6 definiții pentru jubilare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUBILARE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.
JUBILARE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jubilare sf [At: DA / Pl: ~lări / E: jubila] 1 Satisfacție manifestată prin aplauze, exclamări, strigăte etc. Si: (rar) jubilație (1). 2 Bucurie foarte mare Si: triumf, (rar) jubilație (2). 3-5 (Reg) Serbare a unui jubileu (3-5) Si: (rar) jubilație (3-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUBILARE s.f. Faptul de a jubila; jubilație. [< jubila].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* jubilațiúne f. (lat. jubilátio -ónis). Acțiunea de a jubila, bucurie zgomotoasă. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jubilare s. f., g.-d. art. jubilării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JUBILARE s. v. jubilație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |