joc

  • 1. Acțiunea de a se juca și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: joacă diminutive: joculeț 2 exemple
    exemple
    • Pînă la orele de clasă de după prînz, aveați timp îndeajuns pentru joc. PAS, Z. I 113.
      surse: DLRLC
    • [Vântul] le prinde De mînecă și-aprins de dor Își face joc în părul lor. COȘBUC, P. I 88.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: calambur
    • 1.3. A-și bate joc (de cineva) = a lua în râs pe cineva.
      surse: DLRLC NODEX expresie
    • 1.4. Bătaie de joc.
      surse: DLRLC expresie
  • 2. Acțiunea de a juca; dans popular.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • În sat pornește vesel jocul. PĂUN- PINCIO, P. 56.
      surse: DLRLC
    • Nu era joc, nu era clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei. CREANGĂ, P. 284.
      surse: DLRLC
    • Așa-i jocul romînesc, Cu strigăt ardelenesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 359.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Petrecere populară la care se dansează.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX prin extensiune sinonime: horă
    • 2.2. Melodie după care se joacă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.3. A ieși la joc = a începe să ia parte la petrecerile la care se dansează; a ieși la horă.
      surse: DLRLC expresie un exemplu
      exemple
      • Da de ieșit la joc ai ieșit ? – Hei ! încă nu, încă n-am șaisprezece ani. SADOVEANU, O. VII 218.
        surse: DLRLC
    • 2.4. A lua la joc.
      surse: DLRLC NODEX expresie
    • 2.5. A intra în joc = a lua parte la ceva.
      surse: NODEX expresie sinonime: participa
    • 2.6. Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX figurat sinonime: tremur vibrație 3 exemple
      exemple
      • Prin soarele fierbinte și prin jocul luminos al pulberii, lumea foia vuind. SADOVEANU, O. I 511.
        surse: DLRLC
      • [Fulgerele] se stingeau șuierătoare într-al valurilor joc. MACEDONSKI, O. I 76.
        surse: DLRLC
      • Jocul valurilor albe de departe îți pare un cîrd de gîște, care bat din aripi. VLAHUȚĂ, O. A. 415.
        surse: DLRLC
  • 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Jocul s-a desfășurat în condiții bune.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Jocuri olimpice = concursuri sportive cu caracter periodic, inițiate în Grecia veche și reluate în timpurile moderne, sub formă de concursuri internaționale.
      surse: DLRLC NODEX
    • 3.2. Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Echipa a avut un joc elegant.
        surse: DLRLC
  • 4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Lui Caragiale îi plăcea jocul lui Brezeanu.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. (Joc de noroc) = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC (în) sintagmă 3 exemple
    exemple
    • Dar jocul e joc și norocul noroc... Începe cartea flăcăului să se schimbe. CARAGIALE, P. 47.
      surse: DLRLC
    • Ca să petreacă, inventară un joc de cărți. EMINESCU, N. 67.
      surse: DLRLC
    • De cînd m-am însurat joc numai vist... Ce joc monoton ! NEGRUZZI, S. I 74.
      surse: DLRLC
    • 5.1. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC expresie
    • 5.2. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC expresie un exemplu
      exemple
      • Știa foarte bine că Demetru Demetrian i-a priceput jocul și că nu mai poate cădea la nici o tocmeală. C. PETRESCU, A. 359.
        surse: DLRLC
    • 5.3. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC expresie un exemplu
      exemple
      • Face toate jocurile patronului. DEMETRIUS, C. 38.
        surse: DLRLC
    • 5.4. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC expresie un exemplu
      exemple
      • Era în joc acolo ceva mult mai de preț decît inima mea. DEMETRIUS, C. 45.
        surse: DLRLC
    • 5.5. Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC concretizat un exemplu
      exemple
      • Un joc de șah.
        surse: DLRLC
    • 5.6. Joc de bursă.
      surse: DLRLC
  • 6. Deplasare relativă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX tehnică
  • 7. Model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 7.1. Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 8. Joc de clopoței = glockenspiel
    surse: DEX '09 DEX '98 muzică (în) sintagmă

etimologie:

juca

  • 1. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX reflexiv 5 exemple
    exemple
    • Cîțiva copii se jucau într-o curte. VLAHUȚĂ, O. A. I 143.
      surse: DLRLC
    • Cînd bătea ceasul la trii, Ne jucam ca doi copii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 300.
      surse: DLRLC
    • Se joacă de-a baba-oarba.
      surse: DLRLC
    • Pe o măsuță, paginile scrise de Vaniușa, cuburile cu care s-a jucat. STANCU, U.R.S.S. 42.
      surse: DLRLC
    • Jucam în bumbi. SADOVEANU, O. VII 274.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Așa nu mă mai joc = nu sunt dispus să continuu în felul acesta.
      surse: DLRLC expresie familiar
    • 1.2. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX expresie
    • 1.3. A expune riscului (situația, reputația, cariera etc.).
      surse: NODEX figurat
  • 2. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX reflexiv figurat sinonime: glumi 2 exemple
    exemple
    • Vino ! Joacă-te cu mine... cu norocul meu. EMINESCU, O. I 154.
      surse: DLRLC
    • A ! voi vă jucați cu mine ! Afară boaite ! Ieșiți că pre toți vă omor ! NEGRUZZI, S. I 161.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX expresie un exemplu
      exemple
      • Nu te juca, soro, boala n-alege. CARAGIALE, N. S. 63.
        surse: DLRLC eliptic
    • 2.2. A-și bate joc de cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC tranzitiv rar sinonime: hărțui păcăli șicana 2 exemple
      exemple
      • Las’ că-mi pică ei în mînă... și am să-i joc și eu cum se cuvine. REBREANU, I. 60.
        surse: DLRLC
      • [Pot] a vă spune în față curat cine sînt și cum v-am îmbrobodit și v-am jucat. GHICA, A. 690.
        surse: DLRLC
    • 2.3. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC expresie un exemplu
      exemple
      • Se temură să nu le fi jucat iarăși vrun renghi. ISPIRESCU, L. 249.
        surse: DLRLC
    • 2.4. (Despre persoane) A induce în eroare (ridiculizând și recurgând la mijloace necinstite).
      surse: NODEX tranzitiv figurat
  • 3. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX intranzitiv 2 exemple
    exemple
    • Trageți toți cîte-o carte: domnule, ești cu mine. Șezi mă rog împotrivă, și vezi de joacă bine. ALEXANDRESCU, M. 265.
      surse: DLRLC
    • Alteța-sa... nu învoiește supușilor săi să joace jocuri de hazard. NEGRUZZI, S. I 326.
      surse: DLRLC tranzitiv
    • 3.1. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX tranzitiv un exemplu
      exemple
      • Am crezut mereu că la ruletă e bine să joci numere în plin. CAMIL PETRESCU, U. N. 403.
        surse: DLRLC
      • 3.1.1. A-și asuma un mare risc.
        surse: DEX '09 figurat
      • 3.1.2. A juca la bursă.
        surse: DLRLC expresie
  • 4. A participa ca jucător la o competiție sportivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX intranzitiv un exemplu
    exemple
    • Echipele noastre sportive au jucat în cadrul Festivalului.
      surse: DLRLC
    • 4.1. A practica un anumit joc sportiv.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX tranzitiv un exemplu
      exemple
      • Joacă volei.
        surse: DLRLC
  • 5. A executa prin anumite mișcări.
    surse: DEX '98 DLRLC NODEX intranzitiv tranzitiv popular sinonime: dansa 7 exemple
    exemple
    • Satu-i strîns în bătătură, Cîntă, joacă, chefuiește. IOSIF, PATR. 25.
      surse: DLRLC
    • Și-un prinț la anul ! blînd și mic, Să crească mare și voinic, Iar noi să mai jucăm un pic Și la botez ! COȘBUC, P. I 59.
      surse: DLRLC
    • Se prinseră în horă și jucară. ISPIRESCU, L. 39.
      surse: DLRLC
    • Spicele jucau în vînt Ca-n horă dup-un vesel cînt. COȘBUC, P. I 176.
      surse: DLRLC figurat
    • Domnule Dan trebuie să joci cu noi un cadril. VLAHUȚĂ, O. A. III 10.
      surse: DLRLC tranzitiv
    • Tu s-o joci, dar mai așa ! Liniștit, cum joci pe-o soră. COȘBUC, P. I 136.
      surse: DLRLC tranzitiv
    • M-a mînat maica la joc. Cremene și foc ! Să joc fata cea frumoasă, Cremene și iască ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 361.
      surse: DLRLC tranzitiv
    • 5.1. (Cu privire la unele animale) A face să execute anumite mișcări ritmice.
      exemple
      • Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul cînd îl port Și-l joc în frîu și-l las în trap ! COȘBUC, P. I 109.
        surse: DLRLC
      • Mai bine jucam ursul la porțile străine. BOLINTINEANU, O. 198.
        surse: DLRLC
  • 6. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX intranzitiv figurat sinonime: vibra 12 exemple
    exemple
    • Toate îi joacă pe dinaintea ochilor într-o amețeală plăcută. C. PETRESCU, A. 294.
      surse: DLRLC
    • Umbra lui juca pe perete și peretele parcă se clătina. REBREANU, R. I 206.
      surse: DLRLC
    • Îi jucau literele sub ochi și se împiedica la fiecare cuvînt. BART, E. 23.
      surse: DLRLC
    • Vedea jucînd pe cer trei luni în loc de una. CARAGIALE, O. III 58.
      surse: DLRLC
    • Joacă soarele-n ferești. FRUNZĂ, S. 13.
      surse: DLRLC poetic
    • Apusul joacă într-un potop de pară. IOSIF, P. 33.
      surse: DLRLC poetic
    • P-a ei frunte juca luna Și-i juca prin dezmierdare soarele pe chipul ei. COȘBUC, P. II 137.
      surse: DLRLC poetic
    • Soarele, bătîndu-i drept în față, i se juca pe obraz. V. ROM. noiembrie 1953, 188.
      surse: DLRLC poetic reflexiv
    • Răcoroase, mari livezi Prin care soarele se joacă. D. BOTEZ, F. S. 7.
      surse: DLRLC poetic reflexiv
    • Pe toate fețele însă juca o întrebare... care aștepta un răspuns. REBREANU, R. II 18.
      surse: DLRLC figurat
    • Juca un zîmbet de lumină pe fruntea lui brăzdată-n crețe. GOGA, C. P. 8.
      surse: DLRLC figurat
    • În lan erau feciori și fete, Și ei cîntau o doină-n cor, Juca viața-n ochii lor. COȘBUC, P. I 176.
      surse: DLRLC figurat
    • 6.1. (Despre lumină, imagini) A produce efecte schimbătoare.
      surse: NODEX
    • 6.2. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX expresie 2 exemple
      exemple
      • Ochii îi jucau în cap, vioi și tineri. STANCU, U.R.S.S. 94.
        surse: DLRLC
      • Năstase Blîndu ne vorbea liniștit, dar ochii căprii îi jucau necontenit în cap. SADOVEANU, O. VI 352.
        surse: DLRLC
    • 6.3. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre cel viclean, care privește în lături, ca să nu-și trădeze gândurile.
      surse: DLRLC NODEX expresie 2 exemple
      exemple
      • Ochii îi jucară în toate părțile. DELAVRANCEA, H. T. 21.
        surse: DLRLC
      • Un puișor de fată, căreia îi jucau ochii în cap, ca la o șerpoaică. CREANGĂ, P. 167.
        surse: DLRLC
    • 6.4. A-i juca (cuiva) ochii în lacrimi = a fi pe cale de a plânge.
      surse: NODEX expresie
    • 6.5. A mișca repede, a sălta ușor, prin mișcări repetate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC tranzitiv sinonime: clătina 4 exemple
      exemple
      • Joacă în palme un cărbune luat cu mîna ca să-și aprindă țigara. CAMIL PETRESCU, O. I 299.
        surse: DLRLC
      • Emil Sava, stînjenit, juca între degete un lanț cu chei prinse în verigă. C. PETRESCU, R. DR. 209.
        surse: DLRLC
      • Din scutece copilul Cînd plînge... Te duci și-l joci pe brațe Și-l culci apoi pe sîn. COȘBUC, P. I 215.
        surse: DLRLC
      • Vornicelul intră jucînd sita cu darurile miresei. SEVASTOS, N. 125.
        surse: DLRLC
  • 7. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX intranzitiv 5 exemple
    exemple
    • Trupa... jucă toată vara. CĂLINESCU, E. 86.
      surse: DLRLC
    • O noapte furtunoasă a fost jucată în 1869, ca și Conu Leonida față cu reacțiunea. IBRĂILEANU, S. 38.
      surse: DLRLC tranzitiv
    • Vodevil... ce s-a jucat la teatrul Iașilor. NEGRUZZI, S. I 69.
      surse: DLRLC reflexiv pasiv
    • La 25 ale lunii februarie s-a jucat pentru întîia oară: «Provincialul de la Teatrul Național». RUSSO, O. 137.
      surse: DLRLC reflexiv pasiv
    • Așa dar a jucat o comedie, ca să mă pedepsească. CAMIL PETRESCU, U. N. 186.
      surse: DLRLC figurat
    • 7.1. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX tranzitiv
    • 7.2. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX expresie 2 exemple
      exemple
      • Un rol însemnat în pregătirea cadrelor de critici de artă este chemată să-l joace presa. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 390, 1/2.
        surse: DLRLC
      • Un rol mare în dezvoltarea culturii naționale în Moldova l-a jucat Gh. Asachi. IST. R.P.R. 287.
        surse: DLRLC
  • 8. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC intranzitiv 2 exemple
    exemple
    • Trebuie să-i bată leațurile care s-au uscat și joacă. C. PETRESCU, Î. II 205.
      surse: DLRLC
    • Și așa a slăbit Sandu... în cîteva luni de zile, că-i juca inelul... pe deget. MIRONESCU, S. A. 60.
      surse: DLRLC
    • 8.1. (Despre piesele unui mecanism sau ale unei instalații) A funcționa în voie, fără a se atinge reciproc.
      surse: NODEX

etimologie:

44 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

JOC s. 1. v. joacă. 2. v. dans. 3. v. meci. 4. jocuri balcanice v. balcaniadă; jocuri olimpice v. olimpiadă; jocuri universitare v. universiadă. 5. interpretare. (Actorul a avut un ~ magistral.)

joc (jócuri), s. n.1. Acțiunea de a se juca, activitate distractivă. – 2. Acțiunea de a juca pentru a cîștiga ceva. – 3. Dans. – 4. Despre actori, acțiunea de a interpreta pe scenă un rol. – 5. La materiale textile, ape. – Mr. (a)gioc, megl., istr. joc. Lat. iōcus (Pușcariu 909; Candrea-Dens., 904; REW 4588; DAR), cf. it. giuoco, prov. joc, fr. jeu, cat. jog, sp. juego, port. jogo. Cf. juca.Der. joacă, s. f. (joc, jucărie; distracție), ca dop-doapă, țep-țeapă, etc. (după Tiktin și DAR, postverbal de la a juca). Din rom. provin rut. žjok (Candrea, Elemente, 408), rus. dzok (Vasmer, I, 349).

joc n. 1. petrecere, distracțiune: jocuri copilărești; 2. exercițiu de recreațiune supus unor regule anumite: jocuri de hazard; 3. ceea ce servă la joc: joc în cărți, în șah; 4. danț și locul de danțat: s’a dus la joc; 5. fig. a-și bate joc, a lua în râs (v. bate); joc de cuvinte, aluziune glumeață fundată pe asemănarea vorbelor; 6. mișcare ușoară și regulată: jocul unei mașini, jocul ochilor; 7. pl. spectacol public la cei vechi: jocuri istmice. [Lat. JOCUS].

1) joc n., pl. urĭ (lat. jŏcus, joc cu vorba [jocu în acțiune de se numea lŭdus], it. giuoco, pv. joc, fr. jeu, cat. jog, sp. juego, pg. jogo). Petrecere, distracțiune amuzament pin mișcărĭ saŭ alte combinațiunĭ de calcul saŭ de noroc: jocurĭ copilărești (cum e de-a baba oarba), jocurĭ de noroc saŭ îndemnare (cum îs cărțile, șahu, biliardu). Obiectele care servesc la joc: un joc de cărțĭ, de șah (maĭ des: o păreche de cărți, de șah). Dans: mă duc la joc. Modu de a te mișca, a vorbi, a glumi: jocu uneĭ mașinĭ,jocu ochilor cuĭva, jocu de scenă al unuĭ actor. Pl. Spectacul public la cel vechĭ și imitat și de ceĭ noĭ: jocurile olimpice la Grecĭ. Joc de cuvinte, aluziune glumeață fundată pe asemănarea cuvintelor. Casă de joc, tripoŭ, casă în care se joacă cărțĭ. A fi în joc, a fi în risc, a fi vorba de: în războaiele punice era în joc existența statului roman. A-țĭ bate joc de, 1. a lua în rîs, a rîde de, 2. a insulta, a ofensa, a înjosi, a batjocurĭ.

2) joc, a jucá v. intr. (lat. jǒcare, cl. jocari, a glumi, a te juca; it. giocare, pv. jogar, fr. jouer, sp. jugar, bg. jogar.Joc. jocĭ, joacă, jucăm, jucațĭ; jucam, jucasem !; să joace; jucînd). Petrec, mă amuz: copiiĭ joacă la coroană, la bile, oameniĭ joacă (saŭ: în) cărțĭ, pe banĭ la șah, la popice. Dansez: joc la horă. Mă mișc cu vioicĭune: acestuĭ hoț îĭ joacă ochiĭ după furturĭ (caută să fure). Mă mișc și vorbesc pe scenă: acest actor joacă bine. Merg izbind din picĭoare: calu joacă. V. tr. Petrec, mă amuzez: joc cărțile, joc concina. Întrebuințez la jocul de cărțĭ: joc o carte norocoasă. Pes de jocul de cărțĭ: acest om șĭ-a jucat toată averea. Expun, risc: îmĭ joc vĭața. Reprezent pe cineva pe scenă: acest actor îl joacă bine pe Hamlet. Păcălesc, înșel, întrebuințez cum vreaŭ: ferește-te de acest șarlatan, că te joacă ca pe-o păpușă. Dansez: joc o horă, un vals. Conduc, port la dans, dansez: le-a jucat pe toate fetele. A juca pe cineva pe degete, a-l mișca cum îțĭ place ție, a-l avea în puterea ta. V. refl. Mă amuzez, petrec: copiiĭ se jucaŭ pe ĭarbă, se jucaŭ de-a hoțiĭ, de-a soldațiĭ. Îs foarte priceput în: el se joacă cu algebra, Napoleon se juca cu războaĭele. Glumesc, șăguĭesc, tratez fără frică: nu te juca cu calu, că te trîntește. Fig. A te juca cu focu, a umbla fără atențiune cu focu (cu periculu). A te juca cu baniĭ, a poseda mulțĭ banĭ și a-ĭ cheltuĭ fără grijă.

JUCÁ vb. 1. v. dansa. 2. v. disputa. 3. v. face. 4. a practica. (~ tenis de doi ani.) 5. v. interpreta. 6. v. reprezenta. 7. v. rula.

JUCÁ vb. v. ademeni, amăgi, cânta, executa, intona, interpreta, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

jucá (joc, jucát), vb.1. A-și petrece timpul cu un anumit joc. – 2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. – 3. (Refl.) A-și petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. – 4. A dansa. – 5. Despre actori, a interpreta un rol pe scenă. – 6. A mișca, a deplasa. – 7. A încurca, a duce de nas, a-și bate joc de cineva. – 8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. – Var. (Mold.) giuca. Mr. (a)gioc, giucare, megl., istr. joc. Lat. pop. *iŏcāre, în loc de Iŏcāri (Pușcariu 910; Candrea-Dens., 905; REW 4585; DAR), cf. it. giocare, prov. jogar, fr. jouer, sp. jugar, port. jogar. Sensul de „a dansa”, pe care Pușcariu, Lr., 242 și DAR, îl explică drept un calc după sl. igrati „a juca” și „a dansa”, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evoluții interne, plecîndu-se de la sensul „a mînui, a mișca”, cf. it. ballare „a mișca” și „a dansa”. – Der. jucător, s. m. (persoană care practică un joc; dansator); jucăuș, adj. (cartofor; care joacă, dansează; glumeț, hîtru; instabil, mobil); jucărie, s. f. (obiect cu care se joacă copiii; glumă, banc); jucărier, s. m. (vînzător de jucării); jucătorie, s. f. (trișare).

Istmice (jocuri) n. pl. jocuri solemne cari se celebrau odată în cinci ani la istmul de Corint, în onoarea lui Poseidon.

jucà v. 1. a petrece cu joc, a se recrea: a juca șah; 2. a danța; 3. a se pune în mișcare: joacă apele, ochii; 4. a da reprezentațiuni teatrale: acest actor joacă bine; 5. a lovi pământul cu picioarele dinainte: calul joacă; 6. fig. a înșela pe cineva: l’am jucat bine; 7. a glumi: te joci ? [Lat. JOCARI].

Nemeice (jocuri) n. pl. jocuri instituite în onoarea lui Hercule, învingătorul leului din Nemea.

Olympice (Jocuri), n. pl. V. Vocabular.

Pythice (jocuri) n. pl. se zice de jocurile ce se celebrau tuspatru ani la Delphi în onoarea lui Apollon Pythianul.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

JOC s. 1. joacă, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguiálă, zbînț, zbúrdă. (~ de copii.) 2. (COR.) dans, (înv.) salt, săltáre, săltătúră. 3. (SPORT) dispută, întîlnire, întrecere, meci, partidă. (~ a durat doar trei minute.) 4. (SPORT) jocuri balcanice = balcaniadă; jocuri olimpice = olimpiadă. 5. interpretare. (Actorul a avut un ~ magistral.)

joc (coregr.) 1. Termen prin care se desemnează dansul* popular românesc. J. sunt manifestări artistice de o excepțională valoare care dovedesc vitalitatea, dibăcia și puterea de creație a poporului nostru. Există un mare număr de tipuri și variante de j., care se desfășoară în toate ocaziile când oamenii se adună pentru a petrece. Pe lângă j. practicate la hora (2) satului putem întâlni și altele cu funcții rituale sau ceremoniale, legate de prilejuri specifice (căluș*, drăgaică* etc.). Ca desfășurare în spațiu, se împart în următoarele mari categorii: j. de grup (jucătorii sunt prinși în cerc, semicerc sau linie); j. de ceată (grupul de jucători neprinși între ei); j. de cuplu și j. solistic. În cadrul diferitelor formații există multiple moduri în care jucătorii se prind între ei (de mâini, de umeri, de brâu etc.), sărituri, bătăi (pe sol sau „în pinteni”), bătăi cu palmele pe picioare, balansuri, flexiuni etc. Ritmul j. este în general binar* (2/4 rar 6/8), cu frecvente sincope* și accente în contratimp*, dar și asimetric (5/16, 5/8, 7/16, 10/16). Formele* arhitectonice* principale au la bază principiul înlănțuirii libere a unităților de structură melodică (motive*, fraze*); se întâlnesc și forme bazate pe principiul grupării fixe a unităților. 2. („un joc”), termen prin care se definește, în Transilvania și Banat, o suită fixă de jocuri diferite care se reia ciclic. În cadrul unui „joc” partenerii nu se schimbă. 3. Petrecere pop. la care se joacă. Sin.: horă (2).

JOC subst., vb. 1. Jocu, fam., act. 2. Joacă-bine, ard., 1726 (Paș); – N., mold., act.; 2. Gioacă-bine, Șt., stolnic (Sur XV 259; Isp VI2); Radul fiul Giocăi (Acte Sc). 3. Gioacăș. vecin (Sd V 51); Giocăș, V., șoltuz în Baia, 1676 (Sd VII 104, 379). 4. + -otă, Giocotă, V. (Tec I). 5 Giocheni s. (Tec I).

JUCÁ vb. 1. a dansa, (pop.) a dănțui, a sălta, a sări, (peior.) a țopăi. (~ o sîrbă.) 2. a se desfășura, a se disputa. (Meciul s-a ~ pe stadionul Giulești.) 3. a face. (~ un șah cu mine?) 4. a practica. (~ tenis de doi ani.) 5. a interpreta, (înv.) a parastisi. (A ~ un rol într-o piesă.) 6. a (se) prezenta, a (se) reprezenta, (inv. și pop.) a (se) da, (înv.) a (se) parastisi. (Ce se ~ în astă-seară la teatru?) 7. a se proiecta, a rula. (Ce film ~ astăzi?)

