2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.

jimbat, ~ă [At: VLAHUȚĂ, N. 16 / V: (reg) jâm~ / Pl: ~ați, ~e / E: jimba] (Pop) 1 (D. lucruri) Strâmb. 2 (D. lucruri) Curbat. 3 (Pex) Deformat. 4-5 smf, a (Om) cu gura strâmbă. 6-7 smf, a (Om) care are dinții în afară. 8-9 smf, a (Om) care are dinții crescuți unul peste altul. 10 sf Femeie cu maxilarul inferior strâmbat. 11-12 a, av (D. gură) (Cu buzele îndepărtate una de alta, din cauza unui defect de conformație) lăsând să se vadă mereu dinții. 13 a (D. oameni) Care zâmbește mereu. 14 a (D. oameni) Care râde fără rost. 15 a (Fig; d. suprafața apei) Încrețit. 16 a (Pex; d. ape) Tulburat. 17-18 smf, a (Om) căruia i-au căzut dinții. 19 a (Reg; fig; d. oameni) Care vorbește mult, pe un ton critic și tăios.

JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Regional, despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta din cauza unui defect de conformație, lăsînd să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) căruia i se văd dinții din cauza unui asemenea defect. Privirile lui... se opreau... pe chipul ei uricios, cu niște obraji mari și îmbujorați, c-o gură largă și jimbată. VLAHUȚĂ, O. A. 99.

JIMBÁT ~tă (~ți, ~te) Căruia i se văd dinții din cauza unui defect. /<sl. zobu

JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

jimba [At: LB / V: (reg) jâm~ / Pzi: ~bez, jâmb / E: jimb] (Pop) 1-2 vtr (D. lucruri) A (se) strâmba. 3-4 vtr (D. lucruri) A (se) curba. 5-6 vtr (Pex) A (se) deforma. 7-8 vtr (D. oameni) A(-și) strâmba gura Si: a (se) rânji, a (se) schimonosi. 9 vr (D. copii; îe) A se ~ la cineva A se scoate limba și a se schimonosi la cineva. 10 vr A rânji cu ură, cu dușmănie la cineva. 11 vi (Prin apropiere de a zâmbi) A zâmbi silit. 12 vi A râde fără rost. 13 vr (Fig, d. suprafața unei ape) A se încreți. 14 vr (Pex; d. ape) A se tulbura. 15 vi (Înv; d. dinți) A cădea.

JIMBÁ, jimbez, vb. I. Refl. (Regional) A se strîmba arătîndu-și dinții, a rînji (cu ură, cu dușmănie). Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213. Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200. ◊ Tranz. Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318. ♦ Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100.

A SE JIMBÁ mă ~éz intranz. pop. (despre persoane) A-și strâmba gura, arătând dinții și râzând într-un fel nefiresc; a rânji. /Din jimbat

A JIMBÁ ~éz tranz. pop. A face să se jimbeze. /Din jimbat corectată


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză

jimbá vb., ind. prez. 3 sg. jimbeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

JIMBÁ2, jimbéz, vb. I. (Var.) A zâmba. (cf. zâmba)

Intrare: jimbat
jimbat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jimbat
  • jimbatul
  • jimbatu‑
  • jimba
  • jimbata
plural
  • jimbați
  • jimbații
  • jimbate
  • jimbatele
genitiv-dativ singular
  • jimbat
  • jimbatului
  • jimbate
  • jimbatei
plural
  • jimbați
  • jimbaților
  • jimbate
  • jimbatelor
vocativ singular
plural
Intrare: jimba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jimba
  • jimbare
  • jimbat
  • jimbatu‑
  • jimbând
  • jimbându‑
singular plural
  • jimbea
  • jimbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jimbez
(să)
  • jimbez
  • jimbam
  • jimbai
  • jimbasem
a II-a (tu)
  • jimbezi
(să)
  • jimbezi
  • jimbai
  • jimbași
  • jimbaseși
a III-a (el, ea)
  • jimbea
(să)
  • jimbeze
  • jimba
  • jimbă
  • jimbase
plural I (noi)
  • jimbăm
(să)
  • jimbăm
  • jimbam
  • jimbarăm
  • jimbaserăm
  • jimbasem
a II-a (voi)
  • jimbați
(să)
  • jimbați
  • jimbați
  • jimbarăți
  • jimbaserăți
  • jimbaseți
a III-a (ei, ele)
  • jimbea
(să)
  • jimbeze
  • jimbau
  • jimba
  • jimbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jimbat

  • 1. regional (Despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Privirile lui... se opreau... pe chipul ei uricios, cu niște obraji mari și îmbujorați, c-o gură largă și jimbată. VLAHUȚĂ, O. A. 99.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Despre oameni) Cu gura strâmbă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • diferențiere Căruia i se văd dinții din cauza unui defect.
      surse: NODEX

etimologie:

jimba

  • 1. regional tranzitiv reflexiv (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: rânji strâmba attach_file 3 exemple
    exemple
    • Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213.
      surse: DLRLC
    • Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200.
      surse: DLRLC
    • Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318.
      surse: DLRLC
  • 2. regional reflexiv figurat (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • învechit jimb („strâmb la gură”, etimologie necunoscută).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • jimbat
    surse: NODEX