14 definiții pentru fason


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fason sn [At: NEGRUZZI, S. I, 238 / Pl: ~oane / E: fr façon] 1 (Înv) Croială (1). 2 Modul cum e făcut un lucru. 3 Modul (vestimentar) cum arată o persoană. 4 (Fam; mpl) Mofturi.

FASÓN, fasoane, s. n. 1. Modul cum este făcut un lucru; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model. ♦ Modul cum arată o persoană (din punctul de vedere al îmbrăcămintei). 2. Fig. (Fam.; la pl.) Nazuri, mofturi, fandoseli. – Din fr. façon.

FASÓN, fasoane, s. n. 1. Modul cum este făcut un lucru; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model. ♦ Modul cum arată o persoană (din punctul de vedere al îmbrăcămintei). 2. Fig. (Fam.; la pl.) Nazuri, mofturi, fandoseli. – Din fr. façon.

FASÓN, fasoane, s. n. 1. (Franțuzism) Felul cum e făcut un lucru, formă (a unei haine, a unei pălării); model, croială. Vestit prin fasonul jiletcilor. NEGRUZZI, S. I 238. 2. Fig. (La pl.; familiar) Nazuri, mofturi, fandoseală. Mare sindrofie la cucoana Savastița; cu lăutari, cu danț... dar mai cu samă cu fasoane, cu priviri galișe. HOGAȘ, DR. II 134.

FASÓN s.n. 1. Fel, mod în care este făcut ceva; formă, format al unei haine, al unei pălării etc.; croială. 2. (Fam.; la pl.) Nazuri, mofturi. [Pl. -oane. / < fr. façon].

FASÓN s. n. 1. fel, manieră în care este făcut un lucru; format al unei haine, pălării etc.; croială. 2. (fam.; pl.) nazuri, mofturi. (< fr. fașon)

FASÓN ~oáne n. 1) Mod de realizare a unui lucru. 2) Obiect care servește drept formă ideală pentru o serie de obiecte ce urmează să fie reproduse sau imitate după acesta; model; mostră; exemplu. ◊ ~ de costum croială a unui costum. 3) mai ales la pl. fam. Dispoziție de moment neașteptată și stranie; naz; marafet; maraz; moft; toană; capriciu. /<fr. façon

fason n. 1. modul cum un lucru e făcut și forma ce i se dă: fason de haină; 2. pl. maniere ceremonioase; 3. pl. fam. nazuri (= fr. façon).

*fasón n., pl. -oane (fr. façon, d. lat. fáctio, -ónis, facere). Barb. Formă: fasonu une-ĭ pălăriĭ. Iron. A face fasoane, a face formalitățĭ (politețĭ exagerate), a te fasoli.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fasón s. n., pl. fasoáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FASÓN s. 1. v. aspect. 2. v. chip. 3. (mai ales la pl.) capriciu.

FASON s. 1. aspect, înfățișare. (Case cu ~ turcesc.) 2. chip, fel, model, (înv. și reg.) modă. (Făcut după ~...) 3. (mai ales la pl.) capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pîrțag, scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (Ce sînt ~oanele astea?; n-a fost decît un ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fasón (-óane), s. n.1. Modul în care este făcut un lucru; croială, model. – 2. Moft, fason, nazuri. Fr. façon.Der. fasona, vb. (a da unui obiect o anumită formă; vb., refl. a se fandosi).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fason, fasoane s. n. (mai ales la pl.) moft

Intrare: fason
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fason
  • fasonul
  • fasonu‑
plural
  • fasoane
  • fasoanele
genitiv-dativ singular
  • fason
  • fasonului
plural
  • fasoane
  • fasoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)