risipire sf [At: N. TEST. (1648) 1072 / V: răs~ / Pl: ~ri / E: risipi] 1 (Îoc adunare) Aruncare în toate părțile Si: împrăștiere, risipă (3), (înv) risipiciune. 2 (Îoc adunare) Distrugere prin împrăștiere. 3 (Îe) În ~ În mod dezorganizat (1). 4 (Rar) Dezorganizare interioară Si: tulburare. 5 (Îvr) Suprafață. 6 (Îoc economisire) Cheltuială fără socoteală Si: irosire, risipă (1), risipit¹ (2), (îrg) rășluire (4). 7 (Îe) Cu ~ Din abundență. 8 (Fig) Belșug (1). 9 Dărâmare (1). 10 (Ccr) Dărâmătură (1). 11 (Ccr) Spărtură. 12 (D. ființe aflate într-un grup, care formează o colectivitate, d. grupuri, colectivități) Împrăștiere în direcții diferite Si: dezmembrare (1), împrăștiere, răsfirare, răzlețire. 13 (D. cete înarmate, oști etc.) Împrăștiere. 14 (D. nori, ceață, fum etc.) Destrămare (5). 15 (D. un gând, o durere, o grijă etc.) Îndepărtare.

RISIPIRE, risipiri, s. f. Acțiunea de a (se) risipi și rezultatul ei. 1. Împrăștiere, răspîndire, dispersare. Sergentul moare șuierînd Pe turci în risipire, Iar căpitanul admirînd Stindardu-n fîlfîire. ALECSANDRI, P. A. 209. ♦ (Concretizat) Rariște. O apă sticlea departe într-o luncă: mai încoace, într-o risipire de pomi înfloriți, se înălțau acoperișuri roșii de olane. SADOVEANU, O. V 675. 2. Fig. Destrămare, spulberare, îndepărtare. Risipirea îndoielilor. 3. (Învechit) Dărîmare, ruinare. (Cu pronunțare regională) Brădet nalt, în ziduri negre, înconjoară Agapia din Deal, bătrînă biserică pornită spre rîsipire. SADOVEANU, O. VII 212. ♦ (Concretizat) Dărîmătură. (Cu pronunțare regională) Părintele Veniamin ne arăta chiliile din nou ridicate din rîsipire. SADOVEANU, O. VII 186.

risipíre f. Acțiunea de a saŭ de a se risipi. Ruinare: risipirea Ĭerusalimuluĭ. Debandadă: a fugi în risipire.

răsipire sf vz risipire

risipire s. f., g.-d. art. risipirii; pl. risipiri

risipire s. f., g.-d. art. risipirii; pl. risipiri

risipire s. f., g.-d. art. risipirii; pl. risipiri

RISIPIRE s. 1. v. împrăștiere. 2. împrăștiere, (înv. și reg.) spargere, spart. (~ norilor.) 3. împrăștiere, ridicare. (~ ceții.) 4. v. spulberare. 5. împrăștiere, prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspândire. (~ nisipului pe alee.) 6. v. cheltuire. 7. v. irosire. 8. v. prăbușire.

RISIPIRE s. v. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, sfărâmare, zdrobire.

RISIPIRE s. 1. dispersare, dispersie, împrăștiere, răsfirare, răspîndire, răzlețire, (înv.) risipă. (~ mulțimii.) 2. împrăștiere, (înv. și reg.) spargere, spart. (~ norilor.) 3. împrăștiere, ridicare. (~ ceții.) 4. împrăștiere, spulberare. (~ frunzelor, a prafului.) 5. împrăștiere, prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspîndire. (~ nisipului pe alee.) 6. aruncare, azvîrlire, cheltuire, irosire, zvîrlire, (reg.) părăduire, (fig.) păpare, tocare, tocat. (~ banilor pe toate fleacurile.) 7. iroseală, irosire, pierdere, risipă, (pop.) prăpădire. (O enormă ~ de timp pentru...) 8. cădere, dărăpănare, dărîmare, dărîmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unei case bombardate.)

risipire s. v. DISTRUGERE. NIMICIRE. POTOPIRE. PRĂPĂDIRE. SFĂRÎMARE. ZDROBIRE.