opțiuni
  • info
15 definiții pentru jimba

Explicative DEX

JIMBA, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

JIMBA, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).

jimba [At: LB / V: (reg) jâm~ / Pzi: ~bez, jâmb / E: jimb] (Pop) 1-2 vtr (D. lucruri) A (se) strâmba. 3-4 vtr (D. lucruri) A (se) curba. 5-6 vtr (Pex) A (se) deforma. 7-8 vtr (D. oameni) A(-și) strâmba gura Si: a (se) rânji, a (se) schimonosi. 9 vr (D. copii; îe) A se ~ la cineva A se scoate limba și a se schimonosi la cineva. 10 vr A rânji cu ură, cu dușmănie la cineva. 11 vi (Prin apropiere de a zâmbi) A zâmbi silit. 12 vi A râde fără rost. 13 vr (Fig, d. suprafața unei ape) A se încreți. 14 vr (Pex; d. ape) A se tulbura. 15 vi (Înv; d. dinți) A cădea.

JIMBA, jimbez, vb. I. Refl. (Regional) A se strîmba arătîndu-și dinții, a rînji (cu ură, cu dușmănie). Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213. Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200. ◊ Tranz. Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318. ♦ Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100.

A JIMBA ~ez tranz. pop. A face să se jimbeze. /Din jimbat corectat(ă)

A SE JIMBA mă ~ez intranz. pop. (despre persoane) A-și strâmba gura, arătând dinții și râzând într-un fel nefiresc; a rânji. /Din jimbat

jâmba v vz jimba

zâmba v vz jimba

Ortografice DOOM

jimba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. jimbez, 3 jimbează; conj. prez. 1 sg. să jimbez, 3 să jimbeze

jimba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbează

jimba vb., ind. prez. 3 sg. jimbează

Etimologice

JIMBA2, jimbez, vb. I. (Var.) A zîmba. (cf. zîmba)

Sinonime

JIMBA vb. v. rânji, strâmba.

jimba vb. I. (pop.) I 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică părți ale corpului, mai ales picioarele) v. Strâmba. 2 refl. (despre oameni) v. Rânji. Ricana. 3 refl. (despre oameni) v. Maimuțări. Poci1. Schimonosi. Strâmba. II tr., refl. (compl. sau sub. indică suprafața apelor) v. Cuta. Încreți. Ondula. Tremura. Undui.

jimba vb. v. RÎNJI. STRÎMBA.

Arhaisme și regionalisme

jimbá, v.r. v. jâmba.

Intrare: jimba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jimba
  • jimbare
  • jimbat
  • jimbatu‑
  • jimbând
  • jimbându‑
 singular plural
  • jimbează
  • jimbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jimbez
 (să)
  • jimbez
  • jimbam
  • jimbai
  • jimbasem
a II-a (tu)
  • jimbezi
 (să)
  • jimbezi
  • jimbai
  • jimbași
  • jimbaseși
a III-a (el, ea)
  • jimbează
 (să)
  • jimbeze
  • jimba
  • jimbă
  • jimbase
plural I (noi)
  • jimbăm
 (să)
  • jimbăm
  • jimbam
  • jimbarăm
  • jimbaserăm
  • jimbasem
a II-a (voi)
  • jimbați
 (să)
  • jimbați
  • jimbați
  • jimbarăți
  • jimbaserăți
  • jimbaseți
a III-a (ei, ele)
  • jimbează
 (să)
  • jimbeze
  • jimbau
  • jimbară
  • jimbaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jâmba
  • jâmbare
  • jâmbat
  • jâmbatu‑
  • jâmbând
  • jâmbându‑
 singular plural
  • jâmbează
  • jâmbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jâmbez
 (să)
  • jâmbez
  • jâmbam
  • jâmbai
  • jâmbasem
a II-a (tu)
  • jâmbezi
 (să)
  • jâmbezi
  • jâmbai
  • jâmbași
  • jâmbaseși
a III-a (el, ea)
  • jâmbează
 (să)
  • jâmbeze
  • jâmba
  • jâmbă
  • jâmbase
plural I (noi)
  • jâmbăm
 (să)
  • jâmbăm
  • jâmbam
  • jâmbarăm
  • jâmbaserăm
  • jâmbasem
a II-a (voi)
  • jâmbați
 (să)
  • jâmbați
  • jâmbați
  • jâmbarăți
  • jâmbaserăți
  • jâmbaseți
a III-a (ei, ele)
  • jâmbează
 (să)
  • jâmbeze
  • jâmbau
  • jâmbară
  • jâmbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jimba, jimbezverb

popular
  • 1. regional tranzitiv reflexiv (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: rânji schimonosi strâmba
    • format_quote Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213. DLRLC
    • format_quote Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200. DLRLC
    • format_quote Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A rânji cu ură, cu dușmănie la cineva. MDA2
    • 1.2. intranzitiv (Prin apropiere de a zâmbi) A zâmbi silit. MDA2
    • 1.3. intranzitiv A râde fără rost. MDA2
    • chat_bubble reflexiv (Despre copii) A se jimba la cineva = a scoate limba și a se schimonosi la cineva. MDA2
  • 2. tranzitiv reflexiv (Despre lucruri) A (se) strâmba. MDA2
    sinonime: strâmba
  • 3. tranzitiv reflexiv (Despre lucruri) A (se) curba. MDA2
    sinonime: curba
  • 4. regional reflexiv figurat (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100. DLRLC
  • 5. intranzitiv învechit Despre dinți: cădea. MDA2
    sinonime: cădea
etimologie:
  • învechit jimb („strâmb la gură”, etimologie necunoscută). DEX '09 MDA2 DEX '98
  • jimbat NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.