3 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

jena [At: MAIORESCU, CR. II, 341 / Pzi: ~nez / E: fr gêner] 1 vt (Fig) A pricinui cuiva o jenă (1) Si: a deranja, a incomoda, a stingheri. 2 vt (D. obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge. 3 vt (Pex) A apăsa. 4 vt (D. obiecte) A provoca leziuni în timpul utilizării incomode. 5 vt (Pex) A împiedica mișcările unei părți a corpului. 6 vt (C. i. un obiect străin) A supăra. 7 vr A simți o jenă (1). 8 vr (Înv) A se supăra. 9 vr A se teme. 10 vr A avea un sentiment de reținere față de ceva sau de cineva. 11 vr A se rușina. 12 vr A se sfii. 13 vr (La imperativ negativ) Invitație, adesea ironică, adresată cuiva ca să procedeze liber, deschis, fără scrupule etc.

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A împiedica mișcările unei părți a corpului, a apăsa, a roade (nefiind croit pe măsură). Mă jenează gulerul. Mă jenează pantoful.Fig. A stînjeni, a stingheri, a deranja, a incomoda. O indiferență... care pe Maria... o jenează. C. PETRESCU, Î. II 57. 2. Refl. (Despre persoane) A simți jenă, rușine, a se sfii. Domnișoara... nu s-a jenat de loc și a plîns. SAHIA, N. 180. Dan se jena-ntotdeauna să ceară-nainte [bani]. VLAHUȚĂ, O. A. III 29.

JENÁ vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A roade, a strânge, a apăsa. ♦ (Fig.) A stânjeni, a supăra, a incomoda; (sport) a împiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gêner].

JENÁ vb. I. tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) a roade, a strânge, a apăsa. ◊ (fig.) a stânjeni, a incomoda; (sport) a împiedica. II. refl. a se sfii. (< fr. gêner)

A SE JENÁ ~éz intranz. (despre persoane) A fi cuprins de jenă; a se rușina; a se sfii; a se stingheri; a se stânjeni; a se intimida. /<fr. gêner

A JENÁ mă ~éz tranz. 1) A face să se jeneze; a stânjeni; a stingheri; a incomoda. 2) (despre încălțăminte și îmbrăcăminte) A încurca la mișcare, cauzând jenă fizică; a supăra; a deranja; a incomoda. /<fr. gêner

jenà V. 1. a (se) constrânge; 2. a strânge, vorbind de încălțăminte.

JÉNĂ, jene, s. f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă; stinghereală. ♦ Situație grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară; sâcâială. – Din fr. gêne.

je sf [At: VLAHUȚĂ, D. 15 / Pl: (rar) ~ne / E: fr gêne] 1 Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă Si: stinghereală. 2 Situație grea, neplăcută Si: încurcătură, strâmtorare. 3 (Îs) ~ financiară Lipsă de bani. 4 Senzație supărătoare. 5 Durere organică ușoară Si: sâcâială.

JÉNĂ s. f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă; stinghereală. ♦ Situație grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară; sâcâială. – Din fr. gêne.

JÉNĂ s. f. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva cînd se află într-o situație penibilă. Nu pusese mîna în pungă, numai fiindcă îi fusese jenă de tovarăși. C. PETRESCU, Î. II 139. Comăneșteanu avu pornirea de a-l întreba de soarta celorlalți, dar un ciudat sentiment de jenă îl opri. D. ZAMFIRESCU, R. 273. Tocmai această jenă și neîndemînare a lui îl făceau mai... simpatic. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani.

JÉNĂ s.f. 1. Sfială produsă de o situație penibilă. 2. Constrângere supărătoare; situație neplăcută, penibilă. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani; criză financiară ușoară. 3. Senzație supărătoare. [< fr. gêne].

