JUCA (joc) I. vb. tr. și intr. 1 A petrece, a-și trece vremea cu un joc: ~ șah, biliard, (în) cărți ¶ 2 A danța; (P): ursul nu joacă de voie, ci de nevoie, Omul face de multe ori lucruri ce nu-i plac, fiind silit de împrejurări; 👉 CÎNTA I.1, HORĂ 1, PISICĂ 1; ~ pe cineva (în palmă, pe degete), a-l suci și învîrti, a-l face să lucreze, să se poarte cum îi place: las' că te-oiu juca eu! (NEGR.) ¶ 3 ~ calul, a-i face să salte ușor; Ⓕ; a-și ~ calul, a-și face mendrele: te-a găsit pe dumneata prost și-și joacă calul cum îi place (D.-ZAMF.) ¶ 4 🎭 A reprezenta a piesă de teatru: trupa a jucat o comedie în trei acte; ~ un rol, a îndeplini un rol într’o piesă de teatru; Ⓕ a figura într’o afacere, într’un eveniment; ~ un rol mare, a avea opoziție însemnată; F: ~ cuiva o festă, un renghiu, a face cuiva o poznă, o păcăleală, o glumă răutăcioasă sau supărătoare pe seama cuiva ¶ 5 A se mișca încoace și încolo: văd eu cum îți joacă ochii în cap (GN.); noaptea, joacă în vîrful ei o flacără albăstrie (S.-ALD.). II. vb. refl. 1. A petrece, a se distra cu o jucărie, cu un joc copilăresc: a se ~ cu mingea, cu păpușa; a se ~ de-a baba-oarba; Ⓕ: nu te juca cu focul! 👉 FOC 1. ¶ 2. A face ceva în glumă; a lua prea puțin în serios: nu te juca cu sănătatea; se joacă cu viața oamenilor [lat. jocare].