14 definiții pentru jigodie

JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ♦ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ♦ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora.

JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ♦ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ♦ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora.

JIGÓDIE, jigodii, s. f. 1. Boală molipsitoare, gravă, a cîinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, prin atrofie musculară etc. și care se termină de obicei cu moartea animalului. Tremuri ca un cățel bolnav de jigodie. DELAVRANCEA, S. 196. Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului ! zic în gîndul meu. N-am văzut de cînd sînt o javră mai antipatică și mai scîrboasă. CARAGIALE, O. II 267. 2. Cîine slab, prăpădit, bolnav; jiganie, javră, potaie. ♦ Dihanie, lighioană, animal. Toate jigodiile Cîte-n baltă le vedea Pe toate că le prindea. MARIAN, S. 259.

jigódie (-di-e) s. f., art. jigódia (-di-a), g.-d. art. jigódiei; pl. jigódii, art. jigódiile (-di-i-)

jigódie s. f. (sil. -di-e), art. jigódia (sil. -di-a), g.-d. art. jigódiei; pl. jigódii, art. jigódiile (sil. -di-i-)

JIGÓDIE s. v. boala lui carré.

JIGÓDIE ~i f. 1) Boală infecțioasă a câinilor tineri, de cele mai multe ori letală, manifestată prin atrofia mușchilor și tulburări generale. 2) pop. fam. Câine jigărit, care trezește milă și repulsie; javră; jigăraie; potaie; cotarlă. 3) fam. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jivină; jiganie; lighioană. [G.-D. jigodiei; Sil. -di-e] /cf. ung. zsigora

jigodie f. 1. jigăraie; 2. fig. lichea. [Origină necunoscută].

jigódie f. (rudă cu jig, jeg). O boală a cînilor (numită și jabă), caracterizată pin căldură, tuse și tristeță. Fig. Iron. Javră, jigăraĭe, cîne prost. Om pîrlit, păcătos.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

JIGÓDIE s. cotarlă, javră, potaie, (pop.) jigăráie, șárlă, (reg.) pújlă, schílă, (Transilv.) hólă, (Mold. și Bucov.) păháie, (Mold.) pohî́rlă, (prin Transilv.) teáucă. (O ~ de cîine.)

jigódie s. v. BOALA LUI CARRÉ.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

jigodie, jigodii s. f. (peior.) om lipsit de caracter.

jigodie penală expr. (deț.) om care nu se ține de cuvânt / care nu-și respectă angajamentele.

Intrare: jigodie
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jigodie jigodia
plural jigodii jigodiile
genitiv-dativ singular jigodii jigodiei
plural jigodii jigodiilor
vocativ singular
plural