JIGODIE sf. 1 🐕 Boală a cîinilor, numită și „rapăn”, de pe urma căreia le cade părul, corpul li se acopere de bubulițe mici, roșii, slăbesc foarte mult și nu se mai pot ținea pe picioare: tremuri ca un cățel bolnav de ~ (dlvr.); lovite-ar jigodia, potaia dracului (car.) ¶ 2 pr. ext. 🐒 Javră, cîine, jiganie: nu-i venea la socoteală să mai țină pe lîngă sine niște jigodii ce nu-i foloseau (pac.); Toate jigodiile, Cîte ’n baltă le vedea, Pe toate că le prindea (mar.).