jucá vb. v. ADEMENI. AMĂGI. CÎNTA. EXECUTA. INTONA. INTERPRETA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

joc-retúr s.n. (sport.) Joc (sportiv) care se practică în a doua parte a unui campionat ◊ „În jocurile-retur din optimile de finală ale turneului de fotbal pentru juniori la Viareggio s-au înregistrat rezultatele [...]” I.B. 1 II 67 p. 1 //din joc + retur//

joc-școálă s.n. Joc (sportiv) cu caracter de antrenament ◊ „Astăzi va avea loc ultima partidă de verificare a lotului reprezentativ. Sincer vorbind, acest joc-școală nu-și poate pune amprenta pe alcătuirea naționalei.” I.B. 9 X 69 p. 3. ◊ Joc-școală al lotului reprezentativ.” Sc. 8 V 75 p. 4. ◊ „Aseară [...] prima noastră reprezentativă a susținut un joc-școală în compania echipei F.C. Argeș.” I.B. 13 IV 83 p. 7; v. și 5 IV 74 p. 3, 27 I 83 p. 2, 19 XII 88 p. 7 (din joc + școală)

Intrare: joc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular joc jocul
plural jocuri jocurile
genitiv-dativ singular joc jocului
plural jocuri jocurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Joc
Joc
nume propriu (I3)
Intrare: juca
verb (VT84)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) juca jucare jucat jucând singular plural
joa jucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) joc (să) joc jucam jucai jucasem
a II-a (tu) joci (să) joci jucai jucași jucaseși
a III-a (el, ea) joa (să) joace juca jucă jucase
plural I (noi) jucăm (să) jucăm jucam jucarăm jucaserăm, jucasem*
a II-a (voi) jucați (să) jucați jucați jucarăți jucaserăți, jucaseți*
a III-a (ei, ele) joa (să) joace jucau juca jucaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

14 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a se juca (1) și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ◊ Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur. 2. Acțiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă. ♦ Fig. Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație. 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.). ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (Și în sintagma joc de noroc) = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă. 7. Model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații. ◊ Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare. 8. (Muz.; în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel. – Lat. jocus.

JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a se juca (1) și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ◊ Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur. 2. Acțiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă. ♦ Fig. Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație. 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.). ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. ◊ Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (Și în sintagma joc de noroc) = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă. 7. Model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații. ◊ Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare. 8. (Muz.; în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel. – Lat. jocus.

JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a (se) juca; petrecere distractivă mai ales între copii, bazată adesea pe anumite reguli convenționale. Pînă la orele de clasă de după prînz, aveați timp îndeajuns pentru joc. PAS, Z. I 113. ◊ Fig. [Vîntul] le prinde De mînecă și-aprins de dor Își face joc în părul lor. COȘBUC, P. I 88. ◊ Joc de societate = petrecere în familie, bazată pe întrebări și răspunsuri hazlii sau pe dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur. 2. (Numai în expr.) A-și bate joc (de cineva) v. bate. Bătaie de joc v. bătaie. 3.. Acțiunea de a juca (5); dans popular; petrecere la care se dansează. În sat pornește vesel jocul. PĂUN- PINCIO, P. 56. Nu era joc, nu era clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei. CREANGĂ, P. 284. Așa-i jocul romînesc, Cu strigăt ardelenesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 359. ◊ Expr. A ieși la joc = a începe să ia parte la petrecerile la care se dansează; a ieși la horă. Da de ieșit la joc ai ieșit ? – Hei ! încă nu, încă n-am șaisprezece ani. SADOVEANU, O. VII 218. A lua la joc v. lua (III 7). ♦ Fig. Mișcare repede și capricioasă. Prin soarele fierbinte și prin jocul luminos al pulberii, lumea foia vuind. SADOVEANU, O. I 511. [Fulgerele] se stingeau șuierătoare într-al valurilor joc. MACEDONSKI, O. I 76. Jocul valurilor albe de departe îți pare un cîrd de gîște, care bat din aripi. VLAHUȚĂ, O. A. 415. 4. Întrecere sportivă, partidă între două echipe. Jocul s-a desfășurat în condiții bune.Jocuri olimpice = concursuri sportive cu caracter periodic, inițiate în Grecia veche și reluate în timpurile moderne, sub formă de concursuri internaționale. ♦ Mod de a juca într-o întrecere. Echipa a avut un joc elegant. 5. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul, modul cum se interpretează. Lui Caragiale îi plăcea jocul lui Brezeanu.Joc de scenă = totalitatea mișcărilor prin care un actor întărește efectul artistic al textului. 6. Totalitatea obiectelor care servesc la jucat (3). Un joc de șah. 7. (Uneori urmat de determinări care arată felul distracției) Acțiune distractivă bazată pe diferite combinații de calcul sau pe hazard și care adesea angajează sume de bani. Dar jocul e joc și norocul noroc... Începe cartea flăcăului să se schimbe. CARAGIALE, P. 47. Ca să petreacă, inventară un joc de cărți. EMINESCU, N. 67. De cînd m-am însurat joc numai vist... Ce joc monoton ! NEGRUZZI, S. I 74. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) = a întreprinde o acțiune riscată, care poate avea urmări grave și iremediabile. A-și pune capul (sau viața, situația) în joc = a întreprinde ceva riscant. A descoperi (sau a pricepe) jocul (cuiva) = a surprinde manevra, metoda ocolită și abilă (a cuiva). Știa foarte bine că Demetru Demetrian i-a priceput jocul și că nu mai poate cădea la nici o tocmeală. C. PETRESCU, A. 359. A face jocul (rar jocurile) cuiva = a servi (conștient sau nu) prin activitatea sa interesele altuia. Face toate jocurile patronului. DEMETRIUS, C. 38. (Despre bunuri materiale sau spirituale, viața, soarta cuiva) A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi expus să fie pierdut, distrus, nimicit. Era în joc acolo ceva mult mai de preț decît inima mea. DEMETRIUS, C. 45. ♦ Joc de bursă v. bursă. 8. Lărgimea golului dintre două piese care lucrează în contact.

JOC ~uri n. 1) Activitate fizică sau mintală desfășurată din plăcere. ◊ ~ de societate distracție la care participă un grup de persoane lansate în dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de glumă, obținut prin îmbinarea unor cuvinte asemănătoare ca formă dar deosebite ca sens. A-și bate ~ de cineva a lua în râs pe cineva. 2) Distracție (a copiilor) lipsită de griji; joacă. 3) Competiție sportivă (de fotbal, de baschet etc.). * ~uri olimpice competiții sportive, sub formă de manifestări internaționale de mare amploare, care au loc o dată la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~. 5) Petrecere cu dansuri la țară; horă. ◊ A intra în ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Mișcare repede și neregulată a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitată) de deplasare independentă a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare.

JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-și asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mișca repede, a clătina. 7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊ Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. – Lat. pop. jocare.

JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. (Mai des despre copii) A-și petrece timpul amuzîndu-se (cu diferite jocuri), a se distra. Cîțiva copii se jucau într-o curte. VLAHUȚĂ, O. A. I 143. Cînd bătea ceasul la trii, Ne jucam ca doi copii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 300. ◊ Expr. (Familiar) Așa nu mă mai joc = nu sînt dispus să continuu în felul acesta. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», «în», «cu» și arătînd felul jocului) Se joacă de-a baba-oarba.Pe o măsuță, paginile scrise de Vaniușa, cuburile cu care s-a jucat. STANCU, U.R.S.S. 42. Jucam în bumbi. SADOVEANU, O. VII 274. 2. Refl. A glumi, a-și bate joc, a nu lua în serios. Vino ! Joacă-te cu mine... cu norocul meu. EMINESCU, O. I 154. A ! voi vă jucați cu mine ! Afară boaite ! Ieșiți că pre toți vă omor ! NEGRUZZI, S. I 161. ◊ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a nu-și îngriji sănătatea. (Eliptic) Nu te juca, soro, boala n-alege. CARAGIALE, N. S. 63. (Tranz.) A juca festa (sau renghiul) cuiva = a păcăli pe cineva, a face cuiva o farsă. Se temură să nu le fi jucat iarăși vrun renghi. ISPIRESCU, L. 249. 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. Trageți toți cîte-o carte: domnule, ești cu mine. Șezi mă rog împotrivă, și vezi de joacă bine. ALEXANDRESCU, M. 265. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Alteța-sa... nu învoiește supușilor săi să joace jocuri de hazard. NEGRUZZI, S. I 326. ♦ Tranz. (Cu privire la o carte de joc, un număr etc.) A pune în joc, a miza pe... Am crezut mereu că la ruletă e bine să joci numere în plin. CAMIL PETRESCU, U. N. 403. ◊ Expr. A juca la bursă v. bursă. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. Echipele noastre sportive au jucat în cadrul Festivalului.Tranz. A practica un anumit sport. Joacă volei. 5. Intranz. A dansa. Satu-i strîns în bătătură, Cîntă, joacă, chefuiește. IOSIF, PATR. 25. Și-un prinț la anul ! blînd și mic, Să crească mare și voinic, Iar noi să mai jucăm un pic Și la botez ! COȘBUC, P. I 59. Se prinseră în horă și jucară. ISPIRESCU, L. 39. ◊ Fig. Spicele jucau în vînt Ca-n horă dup-un vesel cînt. COȘBUC, P. I 176. ◊ Tranz.(Complementul indică dansul) Domnule Dan trebuie să joci cu noi un cadril. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. (Complementul indică fata cu care se dansează) Tu s-o joci, dar mai așa ! Liniștit, cum joci pe-o soră. COȘBUC, P. I 136. M-a mînat maica la joc. Cremene și foc ! Să joc fata cea frumoasă, Cremene și iască ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 361. ♦ Tranz. fact. (Cu privire la unele animale) A face să execute anumite mișcări ritmice. Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul cînd îl port Și-l joc în frîu și-l las în trap ! COȘBUC, P. I 109. Mai bine jucam ursul la porțile străine. BOLINTINEANU, O. 198. ♦ Tranz. A păcăli pe cineva, a-și bate joc de cineva. Las’că-mi pică ei în mînă... și am să-i joc și eu cum se cuvine. REBREANU, I. 60. [Pot] a vă spune în față curat cine sînt și cum v-am îmbrobodit și v-am jucat. GHICA, A. 690. 6. Intranz. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat. Toate îi joacă pe dinaintea ochilor într-o amețeală plăcută. C. PETRESCU, A. 294. Umbra lui juca pe perete și peretele parcă se clătina. REBREANU, R. I 206. Îi jucau literele sub ochi și se împiedica la fiecare cuvînt. BART, E. 23. Vedea jucînd pe cer trei luni în loc de una. CARAGIALE, O. III 58. ◊ (Poetic) Joacă soarele-n ferești. FRUNZĂ, S. 13. Apusul joacă într-un potop de pară. IOSIF, P. 33. P-a ei frunte juca luna Și-i juca prin dezmierdare soarele pe chipul ei. COȘBUC, P. II 137. (Refl.) Soarele, bătîndu-i drept în față, i se juca pe obraz. V. ROM. noiembrie 1953, 188. Răcoroase, mari livezi Prin care soarele se joacă. D. BOTEZ, F. S. 7. ◊ Fig. Pe toate fețele însă juca o întrebare... care aștepta un răspuns. REBREANU, R. II 18. Juca un zîmbet de lumină pe fruntea lui brăzdată-n crețe. GOGA, C. P. 8. În lan erau feciori și fete, Și ei cîntau o doină-n cor, Juca viața-n ochii lor. COȘBUC, P. I 176. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre o persoană care are scînteieri de inteligență în priviri sau despre cel viclean, care privește în lături, ca să nu-și trădeze gîndurile. Ochii îi jucau în cap, vioi și tineri. STANCU, U.R.S.S. 94. Năstase Blîndu ne vorbea liniștit, dar ochii căprii îi jucau necontenit în cap. SADOVEANU, O. VI 352. Ochii îi jucară în toate părțile. DELAVRANCEA, H. T. 21. Un puișor de fată, căreia îi jucau ochii în cap, ca la o șerpoaică. CREANGĂ, P. 167. 7. Tranz. A mișca încoace și încolo, a sălta ușor, prin mișcări repetate. Joacă în palme un cărbune luat cu mîna ca să-și aprindă țigara. CAMIL PETRESCU, O. I 299. Emil Sava, stînjenit, juca între degete un lanț cu chei prinse în verigă. C. PETRESCU, R. DR. 209. Din scutece copilul Cînd plînge... Te duci și-l joci pe brațe Și-l culci apoi pe sîn. COȘBUC, P. I 215. Vornicelul intră jucînd sita cu darurile miresei. SEVASTOS, N. 125. 8. Intranz. (Despre actori) A interpreta un rol, într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da reprezentație. Trupa... jucă toată vara. CĂLINESCU, E. 86. ◊ Tranz. (Complementul indică piesa reprezentată) O noapte furtunoasă a fost jucată în 1869, ca și Conu Leonida față cu reacțiunea. IBRĂILEANU, S. 38. (Refl. pas.) Vodevil... ce s-a jucat la teatrul Iașilor. NEGRUZZI, S. I 69. La 25 ale lunii februarie s-a jucat pentru întîia oară: «Provincialul de la Teatrul Național». RUSSO, O. 137. (Fig.) Așa dar a jucat o comedie, ca să mă pedepsească. CAMIL PETRESCU, U. N. 186. (Expr.) A juca un rol = a avea însemnătate. Un rol însemnat în pregătirea cadrelor de critici de artă este chemată să-l joace presa. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 390, 1/2. Un rol mare în dezvoltarea culturii naționale în Moldova l-a jucat Gh. Asachi. IST. R.P.R. 287. 9. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se mișca ușor într-un spațiu restrîns. Trebuie să-i bată leațurile care s-au uscat și joacă. C. PETRESCU, Î. II 205. Și așa a slăbit Sandu... în cîteva luni de zile, că-i juca inelul... pe deget. MIRONESCU, S. A. 60.

jucá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. joc, 3 joácă, 1 pl. jucắm; ger. jucấnd

jucá vb., ind. prez. 1 sg. joc , 2 sg. joci; conj. prez. 3 sg. și pl. joáce

A JUCÁ joc 1. tranz. 1) (cărți de joc, numere, figuri de șah) A pune în joc respectând anumite reguli. 2) fig. (situația, reputația, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta într-o piesă de teatru sau într-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumită importanță pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scenă în fața publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica într-un mod mai mult sau mai puțin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce în eroare (ridiculizând și recurgând la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite mișcări; a dansa. 2. intranz. 1) A participa în mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumină, imagini) A produce efecte schimbătoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor mișcări repezi și vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii în cap a vădi vioiciune și viclenie. A-i ~(cuiva) ochii în lacrimi a fi pe cale de a plânge. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalații) A funcționa în voie, fără a se atinge reciproc. /<lat. jocare

A SE JUCÁ mă joc intranz. 1) A se deda unui joc. 2) fig. A manifesta lipsă de considerație; a nu lua în seamă gravitatea unei situații. ◊ ~ cu focul a) a se expune în mod imprudent unui pericol; b) a neglija gravitatea unei chestiuni sau situații. ~ cu sănătatea a-și neglija sănătatea, expunându-se unui pericol. /<lat. jocare


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a juca cu cărțile pe față expr. a acționa cinstit, a fi corect în relațiile cu alții.