3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.

JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.

jubilare sf [At: DA / Pl: ~lări / E: jubila] 1 Satisfacție manifestată prin aplauze, exclamări, strigăte etc. Si: (rar) jubilație (1). 2 Bucurie foarte mare Si: triumf, (rar) jubilație (2). 3-5 (Reg) Serbare a unui jubileu (3-5) Si: (rar) jubilație (3-5).

JUBILÁRE s.f. Faptul de a jubila; jubilație. [< jubila].

JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare.

JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare.

JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire).

JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire).

jubila [At: CARAGIALE, S. N. 182 / V: iu~ / Pzi: ~lez / E: fr jubiler, lat jubilare] 1 vi A simți o mare satisfacție, exteriorizând-o prin exclamări, strigăte, aplauze etc. 2 vi A se bucura din plin de ceva Si: a triumfa. 3 vt (Reg; îf iubila) A serba jubileul cuiva.

jubiliar, a [At: MAIORESCU, CR. II, 345 / V: (înv) ~lar / Pl: ~i, ~e / E: fr jubilaire] 1-3 De jubileu (3-5). 4-6 Făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu (3-5). 7 (Îs) An ~ An în care are loc un jubileu (5).

JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A se bucura foarte mult, a simți o mare satisfacție, a-și exterioriza satisfacția. Se păcălesc unul pe altul și jubilează zgomotos. CAMIL PETRESCU, U. N. 247.

JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu; făcut cu ocazia unui jubileu. Am fost invitat să particip la serbările jubiliare. STANCU, U.R.S.S. 9. ◊ An jubiliar = an în care se sărbătorește un jubileu. – Pronunțat: -li-ar.

JUBILÁ vb. I. intr. A avea o mare satisfacție, a triumfa. [< fr. jubiler].

JUBILIÁR, -Ă adj. De (pentru) jubileu. ◊ An jubiliar = an în care se sărbătorește un jubileu. [Pron. -li-ar. / cf. fr. jubilaire].

JUBILÁ vb. intr. a avea o mare satisfacție, a triumfa. (< fr. jubiler, lat. iubilare)

JUBILIÁR, -Ă adj. de, pentru jubileu. ♦ an ~ = an în care se sărbătorește un jubileu. (după fr. jubilaire)

A JUBILÁ ~éz intranz. A încerca o mare satisfacție (în urma unei victorii); a se bucura foarte mult de o victorie; a triumfa. /<fr. jubiler, lat. jubilare

JUBILIÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre solemnități) Care are loc cu ocazia unui jubileu; propriu unui jubileu. Ediție ~ă. ◊ An ~ an în care se sărbătorește un jubileu. [Sil. -li-ar] /<fr. jubilaire

jubilar m. ce ține de jubileu: an jubilar.

* jubilár, -ă adj. (fr. jubilaire). De jubileŭ, al jubileuluĭ: an jubilar. – Fals jubiliar.

* jubilațiúne f. (lat. jubilátio -ónis). Acțiunea de a jubila, bucurie zgomotoasă. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

* jubiléz v. intr. (lat. júbilo, -áre, a striga de bucurie). Arăt mare bucurie.

arată toate definițiile

Intrare: jubilare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jubilare
  • jubilarea
plural
  • jubilări
  • jubilările
genitiv-dativ singular
  • jubilări
  • jubilării
plural
  • jubilări
  • jubilărilor
vocativ singular
plural
Intrare: jubila
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jubila
  • jubilare
  • jubilat
  • jubilatu‑
  • jubilând
  • jubilându‑
singular plural
  • jubilea
  • jubilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jubilez
(să)
  • jubilez
  • jubilam
  • jubilai
  • jubilasem
a II-a (tu)
  • jubilezi
(să)
  • jubilezi
  • jubilai
  • jubilași
  • jubilaseși
a III-a (el, ea)
  • jubilea
(să)
  • jubileze
  • jubila
  • jubilă
  • jubilase
plural I (noi)
  • jubilăm
(să)
  • jubilăm
  • jubilam
  • jubilarăm
  • jubilaserăm
  • jubilasem
a II-a (voi)
  • jubilați
(să)
  • jubilați
  • jubilați
  • jubilarăți
  • jubilaserăți
  • jubilaseți
a III-a (ei, ele)
  • jubilea
(să)
  • jubileze
  • jubilau
  • jubila
  • jubilaseră
Intrare: jubiliar
jubiliar adjectiv
  • silabație: ju-bi-li-ar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jubiliar
  • jubiliarul
  • jubiliaru‑
  • jubilia
  • jubiliara
plural
  • jubiliari
  • jubiliarii
  • jubiliare
  • jubiliarele
genitiv-dativ singular
  • jubiliar
  • jubiliarului
  • jubiliare
  • jubiliarei
plural
  • jubiliari
  • jubiliarilor
  • jubiliare
  • jubiliarelor
vocativ singular
plural
jubilar adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jubilar
  • jubilarul
  • jubilaru‑
  • jubila
  • jubilara
plural
  • jubilari
  • jubilarii
  • jubilare
  • jubilarele
genitiv-dativ singular
  • jubilar
  • jubilarului
  • jubilare
  • jubilarei
plural
  • jubilari
  • jubilarilor
  • jubilare
  • jubilarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jubilare

  • 1. Satisfacție însoțită de veselie mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: jubilație

etimologie:

  • vezi jubila
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

jubila

  • 1. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: triumfa attach_file un exemplu
    exemple
    • Se păcălesc unul pe altul și jubilează zgomotos. CAMIL PETRESCU, U. N. 247.
      surse: DLRLC

etimologie:

jubiliar jubilar

  • 1. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Am fost invitat să particip la serbările jubiliare. STANCU, U.R.S.S. 9.
      surse: DLRLC
    • 1.1. An jubiliar = an în care are loc un jubileu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • jubileu (după limba franceză jubilaire).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN