aci / E: nct] 1-2 sm, a (Bărbat) necăsătorit. 3-4 sm, a (Reg) (Bărbat) văduv. corectată

BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak.

BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak.

BURLÁC, burlaci, s. m. Bărbat necăsătorit; becher, celibatar, holtei, flăcău tomnatic. Dumneata ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați? PAS, Z. I 96. ◊ (Adjectival) Fă colaci mari de doi saci, Pentru cumnăței burlaci. ALECSANDRI, P. P. 97. Las’să beau, că n-am muiere... Lasă-mă să beau revac, Că sînt voinicel burlac. TEODOIESCU, P. P. 330.

BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei, becher. – Rus, ucr. burlak.

BURLÁC ~ci m. Bărbat adult necăsătorit; celibatar; holtei. /<rus., ucr. burlak

burlac m. Mold. flăcău, neînsurat, becher. [Rus. BURLAKŬ, muncitor cu ziua].

burlác m. (rut. rus. burlák, lucrător cu ziŭa la corăbiile de pe Volga, haimana). Celibatar, holteĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burlác s. m., pl. burláci

burlác s. m., pl. burláci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURLÁC s., adj. v. celibatar.

BURLAC s., adj. cavaler, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

burlác (burláci), s. m. – Necăsătorit. Din rus. burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; și DAR; însă Berneker recunoaște că termenul este obscur în rusă. – Der. burlăcesc, adj. (de burlac); burlăcește, adv. (ca burlacii); burlăci, vb. (a trăi ca burlac); burlăcie, s. f. (viață de burlac).

Intrare: burlac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burlac
  • burlacul
  • burlacu‑
plural
  • burlaci
  • burlacii
genitiv-dativ singular
  • burlac
  • burlacului
plural
  • burlaci
  • burlacilor
vocativ singular
  • burlacule
  • burlace
plural
  • burlacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burlac

  • 1. adesea (și) adjectival Bărbat necăsătorit; holtei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: becher celibatar, -ă holtei (s.m.) 3 exemple
    exemple
    • Dumneata ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați? PAS, Z. I 96.
      surse: DLRLC
    • Fă colaci mari de doi saci, Pentru cumnăței burlaci. ALECSANDRI, P. P. 97.
      surse: DLRLC
    • Las’să beau, că n-am muiere... Lasă-mă să beau revac, Că sînt voinicel burlac. TEODOIESCU, P. P. 330.
      surse: DLRLC

etimologie: