15 definiții pentru logodnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOGODNIC, -Ă, logodnici, -ce, s. m. și f. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la pl.) perechea logodită. – Logodnă + suf. -nic.

LOGODNIC, -Ă, logodnici, -ce, s. m. și f. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la pl.) perechea logodită. – Logodnă + suf. -nic.

logodnic, ~ă smf [At: VARLAAM, C. 232 / V: (reg) ~oln~, ~orn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: logodnă + -nic] 1 Persoană care s-a logodit cu cineva, considerată în raport cu acesta Si: (înv) obrăcinic. 2 (Lpl) Pereche care s-a legat prin logodnă (1). 3 (Fig) Persoană consacrată unui ideal, unei cauze etc. 4 (Îvr) Partener.

LOGODNIC, -Ă, logodnici, -e, s. m. și f. Persoană care s-a logodit (cu cineva). Se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-și aleseseră fiecare. ISPIRESCU, L. 39. A spus părinților și logodnicului că el o scapă pe fată. CARAGIALE, O. III 42. Între făclii de ceară, arzînd în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88.

LOGODNIC ~că (~ci, ~ce) m. și f. Tânăr care s-a logodit; mire. /logodnă + suf. ~nic

logodnic m. cel promis în căsătorie.

logódnic, -ă s. (vsl. logodĭnŭ, convenabil; bg. [z]godenik, logodnic). Persoană promisă în căsătorie pintr’o ceremonie.

logornic[1], smf vz logodnic corectat(ă)

  1. În original, incorect accentuat: logornic LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

logodnic s. m., pl. logodnici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LOGODNIC s. (înv.) fidanțat, voinea. (Fata are un ~.)

LOGODNIC s. (înv.) fidanțat, voinea. (Fata are un ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RUDENIE PRIN ÎNCUSCRIRE (ALIANȚĂ). Subst. Logodnic, voinea (reg.), voiniu (reg.), fidanțat (italienism înv.); logodnică, fidanțată (italienism înv.). Logodnă. Mire, mărit (înv. și reg.), ginere (pop.), ginerică (dim., reg.); mireasă. Însurățel; însurăței. Soț, soțior (dim., pop.), soție (înv.), bărbat, bărbățel (dim.), mărit (înv. și reg. ), om, stăpîn, creștin (pop.), gospodar (reg.), român (pop.), scris (pop.), ursit (pop.), ursitor (pop.), zestraș (reg.); soție, soțioară (dim.), soață (rar), soț (înv.), consoartă (fam.), nevastă, nevestică (dim.), nevestea (rar), nevăstoaie (rar ), nevăstuică (reg.), nevăstuță (reg.), boreasă (reg.), balabustă (glumeț), femeie (pop.), muiere (pop. ), jumătate (glumeț), creștină (pop.), ursită (pop.), ursitoare (pop.), scrisă (pop.). Socru, soacră, socriță (dim.); socru mare, soacră mare, socri mari; socru mic, soacră mică, socri mici. Tată socru, mamă soacră. Ginere, ginerică (dim.,fam.); ginerie (rar ); noră. Cumnat, cumnățel (dim.,fam.), șogor (reg. ); cumnată, cumnățică (dim., fam. ), șogoriță (reg.), tătăișă (reg.). Cumnăție (rar). Cuscru, cuscră; cuscri mari, cuscri mici. Cuscrenie, cuscrie, încuscrire. Tată vitreg, mamă vitregă, maștehă (înv. și reg.), mașteră (înv. și reg.). Fiu vitreg, fiastru (înv. și reg.); fiică vitregă, fiastră (înv. și reg.). Adoptator, adoptatoare, înfietor, înfietoare. Adj. Logodit; căsătorit; nuntit (rar); însurat, măritată. Vitreg, mașter (reg.); înfiat, adoptiv. Vb. A se logodi, a se lega prin logodnă; a se cununa, a se căsători, a se însura, a se mărita; a gineri (pop.), a lua pe cineva de ginere; a se încuscri, a se cumnăți, a se încumnăți. A înfia, a adopta. V. căsătorie, rudenie, termeni de politețe și respect între rude.

Intrare: logodnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • logodnic
  • logodnicul
  • logodnicu‑
plural
  • logodnici
  • logodnicii
genitiv-dativ singular
  • logodnic
  • logodnicului
plural
  • logodnici
  • logodnicilor
vocativ singular
  • logodnicule
  • logodnice
plural
  • logodnicilor
logolnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
logornic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
logotnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

logodnic, logodnicisubstantiv masculin
logodnică, logodnicesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-și aleseseră fiecare. ISPIRESCU, L. 39. DLRLC
    • format_quote A spus părinților și logodnicului că el o scapă pe fată. CARAGIALE, O. III 42. DLRLC
    • format_quote Între făclii de ceară, arzînd în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88. DLRLC
etimologie:
  • Logodnă + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.