2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IROSÍRE, irosiri, s. f. Acțiunea de a (se) irosi; împrăștiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă și inutilă). – V. irosi.

IROSÍRE, irosiri, s. f. Acțiunea de a (se) irosi; împrăștiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă și inutilă). – V. irosi.

irosire sf [At: (a. 1835) URICARIUL VIII, 141 / V: ier~ / Pl: ~ri / E: irosi] 1 Prelingere a unor lichide Si: irosit1 (1). 2 Împrăștiere în exces și fără folos. 3 (Fig) Depunere de eforturi mari și inutile într-o anumită direcție. 4 Pierdere. 5 (Îrg) Surpare a unei case.

IROSÍRE, irosiri, s. f. Acțiunea de a (se) irosi; iroseală. Graba, lucrul de mîntuială, neatenția duc întotdeauna la irosirea materiei prime, la pierderea de timp, deci la scumpirea produselor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2786.

IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi.

IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi.

ierosi1 vt [At: DA ms / P: i-e~ / V: fie~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ἰερόυομαι] (Bis) A învesti pe cineva cu darul preoției Si: a hirotoni.

ierosire1 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: ierosi1] (Rel) Învestire a cuiva cu darul preoției.

irosi [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (înv) f~, ier~ / Pzi: ~sesc / E: cf afierosi] 1 vr (Înv; d. lichide) A se prelinge. 2-3 vtr A (se) împrăștia în exces și fără folos Si: a (se) pierde, a (se) risipi. 4 vr (Fig; d. oameni) A depune eforturi mari și inutile într-o anumită direcție. 5 vr (Îrg; d. case) A se surpa.

IROSÍ, irosesc, vb. IV. 1. Tranz. A consuma făcînd risipă; (cu privire la bani, la avere) a cheltui în mod ușuratic; a risipi. Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. CREANGĂ, P. 115. ◊ Fig. Sînt acuma de șaizeci de ani fără unul și din ei vreo patruzeci tot la țară i-am irosit. REBREANU, R. I 14. 2. Refl. Fig. A se răsfira, a se împrăștia în toate direcțiile; a dispărea, a se stinge. Stelele cerului se irosiră din albastrele adîncuri. GALACTION, O. I 286. Gîndurile pline de cruzime s-au irosit, iar durerea din trecut a rămas surdă în el. POPA, V. 341. Noaptea se irosi ca bruma toamnei în răsăritul soarelui. ARDELEANU, D. 126. Se irosește în aer, cucernic, busuiocul. IOSIF, PATR. 12.

A IROSÍ ~ésc tranz. (bani, bunuri materiale) A face să se irosească; a risipi; a cheltui. /Orig. nec.

A SE IROSÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre bani, bunuri materiale) A se folosi în mod nechibzuit; a se consuma cu risipă. 2) (despre persoane) A se consuma, depunând eforturi mari și inutile. /Orig. nec.

irosì v. Mold. V. firosì: vaca ’mi irosia ogrinjii din căruță CR.

firosésc v. tr. (ngr. firéno [scris fyraino], aor. firesa, mă consum. V. sfirosesc). Consum, trec, risipesc, perd: se ducea la pădure s’aducă lemne, că taman le firosiserăm p’ale din curte. (VR. 1908, 12, 327). – În Mold. hirosesc: averile se hiroseaŭ dîndu-li-se cu picĭoru (Ghib.), și irosesc: șoariciĭ irosesc pînea. V. afierosesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

irosíre s. f., g.-d. art. irosírii; pl. irosíri

irosíre s. f., g.-d. art. irosírii; pl. irosíri

irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă

irosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 sg. și pl. iroseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IROSÍRE s. 1. v. cheltuire. 2. iroseală, pierdere, risipă, risipire, (pop.) prăpădire. (O enormă ~ de timp pentru...)

arată toate definițiile

Intrare: irosire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irosire
  • irosirea
plural
  • irosiri
  • irosirile
genitiv-dativ singular
  • irosiri
  • irosirii
plural
  • irosiri
  • irosirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierosire
  • ierosirea
plural
  • ierosiri
  • ierosirile
genitiv-dativ singular
  • ierosiri
  • ierosirii
plural
  • ierosiri
  • ierosirilor
vocativ singular
plural
Intrare: irosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • irosi
  • irosire
  • irosit
  • irositu‑
  • irosind
  • irosindu‑
singular plural
  • irosește
  • irosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • irosesc
(să)
  • irosesc
  • iroseam
  • irosii
  • irosisem
a II-a (tu)
  • irosești
(să)
  • irosești
  • iroseai
  • irosiși
  • irosiseși
a III-a (el, ea)
  • irosește
(să)
  • irosească
  • irosea
  • irosi
  • irosise
plural I (noi)
  • irosim
(să)
  • irosim
  • iroseam
  • irosirăm
  • irosiserăm
  • irosisem
a II-a (voi)
  • irosiți
(să)
  • irosiți
  • iroseați
  • irosirăți
  • irosiserăți
  • irosiseți
a III-a (ei, ele)
  • irosesc
(să)
  • irosească
  • iroseau
  • irosi
  • irosiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ierosi
  • ierosire
  • ierosit
  • ierositu‑
  • ierosind
  • ierosindu‑
singular plural
  • ierosește
  • ierosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ierosesc
(să)
  • ierosesc
  • ieroseam
  • ierosii
  • ierosisem
a II-a (tu)
  • ierosești
(să)
  • ierosești
  • ieroseai
  • ierosiși
  • ierosiseși
a III-a (el, ea)
  • ierosește
(să)
  • ierosească
  • ierosea
  • ierosi
  • ierosise
plural I (noi)
  • ierosim
(să)
  • ierosim
  • ieroseam
  • ierosirăm
  • ierosiserăm
  • ierosisem
a II-a (voi)
  • ierosiți
(să)
  • ierosiți
  • ieroseați
  • ierosirăți
  • ierosiserăți
  • ierosiseți
a III-a (ei, ele)
  • ierosesc
(să)
  • ierosească
  • ieroseau
  • ierosi
  • ierosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

irosire ierosire

etimologie:

  • vezi irosi
    surse: DEX '98 DEX '09

irosi ierosi

  • 1. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi.
    exemple
    • Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. CREANGĂ, P. 115.
      surse: DLRLC
    • figurat Sînt acuma de șaizeci de ani fără unul și din ei vreo patruzeci tot la țară i-am irosit. REBREANU, R. I 14.
      surse: DLRLC
    • Stelele cerului se irosiră din albastrele adîncuri. GALACTION, O. I 286.
      surse: DLRLC
    • Gîndurile pline de cruzime s-au irosit, iar durerea din trecut a rămas surdă în el. POPA, V. 341.
      surse: DLRLC
    • Noaptea se irosi ca bruma toamnei în răsăritul soarelui. ARDELEANU, D. 126.
      surse: DLRLC
    • Se irosește în aer, cucernic, busuiocul. IOSIF, PATR. 12.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • cf. a fierosi
    surse: DEX '98 DEX '09