opțiuni
  • info

13 definiții pentru jubiliar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUBILIAR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire).

JUBILIAR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire).

jubiliar, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 345 / V: (înv) ~lar / Pl: ~i, ~e / E: fr jubilaire] 1-3 De jubileu (3-5). 4-6 Făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu (3-5). 7 (Îs) An ~ An în care are loc un jubileu (5).

JUBILIAR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu; făcut cu ocazia unui jubileu. Am fost invitat să particip la serbările jubiliare. STANCU, U.R.S.S. 9. ◊ An jubiliar = an în care se sărbătorește un jubileu. – Pronunțat: -li-ar.

JUBILIAR, -Ă adj. De (pentru) jubileu. ◊ An jubiliar = an în care se sărbătorește un jubileu. [Pron. -li-ar. / cf. fr. jubilaire].

JUBILIAR, -Ă adj. de, pentru jubileu. ♦ an ~ = an în care se sărbătorește un jubileu. (după fr. jubilaire)

JUBILIAR ~ă (~i, ~e) 1) (despre solemnități) Care are loc cu ocazia unui jubileu; propriu unui jubileu. Ediție ~ă. ◊ An ~ an în care se sărbătorește un jubileu. [Sil. -li-ar] /<fr. jubilaire

jubilar, ~ă a vz jubiliar

jubilar m. ce ține de jubileu: an jubilar.

* jubilár, -ă adj. (fr. jubilaire). De jubileŭ, al jubileuluĭ: an jubilar. – Fals jubiliar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jubiliar (desp. -li-ar) adj. m., pl. jubiliari; f. jubiliară, pl. jubiliare

jubiliar (-li-ar) adj. m., pl. jubiliari; f. jubiliară, pl. jubiliare

jubiliar adj. m. (sil. -li-ar), pl. jubiliari; f. sg. jubiliară, pl. jubiliare

jubiliar (i-a)

Intrare: jubiliar
jubiliar adjectiv
  • silabație: ju-bi-li-ar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jubiliar
  • jubiliarul
  • jubiliaru‑
  • jubiliară
  • jubiliara
plural
  • jubiliari
  • jubiliarii
  • jubiliare
  • jubiliarele
genitiv-dativ singular
  • jubiliar
  • jubiliarului
  • jubiliare
  • jubiliarei
plural
  • jubiliari
  • jubiliarilor
  • jubiliare
  • jubiliarelor
vocativ singular — —
plural — —
jubilar adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jubilar
  • jubilarul
  • jubilaru‑
  • jubilară
  • jubilara
plural
  • jubilari
  • jubilarii
  • jubilare
  • jubilarele
genitiv-dativ singular
  • jubilar
  • jubilarului
  • jubilare
  • jubilarei
plural
  • jubilari
  • jubilarilor
  • jubilare
  • jubilarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jubiliar, jubiliarăadjectiv

  • 1. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Am fost invitat să particip la serbările jubiliare. STANCU, U.R.S.S. 9. DLRLC
    • 1.1. An jubiliar = an în care are loc un jubileu. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • jubileu (după limba franceză jubilaire). DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.