2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izolat, ~ă a [At: EMINESCU, N. 51 / Pl: ~ați, ~e / E: izola] 1 Separat total de obiectele învecinate. 2 (Spc; d. un bolnav contagios) Despărțit de oamenii sănătoși pentru a evita transmiterea bolii. 3 (D. corpuri sau medii) Care este împiedicat de un izolant (1) să primească frig, căldură, umezeală, zgomot etc. din corpurile sau mediile învecinate. 4 (D. un corp încărcat cu electricitate) Care nu transmite sarcini electrice corpurilor bune conducătoare din jur, deoarece este protejat de un izolant. 5 (Fig; d. oameni) Îndepărtat de semenii săi, care nu participă la viața socială.

IZOLÁT, -Ă, izolați, -te, adj. (Adesea adverbial) Separat; p. ext. îndepărtat; retras. ♦ Situat la distanță (unul de altul); răzleț. ♦ Care constituie o excepție. Un caz izolat.V. izola.

IZOLÁT, -Ă, izolați, -te, adj. (Adesea adverbial) Separat; p. ext. îndepărtat; retras. ♦ Situat la distanță (unul de altul); răzleț, ♦ Care constituie o excepție. Un caz izolat.V. izola. Cf. fr. isolé, it. isolato.

IZOLÁT, -Ă, izolați, -te, adj. 1. Despărțit, fără legătură, separat. Oprirăm șalupa și ne uitarăm cu de-amănuntul. Era o tabără izolată de holerici. ARGHEZI, P. T. 42. ◊ (Adverbial) Luate izolat, un șir întreg de fapte de ale lui păreau a fi fără nici o importanță. MIHALE, O. 459. 2. Retras, singuratic. Trăia singură, izolată, într-o mansardă la București. BART, E. 392. El se opri înaintea unei case ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii. EMINESCU, N. 51. Amîndoi se duseră într-o cameră izolată. BOLINTINEANU, O. 430. 3. Răzleț. Se auzea cîte o împușcătură izolată.

IZOLÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și adverbial v. A IZOLA.Parte de propoziție ~tă parte secundară a propoziției care se izolează prin semne de punctuație. 2) Care este unic în felul său. Caz ~. Problemă ~tă. /v. a izola

izolat a. 1. separat; 2. care trăiește în singurătate.

*izolát, -ă adj. (fr. isolé, it. isolato). Separat, răzleț, despărțit, fără comunicațiune cu lucrurile de acelașĭ fel: o insulă izolată în ocean, o casă izolată în cîmp, un copac izolat de pădure. Individual, a parte: un caz izolat. Fig. Fără contact cu un corp bun conductor de electricitate. Fig. A trăi izolat, fără multe relațiunĭ cu lumea. Adv. În mod izolat: a considera lucrurile izolat.

izola [At: C. PETRESCU, C. V. 50 / Pl: ~lez / E: fr isoler] 1 vt A separa total un lucru de cele învecinate. 2-3 vtr (Spc) A (se) despărți un bolnav contagios de oamenii sănătoși pentru a împiedica transmiterea bolii. 4 vt A împiedica trecerea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu sau dintr-un corp în altul, folosind materiale izolante. 5 vt A separa un corp prin care trece curent electric de alte corpuri bune conducătoare de electricitate, folosind materiale rău conducătoare de electricitate, pentru a evita pierderile de energie, electrocutarea sau scurt-circuitarea. 6-7 vtr (Fig) A (se) îndepărta de semenii săi, de viața socială.

IZOLÁ, izolez, vb. I. 1. Tranz. A despărți cu totul; a separa unul de altul; spec. a despărți un bolnav contagios de oamenii sănătoși, pentru a evita contagiunea. 2. Tranz. A împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducător de electricitate. 3. Refl. A se îndepărta de societate, de semeni; a sta retras, departe de alții; a se retrage, a se închista. – Din fr. isoler.

IZOLÁ, izolez, vb. I. 1. Tranz. A despărți cu totul; a separa unul de altul; spec. a despărți un bolnav contagios de oamenii sănătoși, pentru a evita contagiunea. 2. Tranz. A împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducător de electricitate. 3. Refl. A se îndepărta de societate, de semeni; a sta retras, departe de alții; a se retrage, a se închista. – Din fr. isoler.

IZOLÁ, izolez, vb. I. 1. Tranz. A despărți cu totul, a separa. Urechea, deprinsă acum să izoleze fiecare sunet, lămuri pași. C. PETRESCU, C. V. 50. Multe județe sînt complet izolate, fiindcă țăranii au tăiat firele telegrafice și telefonice. REBREANU, R. II 77. ♦ A împiedica transmiterea căldurii, umezelii, sunetelor etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul cu ajutorul unei materii izolante; a separa cu ajutorul unei materii izolante un corp prin care trece curentul electric, de alt corp, bun conducător de electricitate. Firele electrice le izolăm cu o cămașă de cauciuc. 2. Refl. (Despre oameni) A se retrage, a se îndepărta de ceilalți oameni, de societate, vădind o atitudine individualistă. Acești cărturari, potrivit înclinărilor personale, se izolează căutînd răgaz pentru preocupările lor. SADOVEANU, E. 30. De la moartea lui Matei Basarab (1654) și mai cu seamă de la Șerban-vodă Cantacuzino (1674- 1668), domnul și boierii se izolară de popor, aceea ce făcu pe acesta să fie indiferent la glasul lor. BĂLCESCU, O. I 93. ◊ Fig. Știința adevărată nu se izolează de popor, ci e în serviciul poporului.

IZOLÁ vb. I. 1. tr. A da, a pune deoparte, a separa de ceea ce înconjură. ♦ A împiedica trecerea unei forme de energie în alta sau a unor substanțe dintr-un mediu (sau dintr-un corp) în altul cu ajutorul unei materii izolante. 2. tr., refl. A (se) îndepărta de viața socială. [< fr. isoler, it. isolare].

IZOLÁ vb. I. tr. 1. a despărți, a separa. 2. a împiedica trecerea unei forme de energie în alta, sau a unor substanțe dintr-un mediu (sau corp) în altul cu ajutorul unei materii izolante. II. refl. (despre oameni) a se îndepărta de viața socială. (< fr. /s’/isoler)

A SE IZOLÁ mă ~éz intranz. A se îndepărta de tumultul vieții, trăind în singurătate; a se retrage; a se închide; a se pustnici. /<fr. isoler

A IZOLÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, ființe) A despărți de mediul înconjurător. 2) (persoane) A face să se izoleze; a sihăstri; a schimnici; a pustnici. 3) (bolnavi contagioși) A separa de oamenii sănătoși, pentru a evita contagierea. 4) A acoperi cu un material protector (pentru a exclude transmiterea căldurii, frigului, umezelii, zgomotului etc.). 5) (conductori electrici) A despărți cu un material dielectric de alte corpuri care conduc curentul electric (pentru a evita accidentele). /<fr. isoler

izolà v. 1. a separa cu totul un lucru de altul: a izola o casă; 2. a pune, a (se) ținea afară din societate; 3. Fiz. a așeza un corp așa ca să fie separat de corpurile ce conduc electricitatea.

*izoléz v. tr. (fr. isoler, it. isolare, d. isola, insulă). Separ de obĭectele din prejur. Depărtez de lume. Fig. Consider în parte, despărțit de altele. Chim. Scot din combinațiune, separ. Fiz. Fac ca electricitatea să nu poată trece maĭ în colo (de ex., opunîndu-ĭ o bucată de sticlă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izolá (a ~) vb., ind. prez. 3 izoleáză

izolá vb., ind. prez. 1 sg. izoléz, 3 sg. și pl. izoleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZOLÁT adj., adv. 1. adj. v. răzlețit. 2. adv. v. deoparte. 3. adj. v. separat. 4. adj. v. retras. 5. adj. v. răzleț. 6. adj. v. răzleț. 7. adj. răzleț, sporadic. (Câteva cazuri ~ de îmbolnăvire.) 8. adv. răzleț, sporadic, (înv.) sporadicește. (Se ivește ~.) 9. adj. v. stingher. 10. adj. v. dosnic.

arată toate definițiile

Intrare: izolat
izolat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izolat
  • izolatul
  • izolatu‑
  • izola
  • izolata
plural
  • izolați
  • izolații
  • izolate
  • izolatele
genitiv-dativ singular
  • izolat
  • izolatului
  • izolate
  • izolatei
plural
  • izolați
  • izolaților
  • izolate
  • izolatelor
vocativ singular
plural
Intrare: izola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izola
  • izolare
  • izolat
  • izolatu‑
  • izolând
  • izolându‑
singular plural
  • izolea
  • izolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izolez
(să)
  • izolez
  • izolam
  • izolai
  • izolasem
a II-a (tu)
  • izolezi
(să)
  • izolezi
  • izolai
  • izolași
  • izolaseși
a III-a (el, ea)
  • izolea
(să)
  • izoleze
  • izola
  • izolă
  • izolase
plural I (noi)
  • izolăm
(să)
  • izolăm
  • izolam
  • izolarăm
  • izolaserăm
  • izolasem
a II-a (voi)
  • izolați
(să)
  • izolați
  • izolați
  • izolarăți
  • izolaserăți
  • izolaseți
a III-a (ei, ele)
  • izolea
(să)
  • izoleze
  • izolau
  • izola
  • izolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izolat

  • exemple
    • Oprirăm șalupa și ne uitarăm cu de-amănuntul. Era o tabără izolată de holerici. ARGHEZI, P. T. 42.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Luate izolat, un șir întreg de fapte de ale lui păreau a fi fără nici o importanță. MIHALE, O. 459.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Trăia singură, izolată, într-o mansardă la București. BART, E. 392.
        surse: DLRLC
      • El se opri înaintea unei case ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii. EMINESCU, N. 51.
        surse: DLRLC
      • Amîndoi se duseră într-o cameră izolată. BOLINTINEANU, O. 430.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Situat la distanță (unul de altul).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răzleț un exemplu
      exemple
      • Se auzea câte o împușcătură izolată.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Care constituie o excepție.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Un caz izolat.
        surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

izola

  • 1. tranzitiv A despărți cu totul; a separa unul de altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: despărți separa 2 exemple
    exemple
    • Urechea, deprinsă acum să izoleze fiecare sunet, lămuri pași. C. PETRESCU, C. V. 50.
      surse: DLRLC
    • Multe județe sînt complet izolate, fiindcă țăranii au tăiat firele telegrafice și telefonice. REBREANU, R. II 77.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A despărți un bolnav contagios de oamenii sănătoși, pentru a evita contagiunea.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv A împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducător de electricitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Firele electrice le izolăm cu o cămașă de cauciuc.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A se îndepărta de societate, de semeni; a sta retras, departe de alții; a se retrage, a se închista.
    exemple
    • Acești cărturari, potrivit înclinărilor personale, se izolează căutînd răgaz pentru preocupările lor. SADOVEANU, E. 30.
      surse: DLRLC
    • De la moartea lui Matei Basarab (1654) și mai cu seamă de la Șerban-vodă Cantacuzino (1674- 1668), domnul și boierii se izolară de popor, aceea ce făcu pe acesta să fie indiferent la glasul lor. BĂLCESCU, O. I 93.
      surse: DLRLC
    • figurat Știința adevărată nu se izolează de popor, ci e în serviciul poporului.
      surse: DLRLC

etimologie: