jândui v vz jindui

jânduit², ~ă a vz jinduit²

jindui [At: DELAVRANCEA, S. 9 / V: (reg) jân~ / Pzi: ~esc / E: slv *жѧдовати] 1 vt A dori ceva în mod intens Si: a râvni. 2 vi A-i lăsa gura apă după ceva Si: a pofti. 3 vi A se uita cu jind (4) la ceva. 4 vr (Îvr) A regreta.

jinduit², ~ă a [At: GORJAN, H. I, 80 / V: (reg) jân~ / Pl: ~iți, ~e / E: jindui] 1 (D. lucruri) Râvnit. 2 Poftit. 3-5 (D. oameni; cu sens activ) Jinduitor (1-3). 6 (D. oameni) Dorit.

JINDUI (-uesc) vb. tr. și intr. A rîvni, a dori să aibă (un lucru greu de căpătat), a se uita cu jind: căprarul... ajunsese a fi jinduit de multe fete în sat (dlvr.); se ’nvoise cu Domnul Moldovei pentru scaunul de la Tîrgoviștea, la care jinduia de-atîta vreme (vlah.).

JINDUIT adj. p. JINDUI. Ahtiat: ea, care nu văzuse oameni de-atîta mare de timp, era ~ă (isp.).

JINDUI, jinduiesc, vb. IV. Tranz. A dori în mod intens, a pofti cu tărie, a rîvni; a tînji, a fi ahtiat după ceva. Mulți ochi au jinduit-o; ea, aș, n-aude, nu vede. DELAVRANCEA, S. 9. ◊ Intranz. (Construit mai ales cu prep. «după», «la») Bragagii și salepgii... își strigau pe isonul de datină marfa la care jinduiau cîțiva băiețoi. C. PETRESCU, A. R. 8. Bătrînelul acesta, care jinduise toată viața după un fecior, își agățase inima de Manlache. POPA, V. 113.

JINDUI, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a rîvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Comp. v. sl. žendati.

A JINDUI ~iesc 1. tranz. A dori, a vrea foarte mult; a râvni; a pofti. 2. intranz. A avea jind; a pretinde să acapareze ceva străin; a râvni. /<sl. žendati

jinduì v. 1. a-i duce jindul, a pofti la ceva; 2. a (se) lipsi de toate. [Slav. JẼDATI, a-i fi sete, foame, a pofti].

jinduĭésc v. tr. (d. jind). Doresc mult, poftesc mult (o mîncare, o haĭnă).

jinduít, -ă adj. Care jinduĭește, foarte doritor: a fi jinduit de banĭ.

jindui (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiesc, 3 sg. jinduiește, imperf. 1 jinduiam; conj. prez. 1 sg. să jinduiesc, 3 să jinduiască

jindui (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiesc, imperf. 3 sg. jinduia; conj. prez. 3 să jinduiască

jindui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiesc imperf. 3 sg. jinduia; conj. prez.3 sg. și pl. jinduiască

JINDUI vb. 1. v. aspira. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a râvni, a tânji. (~ după un cămin.) 5. v. lăcomi.

JINDUIT adj. v. jinduitor.

jindui vb. IV. I 1 tr. a dori, a năzui, a pofti, a pretinde, a râvni, a tinde, a urmări, a visa, a viza², a stărui, <înv. și reg.> a năsli, <reg.> a bărăni, a năduli, <înv.> a ambiționa, a bate, a jelui, a nădăjdui, a privi, a concerne, a aspira, a aținti, a ținti, <fig.; livr.> a conflua,<fig.; rar> a se elansa, <fig.; reg.> a aținta, <fig.; înv.> a rezema. Este modest, nu jinduiește onoruri. Jinduiește să exceleze în artele plastice. 2 tr. a se ahtia, a dori, a râvni, <fig.; fam.> a se întinde. Jinduiește o funcție de conducere. 3 intr. (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „la”) a se ahtia, a se lăcomi, a râvni, a tânji, <înv.> a zavistui. Jinduiește la averea unui unchi. 4 tr. a dori, a pofti, a râvni, a ține, a vrea, <înv.> a deșidera, a dezidera, a iubi, a jelui, a poftisi, <fig.; rar> a devora. Jinduiește de multă vreme să o cunoască. 5 intr. (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „după”) a râvni, a tânji. Jinduiește după alt mod de viață. II refl. (înv. și reg.; despre oameni) v. Căi. Pocăi¹. Regreta.

jinduit, -ă adj.1 dorit, râvnit, urmărit², visat,vizat, <înv. și pop.> poftit². Și-a atins scopul jinduit. 2 (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „după”) ahtiat, avid, dorit, doritor, dornic, jinduitor, râvnitor, ahotnic, flămând, înfometat, însetat, lacom, setos, <fig.; înv. și reg.> însetoșat,<fig.; înv.> lihnit.

JINDUI vb. 1. a aspira, a dori, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 2. a se ahtia, a dori, a rîvni. (~ după...) 3. a dori, a pofti, a rîvni, a voi, a vrea, (înv.) a deșidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multă vreme ~ să...) 4. a rîvni, a tînji. (~ după un cămin.) 5. a se lăcomi, a rîvni, (înv.) a zavistui. (~ la bunul altuia.)

JINDUIT adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduitor, rîvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.)