JÉNĂ s. f. 1. sfială produsă de o situație penibilă. 2. constrângere supărătoare; situație neplăcută. ♦ ~ financiară = lipsă de bani; criză financiară ușoară. 3. senzație supărătoare. (< fr. gêne)

JÉNĂ f. 1) Situație sau factor care cauzează o stare (fizică sau morală) neplăcută, penibilă; constrângere supărătoare. ◊ ~ financiară lipsă de bani; criză financiară ușoară. 2) Sentiment cauzat de asemenea situație sau factor; sfială; timiditate. 3) Comportare de om stăpânit de un sentiment de incomoditate. Fără ~ fără a se neliniști de opinia sau de comoditatea cuiva. 4) Durere organică ușoară; senzație dureroasă, neplăcută. [G.-D. jenei] /<fr. gêne

Iena f. oraș în Germania: 48.000 loc. Universitate fundată la 1558.

jenă f. 1. constrângere supărătoare, situațiune penibilă: a simți o jenă în fața cuiva; 2. lipsă de bani (= fr. gêne).

* jénă f., pl. e (fr. gêne, din geine, vfr. gehine, d. vfr. gehir, a mărturisĭ în torturĭ, d. vgr. de sus jehan, a declara. Gehine a fost de timpuriŭ confundat cu gehenne, gheena). Situațiune penibilă saŭ incomodă (de ex. cînd te strînge gheata saŭ țĭ-e cald). Fig. Sfiĭală, încurcătură: prezența mea acolo constituĭa o jenă pentru eĭ. Strîmtoare, lipsă de banĭ. Fără jenă, fără sfiĭală.

jenéz v. tr. (fr. gêner, d. gêne, jenă). Constrîng mișcările corpuluĭ, strîng: un guler strîmt jenează respirațiunea, te jenează. Fig. Împedec, încurc, stînjinesc: această lege jenează industria, prezența luĭ mă jenează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jena1 (a ~) (a incomoda) vb., ind. prez. 3 jenea, imperf. 3 pl. jenau; conj. prez. 3 să jeneze

+jena2 (a se ~) (a se rușina) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă jenez, 3 se jenea; conj. prez. 1 sg. să mă jenez, 3 să se jeneze; imper. 2 sg. afirm. jenează-te; ger. jenându-mă

jena (a ~) vb., ind. prez. 3 jenea

jená vb., ind. prez. 1 sg. jenéz, 3 sg. și pl. jeneáză

je s. f., g.-d. art. jenei; pl. jene

!je s. f., g.-d. art. jenei; pl. jene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JENÁ vb. 1. v. deranja. 2. v. împiedica. 3. v. supăra. 4. v. sfii.

JENA vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a stingheri, a stînjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) 2. a împiedica, a stingheri, a stînjeni. (Îl ~ în mișcări.) 3. a supăra. (Îl ~ ficatul.) 4. a se rușina, a se sfii, (înv. și reg.) a se stînjeni, (înv.) a se scandăli, a se stidi, (reg. fig.) a se teși. (Hai, nu te ~, spune!)

JÉNĂ s. 1. rușine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stânjeneală, stânjenire, (pop.) rușinare, (înv. și reg.) rușință, (înv.) stideală, stidință, stidire. (Un sentiment de ~.) 2. v. bună-cuviință. 3. încurcătură, (înv.) stenahorie. (~ financiară.)

JE s. 1. rușine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stînjeneală, stînjenire, (pop.) rușinare, (înv. și reg.) rușință, (înv.) stideală, stidință, stidire. (Un sentiment de ~.) 2. decență, manieră, pudoare, rușine, sfială, bună-cuviință, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciție. (Nu are nici un pic de ~.) 3. încurcătură, (înv.) stenahorie. (~ financiară.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jénă (jéne), s. f. – Neplăcere, sîcîială. Fr. gêne.Der. jena, vb. (a deranja, a importuna), din fr. gêner; jenant, adj. (neplăcut), din fr. gênant.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JENA [jéna], oraș în partea central-estică a Germaniei (Turingia), la E de Erfurt, pe râul Saale; 100,4 mii loc. (1993). Mecanică de precizie; ind. electronică, optivă (uzinele „Carl Zeiss”) și chimico-farmaceutică. Fabrică de sticlă (lentile, sticlărie de laborator). Universitate (1557). Planetariu. Grădină botanică. Biserica Sankt Michael (1390-1506); primărie (1775). Muzee. Menționat documentar pentru prima oară între 881 și 899; statut de oraș din 1284. În apropierea orașului, la 14 oct. 1806, armatele franceze conduse de Napoleon I au învins armatele prusiene, conduse de prințul de Hohenhole. ◊ Sticla de J. = sticlă de bună calitate, având rezistență mărită la căldură și șocuri, cu aplicații în domeniul chimiei (termometre), al opticii (lentile), industrial ori de uz casnic. Produsă pentru prima oară de chimistul german F.O. Schott, care, împreună cu E. Abbe și C. Zeiss, a întemeiat la J. un atelier de sticlărie (1884).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea o jenă expr. (iron.) a invoca un pretext imaginar pentru a se eschiva de la îndeplinirea unei sarcini

jenă financiară expr. lipsă de bani.

Intrare: Jena
Jena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jena
  • jenare
  • jenat
  • jenatu‑
  • jenând
  • jenându‑
singular plural
  • jenea
  • jenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jenez
(să)
  • jenez
  • jenam
  • jenai
  • jenasem
a II-a (tu)
  • jenezi
(să)
  • jenezi
  • jenai
  • jenași
  • jenaseși
a III-a (el, ea)
  • jenea
(să)
  • jeneze
  • jena
  • jenă
  • jenase
plural I (noi)
  • jenăm
(să)
  • jenăm
  • jenam
  • jenarăm
  • jenaserăm
  • jenasem
a II-a (voi)
  • jenați
(să)
  • jenați
  • jenați
  • jenarăți
  • jenaserăți
  • jenaseți
a III-a (ei, ele)
  • jenea
(să)
  • jeneze
  • jenau
  • jena
  • jenaseră
Intrare: jenă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • je
  • jena
plural
  • jene
  • jenele
genitiv-dativ singular
  • jene
  • jenei
plural
  • jene
  • jenelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jena, jenezverb

  • 1. tranzitiv (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A împiedica mișcările unei părți a corpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mă jenează gulerul. Mă jenează pantoful. DLRLC
    • 1.1. (Despre obiecte) A provoca leziuni în timpul utilizării incomode. MDA2
  • 2. tranzitiv figurat A pricinui cuiva o jenă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O indiferență... care pe Maria... o jenează. C. PETRESCU, Î. II 57. DLRLC
  • 3. reflexiv A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Domnișoara... nu s-a jenat de loc și a plîns. SAHIA, N. 180. DLRLC
    • format_quote Dan se jena-ntotdeauna să ceară-nainte [bani]. VLAHUȚĂ, O. A. III 29. DLRLC
    • 3.1. A simți o jenă. MDA2
    • 3.2. învechit A se supăra. MDA2
      sinonime: supăra
    • 3.3. A se teme. MDA2
      sinonime: teme
    • 3.4. (la) imperativ (La negativ) Invitație, adesea ironică, adresată cuiva ca să procedeze liber, deschis, fără scrupule etc. MDA2
etimologie:

je, jenesubstantiv feminin

  • 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu pusese mîna în pungă, numai fiindcă îi fusese jenă de tovarăși. C. PETRESCU, Î. II 139. DLRLC
    • format_quote Comăneșteanu avu pornirea de a-l întreba de soarta celorlalți, dar un ciudat sentiment de jenă îl opri. D. ZAMFIRESCU, R. 273. DLRLC
    • format_quote Tocmai această jenă și neîndemînare a lui îl făceau mai... simpatic. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. DLRLC
  • 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
    sinonime: sâcâială
  • 3. Comportare de om stăpânit de un sentiment de incomoditate. NODEX
    • 3.1. Fără jenă = fără a se neliniști de opinia sau de comoditatea cuiva. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.