3 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iuti a vz iute

iute [At: PSALT. 68/10 / V: iut, ~ă, ~ti / Pl: iuți / E: vsl иютъ] 1 a (D. gust) Care produce o senzație gustativă usturătoare Si: picant, piperat. 2 a (D. băutură) Care dă senzația că arde. 3 a (D. miros) Tare și neplăcut. 4 a (D. leșie) Concentrat. 5 a (D. transpirație) Acidă și cu miros neplăcut. 6 a (Nob; d. sunete) Strident. 7 a (Nob; d. sunete) Răsunător. 8 a (D. durere) Violent. 9 a (D. durere) Puternică și apărută pe neașteptate. 10 a (Fig) Cumplit. 11 a (Fig) Dur. 12 av Tare. 13 a (D. lame de metal, mai ales de oțel) Tăios. 14 a (Fig; d. oameni, temperament; și îla ~ de oțele) Om care se enervează repede Si: coleric, (reg) iutac (1), iutegan (2), iuțos (1). 15 a (D. patimi, furie) Violent. 16 a (Fig; d. oameni; îe) ~ de fire Care nu se poate stăpâni. 17 a (Fig; d. oameni) Muncitor. 18 a (Fig; d. oameni) Activ. 19 a (Fig; d. animale folosite la tracțiune) Care aleargă repede. 20 a (Fig; d. ființe, acțiunile lor) Rapid. 21 a (Fig; d. ființe, acțiunile lor) Instantaneu. 22 a (Fig; d. picioare) Sprinten. 23 av Aspru. 24 av Rău. 25 av Greu. 26 av Fără întârziere. 27 a (Rep) În mare grabă. 28 sma (Mtp; îc) ~le-pământului Ființă fără brațe, care fuge atât de repede încât prinde iepurii din fugă. 29 sma (Îf iutele, iuțile) Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape.

iuți [At: CORESI, EV. 198/33 / Pzi: esc / E: iute] 1-2 vtr (D. oameni) A (se) enerva. 3-4 vtr (Fig; d. oameni) A (se) ațâța. 5 vr (Reg; d. fenomene ale naturii) A se aspri. 6 vt (îlv) A ~ pasul (sau mersul) A se grăbi. 7 vr (Reg; d. oameni) A munci repede și serios. 8 vr (Reg; d. animale) A se neliniști. 9 vr (D. cursul apelor) A curge mai repede. 10 vt (Înv) A căli metalele. 11-12 vr (D. mâncăruri, băuturi etc) A deveni iute (1-2). 13 vr (Înv; d. boală) A se acutiza. 14 vr (Pop; d. oameni; îe) Se ~țește tărâța în borș A se înfuria. 15 vr (Pop; d. oameni; îe) A se ~ ca piperul A se supăra.

IÚTE, iuți, adj. 1. (Despre oameni) Care acționează sau reacționează repede; expeditiv, prompt; care se produce fără întârziere, rapid. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează cu viteză mare. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat, îndată. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tărie, cu forță. Ploaie iute. 2. Care se enervează, se supără, se mânie ușor; irascibil; violent. 3. Care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare; picant. Mâncare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută. Miros iute. – Din sl. ljutu.

IUȚÍ, iuțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se producă, să meargă etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grăbi. Își iuțește pașii.Refl. A deveni mai tare, mai intens. Vântul s-a iuțit. 2. Refl. (Rar) A se enerva, a se supăra, a se mânia ușor. 3. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust înțepător, usturător, picant. Mâncarea s-a iuțit. – Din iute.

IUȚÍ, iuțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se producă, să meargă etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grăbi. Își iuțește pașii.Refl. A deveni mai tare, mai intens. Vântul s-a iuțit. 2. Refl. (Rar) A se enerva, a se supăra, a se mânia ușor. 3. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust înțepător, usturător, picant. Mâncarea s-a iuțit. – Din iute.

IÚTE, iuți, adj. 1. Care acționează sau reacționează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat, îndată. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tărie, cu forță. Ploaie iute. 2. Care se enervează, se supără, se mânie ușor; irascibil; violent. 3. Care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare; picant. Mâncare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută. Miros iute. – Din sl. ljutŭ.

IÚTE1 adv. Fără întîrziere, repede, în grabă; imediat, numaidecît. Privind la voi cu drag, se bucurară Și v-au uitat apoi așa de iute! IOSIF, P. 36. Zboară încă o dată pînă la lună și iar se lasă în jos mai iute decît fulgerul. CREANGĂ, O. A. 226. Și ieșind pe ușă iute, Ei s-au prins de subsuoară. EMINESCU, O. I 154. Tu, murguțule-n putere, Du-mă iute ca un zmeu, Du-mă la stăpînul tău. ALECSANDRI, P. P. 49.

IÚTE2, iuți, adj. 1. (În opoziție cu domol) Care acționează și reacționează repede; (despre acțiunile ființelor) care se produce fără întîrziere, în puțină vreme, cu grabă, repede. Peștele acest, iute ca fulgerul, nu viețuiește decît aci, în apele getice de munte spumegoase, limpezi și reci. C. PETRESCU, R. DR. 5. Știi însuți: moldoveanul e iute la război, Tot omul e în stare a se lupta cu doi. ALECSANDRI, T. II 136. [Să fii] Tare Ca piatra, Iute Ca săgeata, Tare Ca fierul, iute Ca oțelul. TEODORESCU, P. P. 159. ♦ (Despre forțele naturii) Violent. Un vînt iute îi desfășură toți faldurii pelerinei. CAMILAR, N. I 41. ♦ (Despre oameni și despre animale) Care fuge, care aleargă repede; sprinten. Două iepe, albe ca zăpada și iuți ca focul, se sprijineau mai totdeauna de oiștea căruței. CREANGĂ, P. 106. Vin potop, potop cu toții Pe cai iuți ca rîndunele. ALECSANDRI, P. II 14. 2. (Despre oameni, în opoziție cu liniștit) Care-și iese ușor din fire, care se mînie ușor; irascibil, violent. Om iute la mînie și strașnic de ambițios în serviciu. BART, E. 290. Iar te-ai supărat? Da iute ești! ALECSANDRI, T. I 152. 3. (Despre unele plante și fructele lor, în special despre ardei, și despre feluri de mîncare preparate cu aceste plante) Cu gust înțepător, pișcător. Tocană iute. ◊ (Despre alimente care au căpătat un gust înțepător, mai ales prin alterare) V-a adus hangiul ouă fierte, brînză de burduf, iute ca ardeiul, roșii și castraveți. PAS, Z. I 45. ♦ (Despre miros) Tare și neplăcut. Șoimaru simți pătrunzîndu-i în nări mirosul iute al gunoiului de cai. SADOVEANU, O. VII 144. În fum cătrănit de tutun prost, în duhoarea iute de botfori și de sudoare, călătorea un asemenea tînăr. C. PETRESCU, C. V. 26. ♦ (Despre leșie) Tare, concentrat. S-o spălăm cu leșie iute. ȘEZ. IV 124.

IUȚÍ, iuțesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oameni) A face să fie iute în mișcări. Las’ pe mine, că te-oi iuți eu. ALECSANDRI, T. 611. ♦ (Cu privire la mișcări) A grăbi, a accelera. Vasile strigă un «zii, mă»... și iuți din nou jocul. CAMIL PETRESCU, O. I 118. Iuți pasul, ducîndu-se întins la Penelopa Maruli. BART, E. 114. El sub tunetul de tun S-a bătut ca un nebun, Parcă de-și iuțea el pașii Mai curînd piereau vrăjmașii. COȘBUC, P. I 132. Oamenii noștri iuțiră pașii, ca să ajungă mai din vreme. POPESCU, B. II 87. ♦ Refl. A se grăbi, a se zori. Doi oameni veneau cu pași mărunți și repeziți, iuțindu-se ca să nu cadă, cu cîte o ladă în brațe. DUMITRIU, N. 257. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge. REBREANU, R. I 101. ♦ Refl. (Despre ființe) A deveni iute în mișcări. Chiar și porcii trîndavi se iuțiră. DELAVRANCEA, S. 198. ♦ Refl. (Rar, despre cursul apelor) A curge mai repede. De la Sfiniția Dunărea se iuțește. I. IONESCU, M. 77. 2. Refl. (Despre oameni) A se mînia, a se aprinde de mînie, a nu se mai stăpîni. Ea, prefăcîndu-se a plînge și a fi bolnavă, zmeul se căi că s-a iuțit. ISPIRESCU, L. 261. Dar nu te iuți așa tare, că nu știi de unde-ți poate veni ajutor. CREANGĂ, P. 190. Afară! Pîn’ nu mă iuțesc! ALECSANDRI, T. I 362. ♦ Tranz. A aprinde, a întărîta. Pătimirea Care-nghimpă și deșteaptă și iuțește toată firea. CONACHI, P. 4. 3. Refl. (Despre mîncări, brînzeturi etc.) A deveni iute, înțepător, pișcător. Brînza s-a iuțit.

IÚTE2 iuți adj. 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește repeziciune; repede; ager; sprinten; vioi. ◊ ~ (sau bun) de picior v. PICIOR. 2) (despre persoane) Care se înfurie sau se irită foarte ușor. 3) Care are gust înțepător, pișcător, de ardei, de piper. 4) (despre mâncăruri și băuturi) Care are miros și gust înțepător; picant. /<sl. Ijutĕ

IÚTE1 adv. Într-un timp scurt; în (cu) grabă; repede. /<sl. Ijutĕ

A SE IUȚÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre acțiuni, fenomene) A crește în intensitate; a deveni mai iute. Vântul s-a iuțit. 2) (despre oameni) A se mișca mai iute; a deveni mai vioi. 3) (despre unele produse alimentare) A pierde proprietățile pozitive sub influența agenților exteriori, căpătând un gust iute; a se strica; a se altera; a se înăcri. /Din iute

A IUȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să se iuțească. 2) (produse alimentare) A trata cu un condiment iute; a ardeia. /Din iute

iute 1. care se mișcă repede: mai iute decât gândul; 2. ce pișcă: ardeiu iute; 3. fig. vehement: om iute. [Slav. LĬUTŬ]. ║ adv. cu repeziciune.

iuțì v. 1. a da zor, a (se) grăbi; 2. fig. a se supăra.

ĭúte adj. (vsl. lĭutŭ, ĭute, violent, vehement; bg. lĭut, ĭute; rus. lĭútyĭ, crud, feroce). Răpede, accelerat: mers ĭute. Care lucrează orĭ fuge răpede, vioĭ: om, cal ĭute. Violent, irascibil, care se supără ușor: om ĭute. Ardeĭat, care pișcă limba: ardeĭ ĭuțĭ. Adv. Cu ĭuțeală: a lucra, a fugi ĭute.

ĭuțésc (mă) v. refl. (vsl. lĭutiti sen). Mă fac ĭute, mă grăbesc: nu te ĭuți la mers, la lucru. Mă supăr, mă înfuriĭ. Devin ardeĭat: brînza s’a ĭuțit. V. tr. Accelerez: a ĭuți pasu. Fac ardeĭat: a ĭuți cĭorba.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iúte adj. m., f. iúte; pl. m. și f. iuți

iuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iuțésc, imperf. 3 sg. iuțeá; conj. prez. 3 să iuțeáscă

arată toate definițiile

Intrare: burete-iute
burete-iute substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-iute
  • buretele-iute
plural
  • bureți-iuți
  • bureții-iuți
genitiv-dativ singular
  • burete-iute
  • buretelui-iute
plural
  • bureți-iuți
  • bureților-iuți
vocativ singular
plural
Intrare: iute
iute adjectiv
adjectiv (A91)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iute
  • iutele
  • iute
  • iutea
plural
  • iuți
  • iuții
  • iuți
  • iuțile
genitiv-dativ singular
  • iute
  • iutelui
  • iuți
  • iuții
plural
  • iuți
  • iuților
  • iuți
  • iuților
vocativ singular
plural
iut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iuti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: iuți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iuți
  • iuțire
  • iuțit
  • iuțitu‑
  • iuțind
  • iuțindu‑
singular plural
  • iuțește
  • iuțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iuțesc
(să)
  • iuțesc
  • iuțeam
  • iuții
  • iuțisem
a II-a (tu)
  • iuțești
(să)
  • iuțești
  • iuțeai
  • iuțiși
  • iuțiseși
a III-a (el, ea)
  • iuțește
(să)
  • iuțească
  • iuțea
  • iuți
  • iuțise
plural I (noi)
  • iuțim
(să)
  • iuțim
  • iuțeam
  • iuțirăm
  • iuțiserăm
  • iuțisem
a II-a (voi)
  • iuțiți
(să)
  • iuțiți
  • iuțeați
  • iuțirăți
  • iuțiserăți
  • iuțiseți
a III-a (ei, ele)
  • iuțesc
(să)
  • iuțească
  • iuțeau
  • iuți
  • iuțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iute iut iuti

  • 1. (Despre oameni) Care acționează sau reacționează repede.
    exemple
    • Om iute.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Peștele acest, iute ca fulgerul, nu viețuiește decît aci, în apele getice de munte spumegoase, limpezi și reci. C. PETRESCU, R. DR. 5.
      surse: DLRLC
    • Știi însuți: moldoveanul e iute la război, Tot omul e în stare a se lupta cu doi. ALECSANDRI, T. II 136.
      surse: DLRLC
    • [Să fii] Tare Ca piatra, Iute Ca săgeata, Tare Ca fierul, iute Ca oțelul. TEODORESCU, P. P. 159.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care se produce fără întârziere.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: rapid un exemplu
      exemple
      • Replică iute.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Care fuge, aleargă, înaintează cu viteză mare.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Mers iute.
        surse: DEX '09
      • Două iepe, albe ca zăpada și iuți ca focul, se sprijineau mai totdeauna de oiștea căruței. CREANGĂ, P. 106.
        surse: DLRLC
      • Vin potop, potop cu toții Pe cai iuți ca rîndunele. ALECSANDRI, P. II 14.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • S-a dus iute acolo.
        surse: DEX '09
      • Privind la voi cu drag, se bucurară Și v-au uitat apoi așa de iute! IOSIF, P. 36.
        surse: DLRLC
      • Zboară încă o dată pînă la lună și iar se lasă în jos mai iute decît fulgerul. CREANGĂ, O. A. 226.
        surse: DLRLC
      • Și ieșind pe ușă iute, Ei s-au prins de subsuoară. EMINESCU, O. I 154.
        surse: DLRLC
      • Tu, murguțule-n putere, Du-mă iute ca un zmeu, Du-mă la stăpînul tău. ALECSANDRI, P. P. 49.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Care se produce cu tărie, cu forță.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: violent 2 exemple
      exemple
      • Ploaie iute.
        surse: DEX '09
      • Un vînt iute îi desfășură toți faldurii pelerinei. CAMILAR, N. I 41.
        surse: DLRLC
  • 2. Care se enervează, se supără, se mânie ușor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: irascibil violent 2 exemple
    exemple
    • Om iute la mînie și strașnic de ambițios în serviciu. BART, E. 290.
      surse: DLRLC
    • Iar te-ai supărat? Da iute ești! ALECSANDRI, T. I 152.
      surse: DLRLC
  • 3. Care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: picant 2 exemple
    exemple
    • Mâncare iute. Gust iute. Tocană iute.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • (Despre alimente care au căpătat un gust înțepător, mai ales prin alterare) V-a adus hangiul ouă fierte, brînză de burduf, iute ca ardeiul, roșii și castraveți. PAS, Z. I 45.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: neplăcut tare 2 exemple
      exemple
      • Șoimaru simți pătrunzîndu-i în nări mirosul iute al gunoiului de cai. SADOVEANU, O. VII 144.
        surse: DLRLC
      • În fum cătrănit de tutun prost, în duhoarea iute de botfori și de sudoare, călătorea un asemenea tînăr. C. PETRESCU, C. V. 26.
        surse: DLRLC
    • 3.2. Despre leșie:
      exemple
      • S-o spălăm cu leșie iute. ȘEZ. IV 124.
        surse: DLRLC

etimologie:

iuți

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să se producă, să meargă etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grăbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: accelera grăbi zori (grăbi) 7 exemple
    exemple
    • Las’ pe mine, că te-oi iuți eu. ALECSANDRI, T. 611.
      surse: DLRLC
    • Vasile strigă un «zii, mă»... și iuți din nou jocul. CAMIL PETRESCU, O. I 118.
      surse: DLRLC
    • Iuți pasul, ducîndu-se întins la Penelopa Maruli. BART, E. 114.
      surse: DLRLC
    • El sub tunetul de tun S-a bătut ca un nebun, Parcă de-și iuțea el pașii Mai curînd piereau vrăjmașii. COȘBUC, P. I 132.
      surse: DLRLC
    • Oamenii noștri iuțiră pașii, ca să ajungă mai din vreme. POPESCU, B. II 87.
      surse: DLRLC
    • Doi oameni veneau cu pași mărunți și repeziți, iuțindu-se ca să nu cadă, cu cîte o ladă în brațe. DUMITRIU, N. 257.
      surse: DLRLC
    • O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge. REBREANU, R. I 101.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre ființe) A deveni iute în mișcări.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Chiar și porcii trîndavi se iuțiră. DELAVRANCEA, S. 198.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A deveni mai tare, mai intens.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Vântul s-a iuțit.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. reflexiv rar (Despre cursul apelor) A curge mai repede.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • De la Sfiniția Dunărea se iuțește. I. IONESCU, M. 77.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv rar A se enerva, a se supăra, a se mânia ușor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Ea, prefăcîndu-se a plînge și a fi bolnavă, zmeul se căi că s-a iuțit. ISPIRESCU, L. 261.
      surse: DLRLC
    • Dar nu te iuți așa tare, că nu știi de unde-ți poate veni ajutor. CREANGĂ, P. 190.
      surse: DLRLC
    • Afară! Pîn’ nu mă iuțesc! ALECSANDRI, T. I 362.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A da sau a căpăta un gust înțepător, usturător, picant.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: altera ardeia strica înăcri un exemplu
    exemple
    • Mâncarea s-a iuțit. Brânza s-a iuțit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • iute
    surse: DEX '09 DEX '98