CATASTIF, catastife, s. n. (Înv. și fam.) Registru, condică. Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastih s. n.] – Din ngr. katástihon.

catastif sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 192 / V: ~ich, ~ih (Pl: ~ije, ~iji, ~ișe, ~iși, ~izi, ~tive), ~iv, cătastiv / Pl: ~uri și ~e / E: ngr ϰατάστιχου] (Înv) 1 Registru. 2 Carte. 3 Catalog. 4 Caiet. 5 Listă. 6 Jurnal. 7-8 Condică (de socoteli). 9 Protocol. 10 (Îe) A ține ~ele A ține contabilitatea unei afaceri. 11 (Înv; îs) Ținerea ~elor Contabilitate. 12 (Pan) Răboj. 13 (Îe) A avea (pe cineva) însemnat la ~ A urmări cu atenție faptele cuiva, spre a se răzbuna asupra lui, spre a-l prigoni, spre a-i putea dovedi incorectitudinea. 14 (Înv; îs) ~ mic Carnet. corectat(ă)

CATASTIF, catastife, s. n. (Înv. și fam.) Registru, condică. ◊ Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastih s. n.] – Din ngr. katástihon.

CATASTIF, catastife, s. n. (Învechit; azi arhaizant, familiar sau ironic) Registru, condică (de socoteli). Părea om așezat, căci purta ochelari și scria într-un catastif. SADOVEANU, B. 177. Nu-i dă pe datorie, fiindcă mai e scris acolo la catastif și nu se înlesnește cam de mult să zvîrle ceva și să-l mai scază. REBREANU, R. II 57. Trebuie să te trecem la catastiful barierii. ALECSANDRI, T. I 110. ◊ Expr. A fi sau a avea (pe cineva) însemnat (sau scris) ia catastif (sau a trece la catastif) = a ține socoteala, evidența faptelor, a manifestărilor cuiva; a urmări faptele cuiva spre a se răzbuna pe el. Ăla-i de-al ciocoilor, îl știu eu; cît a umblat dînsul fel și chip, să scape de gardă... – Și eu îl am însemnat pe musiu Tache la catastiful meu. CARAGIALE, O. I 49. ◊ Fig. Ciobanul ia legătura de răbușuri și înșiră de pe acest catastif al său care cîte oi are și de ce fel are. EMINESCU, N. 142. – Variante: catastih, catastihuri și catastișe (DELAVRANCEA, S. 112, BĂLCESCU, O. I 122, PANN, P. V. II 145), catastiv (DRAGOMIR, S. 36) s. n.

CATASTIF, catastife, s. n. Registru, condică. ◊ Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastih s. n.] – Ngr. katastihon.

CATASTIF ~e f. înv. Caiet gros de format mare în care se notau diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; registru; condică. ◊ A trece pe cineva la ~ a ține evidența faptelor cuiva având intenții rele. /<ngr. katástihon

catastif n. registru de daraveri. [Gr. mod. KÁTASTIHON].

catastíf și (maĭ vechĭ) -íh n., pl. ife și ihurĭ (ngr. katástihon. V. stih și cadastru). Condică, registru. Fam. A trece la catastif, a înregistra. – Pl. vechĭ și -íșe.

catastich sn vz catastif

catastih sn vz catastif

catastiv sn vz catastif

cătastiv sn vz catastif

CATASTIV s. n. v. catastif.

catastif (înv., fam.) s. n., pl. catastife

catastif (înv., fam.) s. n., pl. catastife

catastif s. n., pl. catastife

catastif, pl. catastife

catastif, -fe.

CATASTIF s. v. condică.

CATASTIF s. condică, registru, (rar) carte, (înv. și reg.) metrică, protocol, (înv.) caid, defter, izvod, opis, tartaj, terfelog, (turcism înv.) tefter.

catastif (catastife), s. n. – Carte, registru. – Var. (înv.) catastiv, catastih. Ngr. ϰατάστιχον (Murnu 11; cf. REW 1762); cf. cadastru. – Der. catastișel, s. f. (înv., codicil).

catastif, catastife s. n. cazier.

a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearșaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat

a avea la catastif / la mână (pe cineva) expr. 1. a deține informații compromițătoare (despre cineva). 2. a șantaja (pe cineva)

a trece (pe cineva) la catastif expr. a ține evidența în vederea unei eventuale răzbunări (pe cineva).