13 definiții pentru izvod


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izvod sn [At: MOXA, 400/7 / S și: isv~ / Pl: ~oade / E: vsl изводъ] (Înv) 1 Obârșie. 2 Arhetip. 3 Compilație. 4 Copie cu adnotări și adăugiri. 5 Versiune amplificată a unui text de cronică. 6 (Pgn) Manuscris. 7 (Îlv) A lua ~ A se documenta. 8 (Pbl) Sens curent al unui cuvânt. 9 Povestire. 10 Concept. 11 Schiță. 12 Probă. 13 Copie. 14 Model de cusătură sau broderie. 15 Tip de clădire. 16 (Pex) Exemplu. 17 Însemnare. 18 Listă. 19 Tabel. 20 Registru de cheltuieli. 21 Inventar al obiectelor din casă. 22 Afiș.

IZVÓD, izvoade, s. n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ.

IZVÓD, izvoade, s. n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ.

IZVÓD, izvoade, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. Însemnare; listă, tabel, registru, condică, catastif. Aprodul de la ușă porni atunci să răcnească, după izvodul pe care-l ținea în mînă, niște nume de răzeși și de mazili. SADOVEANU, Z. C. 91. Să mă treci la catastif pe mine?... Da ce sînt eu, să mă treci la izvod? ALECSANDRI, T. I 111. 2. Manuscris; text (de cronică), izvor (5). În izvoadele bătrîne pe eroi mai pot să caut. EMINESCU, O. I 149. ♦ Document. Nicolae Golescu, ca să cîștige prietenia lui Bălcescu și cunoscîndu-i slăbiciunea, îi trimise un cufăr de izvoade istorice. V. ROM. octombrie 1953, 94. Izvoadele cele mai vechi arată că țăranii, din moși-strămoși, de veacuri, s-au folosit de imașuri și de păduri... Numai în urmă de tot boierii au pus mîna, puțin cîte puțin, pe imașuri și pe păduri. BUJOR, S. 119. 3. Concept, schiță, plan; model. Mă dusei la meșteri și le făcui un izvod de șa. GORJAN, H. II 47. Izvoade de zidiri. GOLESCU, Î. 112. 4. Model de cusătură națională.

IZVÓD ~oáde n. înv. 1) Manuscris vechi. 2) Carte groasă în care erau înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru; condică. 3) Obiect destinat să fie reprodus sau imitat; model; fason. /<sl. izvodu

izvod n. 1. model de imitat, original de copiat; 2. text, cronică: în izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut? EM.; 3. catastif: se cuvine să fiu trecut în izvodul pensiilor AL.; 4. listă: izvod de zestre. [Slav. IZVODŬ, origină, model].

izvód n., pl. oade (vsl. izvodŭ, origine, exemplar. V. pro-hod, po-vod). Rar azĭ. Model, original de copiat, de imitat. Manuscris, text, copie, scriere. Catastih, condică, registru. Listă: izvod de zestre. V. suret.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izvód (înv.) s. n., pl. izvoáde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZVÓD s. v. act, catastif, condică, copie, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, însemnare, listă, machetă, manuscris, model, notă, obârșie, origine, piesă, plan, registru, reproducere, schemă, schiță, sursă, tabel, text, tipar, transcriere.

izvod s. v. ACT. CATASTIF. CONDICĂ. COPIE. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. ÎNSEMNARE. LISTĂ. MACHETĂ. MANUSCRIS. MODEL. NOTĂ. OBÎRȘIE. ORIGINE. PIESĂ. PLAN. REGISTRU. REPRODUCERE. SCHEMĂ. SCHIȚĂ. SURSĂ. TABEL. TEXT. TIPAR. TRANSCRIERE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

izvód (izvoáde), s. n.1. Izvor, origine. – 2. Izvor, original. – 3. Text, versiune. – 4. Schiță, plan. – 5. Inventar, listă, însemnare. Sl. (bg., rus.) izvodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; DAR). – Der. izvodi, vb. (a inventa, a născoci, a făuri; a alcătui, a compune; a copia, a traduce), din sl. izvoditi; izvoditor, s. n. (autor); izvoditură, s. f. (înv., invenție). Aproape toate aceste cazuri sînt înv.

Intrare: izvod
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izvod
  • izvodul
  • izvodu‑
plural
  • izvoade
  • izvoadele
genitiv-dativ singular
  • izvod
  • izvodului
plural
  • izvoade
  • izvoadelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izvod învechit

  • 1. Registru (de cheltuieli), foaie (de zestre).
    exemple
    • Aprodul de la ușă porni atunci să răcnească, după izvodul pe care-l ținea în mînă, niște nume de răzeși și de mazili. SADOVEANU, Z. C. 91.
      surse: DLRLC
    • Să mă treci la catastif pe mine?... Da ce sînt eu, să mă treci la izvod? ALECSANDRI, T. I 111.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '98 DLRLC sinonime: izvor manuscris text un exemplu
    exemple
    • În izvoadele bătrîne pe eroi mai pot să caut. EMINESCU, O. I 149.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nicolae Golescu, ca să cîștige prietenia lui Bălcescu și cunoscîndu-i slăbiciunea, îi trimise un cufăr de izvoade istorice. V. ROM. octombrie 1953, 94.
        surse: DLRLC
      • Izvoadele cele mai vechi arată că țăranii, din moși-strămoși, de veacuri, s-au folosit de imașuri și de păduri... Numai în urmă de tot boierii au pus mîna, puțin cîte puțin, pe imașuri și pe păduri. BUJOR, S. 119.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Mă dusei la meșteri și le făcui un izvod de șa. GORJAN, H. II 47.
      surse: DLRLC
    • Izvoade de zidiri. GOLESCU, Î. 112.
      surse: DLRLC
  • 4. Model de cusătură națională.
    surse: DLRLC

etimologie: