14 definiții pentru tabel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABÉL, tabele, s. n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; tablă1 (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine, în șiruri și coloane, pentru ușurarea unor calcule ori pentru obținerea unei clasificări. 2. (Înv.) Tablou (I 1); planșă; fig. priveliște. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

TABÉL, tabele, s. n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; tablă1 (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine, în șiruri și coloane, pentru ușurarea unor calcule sau pentru obținerea unei clasificări. 2. (Înv.) Tablou (I 1); planșă; fig. priveliște. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

TABÉL, tabele, s. n. 1. Foaie cuprinzînd nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop. ◊ Fig. În tabelele istoriei se scrie numai veșnicul adevăr. KOGĂLNICEANU, S. A. 77. ♦ (Mat., Tehn.) Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine în șiruri și coloane, pentru ușurarea anumitor calcule sau pentru obținerea unei clasificări. Tabele pentru calcule de rezistență a materialelor. 2. (Învechit) Tablou; planșă. Globul de pe masă, hărțile și tabelele zoologice de pe perete erau tot atîtea dovezi că și dascălul Clăiță învățase mult de o bucată de vreme. SLAVICI, O. I 109. ♦ Tablou din natură; priveliște. Versuri mai vii și mai colorate decît cel mai nimerit tabel. ODOBESCU, S. III 82. Negreșit că tabelul ce s-a prezentat la ochii scriitorului a fost măreț. id. ib. III 93.

TABÉL s.n. Foaie liniată și împărțită în rubrici completate cu cifre, date etc. ♦ Listă care cuprinde cifre, nume etc. aranjate într-o anumită ordine; tablou. [Pl. -le, -luri. / < lat. tabella, germ. Tabelle].

TABÉL s. n. foaie împărțită în rubrici completate cu nume, cifre, date etc.; tablou (I, 5). (< lat. tabella, germ. Tabelle)

TABÉL ~e n. 1) Foaie cuprinzând desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, simboluri, informații, prezentate într-o anumită ordine; tablă. 2) Listă de termeni, simboluri sau valori numerice, sistematizate într-un anumit mod (pentru a ușura folosirea lor). 3) Material didactic constând dintr-o coală de hârtie pe care este desenată o ilustrație a temei de studiu. /<lat. tabella, germ. Tabelle

tabélă f., pl. e (lat. tabella, scîndurică, tăbliță; it. tabelle; germ. tabelle, pol. tabela, rus. tábelĭ). Rar. Tablă (de scris cu creta). Tabloŭ (listă). Tăbliță. – Și (după rus.) tabél (n., pl. e), tabloŭ, listă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tabél s. n., pl. tabéle; abr. tab.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TABÉL s. 1. (rar) tabelă, (înv.) tablă, tablou. (A completat un ~.) 2. listă, (înv.) izvod. (Un ~ al locatarilor.) 3. tablă. (~ înmulțirii.)

TABÉL s. v. cadru, peisaj, planșă, priveliște, scenă, tablou, vedere.

tabel s. v. CADRU. PEISAJ. PLANȘĂ. PRIVELIȘTE. SCENĂ. TABLOU. VEDERE.

TABEL s. 1. (rar) tabelă, (înv.) tablă, tablou. (A completat un ~.) 2. listă, (înv.) izvod. (Un ~ al locatarilor.)

Intrare: tabel
tabel1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabel
  • tabelul
  • tabelu‑
plural
  • tabele
  • tabelele
genitiv-dativ singular
  • tabel
  • tabelului
plural
  • tabele
  • tabelelor
vocativ singular
plural
tabel2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabel
  • tabelul
  • tabelu‑
plural
  • tabeluri
  • tabelurile
genitiv-dativ singular
  • tabel
  • tabelului
plural
  • tabeluri
  • tabelurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tabel

  • 1. Foaie cuprinzând nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; tablă, tablou.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tablou tablă (placă, tabel) un exemplu
    exemple
    • figurat În tabelele istoriei se scrie numai veșnicul adevăr. KOGĂLNICEANU, S. A. 77.
      surse: DLRLC
    • 1.1. matematică tehnică Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine, în șiruri și coloane, pentru ușurarea unor calcule ori pentru obținerea unei clasificări.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Tabele pentru calcule de rezistență a materialelor.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: planșă tablou un exemplu
    exemple
    • Globul de pe masă, hărțile și tabelele zoologice de pe perete erau tot atîtea dovezi că și dascălul Clăiță învățase mult de o bucată de vreme. SLAVICI, O. I 109.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Versuri mai vii și mai colorate decît cel mai nimerit tabel. ODOBESCU, S. III 82.
        surse: DLRLC
      • Negreșit că tabelul ce s-a prezentat la ochii scriitorului a fost măreț. ODOBESCU, S. III 93.
        surse: DLRLC
  • comentariu abreviere tab.
    surse: DOOM 2

etimologie: