jelăhi v vz jilăvi

jilav, ~ă [At: CALENDARIU (1814), 186/23 / A și: jilav / Pl: ~i, ~e / E: bg жилав „lipicios, cleios, lutos”] 1 a Umed. 2-3 a (Reg; d. ziduri, pereți etc.) Pătruns de umezeală sau de igrasie. 4 a (D. terenuri de construcție) Plin de umezeală. 5-6 sf, a (Șîs luncă ~ă) (Luncă) bogată în mlaștini. 7 a (Ban) Tare. 8 a (Ban) Care nu se poate frânge. 9 a (Ban) Neelastic.

jilăvi [At: I. IONESCU, C. 113/2 / V: ~lovi, (reg) jelăhi / Pzi: ~vesc / E: jilav] 1-2 vtr (D. perete) A (se) umezi. 3 vr (Pex; d. un perete) A prinde igrasie. 4 vi (D. pământ) A se umezi.

jilovi v vz jilăvi

JILAV adj. Pătruns de umezeală, umed: o humă sură și ~ă, pe care nu se prinde... nici troscot, nici ciulini (odob.); dar cînd dau să le-aprindă, pace! lemnușele erau ~e (ret.) [bg. srb.].

JILĂVI (-ăvesc) vb. tr. și refl. A (se) face jilav, a (se) umezi.

JILAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed, pătruns de umezeală. Nimic nu-i urît în natură Și micile drumuri jilave, Buștenii, și mlaștina verde cu mușchi și cu stuh – Totul e bun și frumos sub razele lunii. TOMA, C. V. 396. Stelele clipeau înfiorate, gata parcă să se stingă de suflarea unui vînt jilav din larg. BART, E. 182. Pămîntul e jilav de rouă. GÎRLEANU, L. 37. ◊ (Poetic) Prin geamul deschis, vîntul ne flutura un parfum jilav, de primăvară, de cîmp și de pămînt întinerit. C. PETRESCU, S. 65. Dimineața era rece și jilavă. CONTEMPORANUL, IV 392. – Accentuat și: jilav.

JILĂVI, jilăvesc, vb. IV. Refl. A deveni jilav, a se umezi. Pămîntul s-a jilăvit.

JILAV ~ă (~i, ~e) Care conține o cantitate abia simțită de apă sau de alt lichid; pătruns de umezeală; reavăn; umed. Pământ ~. /<bulg. zilav

A SE JILĂVI se ~ește intranz. A deveni jilav; a se îmbiba ușor cu un lichid; a se umezi. /Din jilav

A JILĂVI ~esc tranz. A face să se jilăvească; a umezi. /Din jilav

jilav a. 1. ud: nisipul jilav și moale al prundului OD.; 2. umed (vorbind mai ales de vremea). [Slav. JILAVŬ, plin de vine, din JILU, vână de apă].

jilăvì v. 1. a uda rufele (înainte de a le călca); 2. a se face umed.

jílav (est) i jiláv (vest), -ă adj. (bg. žilav, „elastic”, sîrb. „vînos, ațos”). Umed, cam ud: pămînt jilav, rufe jilave. V. igrasios și reavăn.

jilăvésc v. tr. Fac jilav. V. refl. Mă fac jilav: sarea s’a jilăvit din pricina umezeliĭ din aer.

!jilav adj. m., pl. jilavi; f. jilavă, pl. jilave

jilăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvesc, 3 sg. jilăvește, imperf. 1 jilăveam; conj. prez. 1 sg. să jilăvesc, 3 să jilăvească

jilav/jilav adj. m., pl. jilavi/jilavi; f. jilavă/jilavă, pl. jilave/jilave

jilăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvesc, imperf. 3 sg. jilăvea; conj. prez. 3 să jilăvească

jilav adj. m., pl. jilavi; f. sg. jilavă, pl. jilave

jilăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvesc, imperf. 3 sg. jilăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. jilăvească

jilav

jilav.

jilav (jilavă), adj. – 1. Umed, reavăn. – 2. (Banat) Puternic, zdravăn. Bg. žilav „elastic, lipicios”, cel de al doilea sens din sb. žilav „gros” și ambele din sl. žila „venă” (Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 158). Indicația din DAR, conform căreia cuvîntul este puțin folosit în Munt., nu este exactă. Pe de altă parte, jilav nu-l substituie pe umed, întrucît primul cuvînt conține ideea de „îmbibat, pătruns de umezeală pe toate părțile”. Der. din bg. vlažen „umed” (Conev 37) este greșită. Der. jilavă, s. f. (loc umed); jilăvie, s. f. (umezeală); jilavi, vb. (a îmbiba, a umezi); jilăveală, s. f. (umezeală); jilăvete (var. jiloveață), s. f. (bîtă, par), în Banat, din al doilea sens al lui jilav.

JILAVA, com. în ju. Ilfov, pe Sabar; 8.838 loc. (1998). Combinat de cauciuc (anvelope, încălț.); tăbăcărie minerală. Legumicultură. Stație de c. f. Bisericile Sf. Împărați Constantin și Elena (1817-1818) și Adormirea Maicii Domnului (1843-1844). Penitenciar. Între 1981 și 1996 a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov.

JILAVELE, com. în jud. Ialomița, pe râul Ialomița; 3.858 loc. (1998). Iazuri și heleșteie. Bisericile Trei Ierarhi (sec. 17, reconstruit în 1820) și Sf. Ioan Botezătorul (1697, refăcută în sec. 19), în satele Slătioarele și Jilavele.

JILAV adj. reavăn, ud, umed, (rar) umedos, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ~.)

JILĂVI vb. a (se) umezi, (pop.) a (se) reveni. (Pământul s-a ~.)

jilav, -ă adj. 1 (mai ales despre pământ) moale, reavăn, ud, umed, umezit², <înv. și reg. > umezos, mlăciu, motov, puhav, revenos, udăcios, udilos, udos, verde. Dimineața, pământul este jilav de la rouă. 2 (despre lucruri, obiecte, corpuri etc.) umed. Rufele nu s-au uscat, sunt încă jilave. 3 (despre pereți, încăperi, locuințe etc.) igrasios, ud, umed, <înv. și reg.> umezos, <reg.> mucegăit, reavăn. Iarna, pereții pot deveni jilavi din cauza condensului. Locuiește într-o casă jilavă. 4 (reg.; despre materiale, obiecte etc.) v. Inflexibil. Neelastic. Neflexibil. Rigid. Scorțos. Tare. Țeapăn.

jilăvi vb. IV. 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică mai ales pământul) a (se) umezi, <pop.> a (se)reveni². Dimineața, pământul se jilăvește de la rouă. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică obiecte, corpuri etc.) a (se) umezi. Lemnele s-au jilăvit de la ploaie. Rufele se jilăvesc înainte de a fi călcate. 3 refl. (despre pereți, încăperi, locuințe etc.) a se umezi. Pereții camerei s-au jilăvit din cauza condensului.

JILAV adj. reavăn, ud, umed, (rar) umedos, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ~.)

JILĂVI vb. a (se) umezi, (pop.) a (se) reveni. (Pămîntul s-a ~.)

A jilavi ≠ a usca

Jilav ≠ uscat

A (se) jilăvi ≠ a (se) usca

jílav, -ă, jilavi, -e, adj. Pătruns de umezeală; umed, reavăn. ■ (onom.) Jilavu, nume de familie în jud. Maram. – Din bg. žilav „elastic, lipicios” (DER, DEX, MDA).

jilav, -ă, jilavi, -e, adj. – Pătruns de umezeală; umed, reavăn. ♦ (onom.) Jilavu, nume de familie în Maramureș. – Din bg. žilav „elastic, lipicios” (< sl. žila „venă”) (Scriban, DER, DEX, MDA).