15 definiții pentru jigodie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ♦ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ♦ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora.

JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ♦ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ♦ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora.

jigodie sf [At: CARAGIALE, M. 332 / Pl: ~ii / E: mg zsigora] 1 Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, căderea părului, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului) Si: jigăraie (2), (îrg) jigărainiță, jigoare (1). 2 Câine jigărit Si: javră, jigăraie (3), potaie. 3 (Pex; dep) Animal jigărit Cf jiganie. 4 (Dep) Om lipsit de caracter. 5 (Pgn) Animal.

JIGÓDIE, jigodii, s. f. 1. Boală molipsitoare, gravă, a cîinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, prin atrofie musculară etc. și care se termină de obicei cu moartea animalului. Tremuri ca un cățel bolnav de jigodie. DELAVRANCEA, S. 196. Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului! zic în gîndul meu. N-am văzut de cînd sînt o javră mai antipatică și mai scîrboasă. CARAGIALE, O. II 267. 2. Cîine slab, prăpădit, bolnav; jiganie, javră, potaie. ♦ Dihanie, lighioană, animal. Toate jigodiile Cîte-n baltă le vedea Pe toate că le prindea. MARIAN, S. 259.

JIGÓDIE ~i f. 1) Boală infecțioasă a câinilor tineri, de cele mai multe ori letală, manifestată prin atrofia mușchilor și tulburări generale. 2) pop. fam. Câine jigărit, care trezește milă și repulsie; javră; jigăraie; potaie; cotarlă. 3) fam. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jivină; jiganie; lighioană. [G.-D. jigodiei; Sil. -di-e] /cf. ung. zsigora

jigodie f. 1. jigăraie; 2. fig. lichea. [Origină necunoscută].

jigódie f. (rudă cu jig, jeg). O boală a cînilor (numită și jabă), caracterizată pin căldură, tuse și tristeță. Fig. Iron. Javră, jigăraĭe, cîne prost. Om pîrlit, păcătos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jigódie (-di-e) s. f., art. jigódia (-di-a), g.-d. art. jigódiei; pl. jigódii, art. jigódiile (-di-i-)

jigódie s. f. (sil. -di-e), art. jigódia (sil. -di-a), g.-d. art. jigódiei; pl. jigódii, art. jigódiile (sil. -di-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JIGÓDIE s. v. boala lui carré.

JIGODIE s. cotarlă, javră, potaie, (pop.) jigăraie, șarlă, (reg.) pujlă, schilă, (Transilv.) holă, (Mold. și Bucov.) păhaie, (Mold.) pohîrlă, (prin Transilv.) teaucă. (O ~ de cîine.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jigodie, jigodii s. f. (peior.) om lipsit de caracter.

jigodie penală expr. (deț.) om care nu se ține de cuvânt / care nu-și respectă angajamentele.

Intrare: jigodie
  • silabație: ji-go-di-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jigodie
  • jigodia
plural
  • jigodii
  • jigodiile
genitiv-dativ singular
  • jigodii
  • jigodiei
plural
  • jigodii
  • jigodiilor
vocativ singular
plural

jigodie

  • 1. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului); boala lui Carré.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Tremuri ca un cățel bolnav de jigodie. DELAVRANCEA, S. 196.
      surse: DLRLC
    • Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului! zic în gîndul meu. N-am văzut de cînd sînt o javră mai antipatică și mai scîrboasă. CARAGIALE, O. II 267.
      surse: DLRLC

etimologie: