3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

jena [At: MAIORESCU, CR. II, 341 / Pzi: ~nez / E: fr gêner] 1 vt (Fig) A pricinui cuiva o jenă (1) Si: a deranja, a incomoda, a stingheri. 2 vt (D. obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge. 3 vt (Pex) A apăsa. 4 vt (D. obiecte) A provoca leziuni în timpul utilizării incomode. 5 vt (Pex) A împiedica mișcările unei părți a corpului. 6 vt (C. i. un obiect străin) A supăra. 7 vr A simți o jenă (1). 8 vr (Înv) A se supăra. 9 vr A se teme. 10 vr A avea un sentiment de reținere față de ceva sau de cineva. 11 vr A se rușina. 12 vr A se sfii. 13 vr (La imperativ negativ) Invitație, adesea ironică, adresată cuiva ca să procedeze liber, deschis, fără scrupule etc.

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A împiedica mișcările unei părți a corpului, a apăsa, a roade (nefiind croit pe măsură). Mă jenează gulerul. Mă jenează pantoful.Fig. A stînjeni, a stingheri, a deranja, a incomoda. O indiferență... care pe Maria... o jenează. C. PETRESCU, Î. II 57. 2. Refl. (Despre persoane) A simți jenă, rușine, a se sfii. Domnișoara... nu s-a jenat de loc și a plîns. SAHIA, N. 180. Dan se jena-ntotdeauna să ceară-nainte [bani]. VLAHUȚĂ, O. A. III 29.

JENÁ vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A roade, a strânge, a apăsa. ♦ (Fig.) A stânjeni, a supăra, a incomoda; (sport) a împiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gêner].

JENÁ vb. I. tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) a roade, a strânge, a apăsa. ◊ (fig.) a stânjeni, a incomoda; (sport) a împiedica. II. refl. a se sfii. (< fr. gêner)

A JENÁ mă ~éz tranz. 1) A face să se jeneze; a stânjeni; a stingheri; a incomoda. 2) (despre încălțăminte și îmbrăcăminte) A încurca la mișcare, cauzând jenă fizică; a supăra; a deranja; a incomoda. /<fr. gêner

A SE JENÁ ~éz intranz. (despre persoane) A fi cuprins de jenă; a se rușina; a se sfii; a se stingheri; a se stânjeni; a se intimida. /<fr. gêner

jenà V. 1. a (se) constrânge; 2. a strânge, vorbind de încălțăminte.

JÉNĂ, jene, s. f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă; stinghereală. ♦ Situație grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară; sâcâială. – Din fr. gêne.

je sf [At: VLAHUȚĂ, D. 15 / Pl: (rar) ~ne / E: fr gêne] 1 Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă Si: stinghereală. 2 Situație grea, neplăcută Si: încurcătură, strâmtorare. 3 (Îs) ~ financiară Lipsă de bani. 4 Senzație supărătoare. 5 Durere organică ușoară Si: sâcâială.

JÉNĂ s. f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă; stinghereală. ♦ Situație grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară; sâcâială. – Din fr. gêne.

JÉNĂ s. f. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva cînd se află într-o situație penibilă. Nu pusese mîna în pungă, numai fiindcă îi fusese jenă de tovarăși. C. PETRESCU, Î. II 139. Comăneșteanu avu pornirea de a-l întreba de soarta celorlalți, dar un ciudat sentiment de jenă îl opri. D. ZAMFIRESCU, R. 273. Tocmai această jenă și neîndemînare a lui îl făceau mai... simpatic. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani.

JÉNĂ s.f. 1. Sfială produsă de o situație penibilă. 2. Constrângere supărătoare; situație neplăcută, penibilă. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani; criză financiară ușoară. 3. Senzație supărătoare. [< fr. gêne].

JÉNĂ s. f. 1. sfială produsă de o situație penibilă. 2. constrângere supărătoare; situație neplăcută. ♦ ~ financiară = lipsă de bani; criză financiară ușoară. 3. senzație supărătoare. (< fr. gêne)

JÉNĂ f. 1) Situație sau factor care cauzează o stare (fizică sau morală) neplăcută, penibilă; constrângere supărătoare. ◊ ~ financiară lipsă de bani; criză financiară ușoară. 2) Sentiment cauzat de asemenea situație sau factor; sfială; timiditate. 3) Comportare de om stăpânit de un sentiment de incomoditate. Fără ~ fără a se neliniști de opinia sau de comoditatea cuiva. 4) Durere organică ușoară; senzație dureroasă, neplăcută. [G.-D. jenei] /<fr. gêne

Iena f. oraș în Germania: 48.000 loc. Universitate fundată la 1558.

jenă f. 1. constrângere supărătoare, situațiune penibilă: a simți o jenă în fața cuiva; 2. lipsă de bani (= fr. gêne).

* jénă f., pl. e (fr. gêne, din geine, vfr. gehine, d. vfr. gehir, a mărturisĭ în torturĭ, d. vgr. de sus jehan, a declara. Gehine a fost de timpuriŭ confundat cu gehenne, gheena). Situațiune penibilă saŭ incomodă (de ex. cînd te strînge gheata saŭ țĭ-e cald). Fig. Sfiĭală, încurcătură: prezența mea acolo constituĭa o jenă pentru eĭ. Strîmtoare, lipsă de banĭ. Fără jenă, fără sfiĭală.

jenéz v. tr. (fr. gêner, d. gêne, jenă). Constrîng mișcările corpuluĭ, strîng: un guler strîmt jenează respirațiunea, te jenează. Fig. Împedec, încurc, stînjinesc: această lege jenează industria, prezența luĭ mă jenează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

arată toate definițiile

Intrare: Jena
Jena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jena
  • jenare
  • jenat
  • jenatu‑
  • jenând
  • jenându‑
singular plural
  • jenea
  • jenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jenez
(să)
  • jenez
  • jenam
  • jenai
  • jenasem
a II-a (tu)
  • jenezi
(să)
  • jenezi
  • jenai
  • jenași
  • jenaseși
a III-a (el, ea)
  • jenea
(să)
  • jeneze
  • jena
  • jenă
  • jenase
plural I (noi)
  • jenăm
(să)
  • jenăm
  • jenam
  • jenarăm
  • jenaserăm
  • jenasem
a II-a (voi)
  • jenați
(să)
  • jenați
  • jenați
  • jenarăți
  • jenaserăți
  • jenaseți
a III-a (ei, ele)
  • jenea
(să)
  • jeneze
  • jenau
  • jena
  • jenaseră
Intrare: jenă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • je
  • jena
plural
  • jene
  • jenele
genitiv-dativ singular
  • jene
  • jenei
plural
  • jene
  • jenelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jena

etimologie:

jenă

  • 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: stinghereală antonime: îndrăzneală attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nu pusese mîna în pungă, numai fiindcă îi fusese jenă de tovarăși. C. PETRESCU, Î. II 139.
      surse: DLRLC
    • Comăneșteanu avu pornirea de a-l întreba de soarta celorlalți, dar un ciudat sentiment de jenă îl opri. D. ZAMFIRESCU, R. 273.
      surse: DLRLC
    • Tocmai această jenă și neîndemînare a lui îl făceau mai... simpatic. VLAHUȚĂ, O. A. III 11.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Situație grea, neplăcută.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: strâmtoare încurcătură
    • 1.2. Jenă financiară = lipsă de bani.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: sâcâială
  • 3. Comportare de om stăpânit de un sentiment de incomoditate.
    surse: NODEX
    • 3.1. Fără jenă = fără a se neliniști de opinia sau de comoditatea cuiva.
      surse: NODEX

etimologie: