IZVOD, izvoade, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. Însemnare; listă, tabel, registru, condică, catastif. Aprodul de la ușă porni atunci să răcnească, după izvodul pe care-l ținea în mînă, niște nume de răzeși și de mazili. SADOVEANU, Z. C. 91. Să mă treci la catastif pe mine?... Da ce sînt eu, să mă treci la izvod? ALECSANDRI, T. I 111. 2. Manuscris; text (de cronică), izvor (5). În izvoadele bătrîne pe eroi mai pot să caut. EMINESCU, O. I 149. ♦ Document. Nicolae Golescu, ca să cîștige prietenia lui Bălcescu și cunoscîndu-i slăbiciunea, îi trimise un cufăr de izvoade istorice. V. ROM. octombrie 1953, 94. Izvoadele cele mai vechi arată că țăranii, din moși-strămoși, de veacuri, s-au folosit de imașuri și de păduri... Numai în urmă de tot boierii au pus mîna, puțin cîte puțin, pe imașuri și pe păduri. BUJOR, S. 119. 3. Concept, schiță, plan; model. Mă dusei la meșteri și le făcui un izvod de șa. GORJAN, H. II 47. Izvoade de zidiri. GOLESCU, Î. 112. 4. Model de cusătură națională.