2 intrări

22 de definiții

din care

Explicative DEX

JIMBAT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

JIMBAT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

jimbat, ~ă [At: VLAHUȚĂ, N. 16 / V: (reg) jâm~ / Pl: ~ați, ~e / E: jimba] (Pop) 1 (D. lucruri) Strâmb. 2 (D. lucruri) Curbat. 3 (Pex) Deformat. 4-5 smf, a (Om) cu gura strâmbă. 6-7 smf, a (Om) care are dinții în afară. 8-9 smf, a (Om) care are dinții crescuți unul peste altul. 10 sf Femeie cu maxilarul inferior strâmbat. 11-12 a, av (D. gură) (Cu buzele îndepărtate una de alta, din cauza unui defect de conformație) lăsând să se vadă mereu dinții. 13 a (D. oameni) Care zâmbește mereu. 14 a (D. oameni) Care râde fără rost. 15 a (Fig; d. suprafața apei) Încrețit. 16 a (Pex; d. ape) Tulburat. 17-18 smf, a (Om) căruia i-au căzut dinții. 19 a (Reg; fig; d. oameni) Care vorbește mult, pe un ton critic și tăios.

JIMBAT, ZÎMBAT adj. Cu gura strîmbă, așa că se văd dinții, nefiind bine acoperiți de buze [comp. vsl. ząbŭ, bg. žabatŭ].

JIMBAT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Regional, despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta din cauza unui defect de conformație, lăsînd să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) căruia i se văd dinții din cauza unui asemenea defect. Privirile lui... se opreau... pe chipul ei uricios, cu niște obraji mari și îmbujorați, c-o gură largă și jimbată. VLAHUȚĂ, O. A. 99.

JIMBAT ~tă (~ți, ~te) Căruia i se văd dinții din cauza unui defect. /<sl. zobu

JIMBA, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

JIMBA, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

jâmba v vz jimba

jâmbat, ~ă a vz jimbat

jimba [At: LB / V: (reg) jâm~ / Pzi: ~bez, jâmb / E: jimb] (Pop) 1-2 vtr (D. lucruri) A (se) strâmba. 3-4 vtr (D. lucruri) A (se) curba. 5-6 vtr (Pex) A (se) deforma. 7-8 vtr (D. oameni) A(-și) strâmba gura Si: a (se) rânji, a (se) schimonosi. 9 vr (D. copii; îe) A se ~ la cineva A se scoate limba și a se schimonosi la cineva. 10 vr A rânji cu ură, cu dușmănie la cineva. 11 vi (Prin apropiere de a zâmbi) A zâmbi silit. 12 vi A râde fără rost. 13 vr (Fig, d. suprafața unei ape) A se încreți. 14 vr (Pex; d. ape) A se tulbura. 15 vi (Înv; d. dinți) A cădea.

zâmba v vz jimba

zâmbat, ~ă a vz jimbat

JIMBA, jimbez, vb. I. Refl. (Regional) A se strîmba arătîndu-și dinții, a rînji (cu ură, cu dușmănie). Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213. Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200. ◊ Tranz. Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318. ♦ Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100.

A JIMBA ~ez tranz. pop. A face să se jimbeze. /Din jimbat corectat(ă)

A SE JIMBA mă ~ez intranz. pop. (despre persoane) A-și strâmba gura, arătând dinții și râzând într-un fel nefiresc; a rânji. /Din jimbat

Ortografice DOOM

jimba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. jimbez, 3 jimbea; conj. prez. 1 sg. să jimbez, 3 să jimbeze

jimba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbea

jimba vb., ind. prez. 3 sg. jimbea

Etimologice

JIMBA2, jimbez, vb. I. (Var.) A zîmba. (cf. zîmba)

Sinonime

JIMBA vb. v. rânji, strâmba.

jimba vb. I. (pop.) I 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică părți ale corpului, mai ales picioarele) v. Strâmba. 2 refl. (despre oameni) v. Rânji. Ricana. 3 refl. (despre oameni) v. Maimuțări. Poci1. Schimonosi. Strâmba. II tr., refl. (compl. sau sub. indică suprafața apelor) v. Cuta. Încreți. Ondula. Tremura. Undui.

jimba vb. v. RÎNJI. STRÎMBA.

Regionalisme / arhaisme

jimbá, v.r. v. jâmba.

Intrare: jimbat
jimbat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jimbat
  • jimbatul
  • jimbatu‑
  • jimba
  • jimbata
plural
  • jimbați
  • jimbații
  • jimbate
  • jimbatele
genitiv-dativ singular
  • jimbat
  • jimbatului
  • jimbate
  • jimbatei
plural
  • jimbați
  • jimbaților
  • jimbate
  • jimbatelor
vocativ singular
plural
jâmbat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jâmbat
  • jâmbatul
  • jâmba
  • jâmbata
plural
  • jâmbați
  • jâmbații
  • jâmbate
  • jâmbatele
genitiv-dativ singular
  • jâmbat
  • jâmbatului
  • jâmbate
  • jâmbatei
plural
  • jâmbați
  • jâmbaților
  • jâmbate
  • jâmbatelor
vocativ singular
plural
zâmbat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zâmbat
  • zâmbatul
  • zâmbatu‑
  • zâmba
  • zâmbata
plural
  • zâmbați
  • zâmbații
  • zâmbate
  • zâmbatele
genitiv-dativ singular
  • zâmbat
  • zâmbatului
  • zâmbate
  • zâmbatei
plural
  • zâmbați
  • zâmbaților
  • zâmbate
  • zâmbatelor
vocativ singular
plural
Intrare: jimba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jimba
  • jimbare
  • jimbat
  • jimbatu‑
  • jimbând
  • jimbându‑
singular plural
  • jimbea
  • jimbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jimbez
(să)
  • jimbez
  • jimbam
  • jimbai
  • jimbasem
a II-a (tu)
  • jimbezi
(să)
  • jimbezi
  • jimbai
  • jimbași
  • jimbaseși
a III-a (el, ea)
  • jimbea
(să)
  • jimbeze
  • jimba
  • jimbă
  • jimbase
plural I (noi)
  • jimbăm
(să)
  • jimbăm
  • jimbam
  • jimbarăm
  • jimbaserăm
  • jimbasem
a II-a (voi)
  • jimbați
(să)
  • jimbați
  • jimbați
  • jimbarăți
  • jimbaserăți
  • jimbaseți
a III-a (ei, ele)
  • jimbea
(să)
  • jimbeze
  • jimbau
  • jimba
  • jimbaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jâmba
  • jâmbare
  • jâmbat
  • jâmbatu‑
  • jâmbând
  • jâmbându‑
singular plural
  • jâmbea
  • jâmbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jâmbez
(să)
  • jâmbez
  • jâmbam
  • jâmbai
  • jâmbasem
a II-a (tu)
  • jâmbezi
(să)
  • jâmbezi
  • jâmbai
  • jâmbași
  • jâmbaseși
a III-a (el, ea)
  • jâmbea
(să)
  • jâmbeze
  • jâmba
  • jâmbă
  • jâmbase
plural I (noi)
  • jâmbăm
(să)
  • jâmbăm
  • jâmbam
  • jâmbarăm
  • jâmbaserăm
  • jâmbasem
a II-a (voi)
  • jâmbați
(să)
  • jâmbați
  • jâmbați
  • jâmbarăți
  • jâmbaserăți
  • jâmbaseți
a III-a (ei, ele)
  • jâmbea
(să)
  • jâmbeze
  • jâmbau
  • jâmba
  • jâmbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jimbat, jimbaadjectiv

popular
  • 1. regional (și) adverbial (Despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Privirile lui... se opreau... pe chipul ei uricios, cu niște obraji mari și îmbujorați, c-o gură largă și jimbată. VLAHUȚĂ, O. A. 99. DLRLC
  • 2. Despre lucruri: strâmb. MDA2
    sinonime: strâmb
  • 3. Despre lucruri: curbat. MDA2
    sinonime: curbat
  • 4. (Despre oameni) Care zâmbește mereu. MDA2
  • 5. (Despre oameni) Care râde fără rost. MDA2
  • 6. figurat Despre suprafața apei: MDA2
  • 7. (și) substantivat (Om) căruia i-au căzut dinții. MDA2
  • 8. regional figurat (Despre oameni) Care vorbește mult, pe un ton critic și tăios. MDA2
etimologie:

jimba, jimbezverb

popular
  • 1. regional tranzitiv reflexiv (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213. DLRLC
    • format_quote Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200. DLRLC
    • format_quote Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A rânji cu ură, cu dușmănie la cineva. MDA2
    • 1.2. intranzitiv (Prin apropiere de a zâmbi) A zâmbi silit. MDA2
    • 1.3. intranzitiv A râde fără rost. MDA2
    • chat_bubble reflexiv (Despre copii) A se jimba la cineva = a scoate limba și a se schimonosi la cineva. MDA2
  • 2. tranzitiv reflexiv (Despre lucruri) A (se) strâmba. MDA2
    sinonime: strâmba
  • 3. tranzitiv reflexiv (Despre lucruri) A (se) curba. MDA2
    sinonime: curba
  • 4. regional reflexiv figurat (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100. DLRLC
  • 5. intranzitiv învechit Despre dinți: cădea. MDA2
    sinonime: cădea
etimologie:
  • învechit jimb („strâmb la gură”, etimologie necunoscută). DEX '09 MDA2 DEX '98
  • jimbat NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.