PIERDERE, pierderi, s. f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă (materială) cu care se soldează o activitate economică; diferența cu care cheltuielile depășesc veniturile. ◊ Loc. adv. În pierdere = fără câștig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieți omenești. ♦ (Tehn.) Diferență dintre cantitatea de material, de forță etc. introdusă într-un sistem tehnic și cantitatea folosită în mod util. ♦ Înfrângere, insucces (în luptă, la jocuri, în competiții sportive). – V. pierde.

pierdere sf [At: CORESI, EV. 18 / Pl: ~ri / E: pierde] 1 (Euf) Ucidere. 2 (Euf) Nimicire. 3 (Euf) Moarte. 4 (Euf) Sinucidere. 5 (Bis; euf; îoc mântuire, salvare) Osândire de către Dumnezeu la chinurile iadului pentru păcatele săvârșite. 6 (Bis; euf; îoc mântuire, salvare) Neputință de a dobândi viața veșnică. 7 (Cu sens atenuat) Nenorocire. 8 (Cu sens atenuat) Primejdie. 9 (Înv) Distrugere. 10 (Înv) Ruinare. 11 Cotropire a unei colectivități umane, a unui popor, a unei țări, a unei așezări. 12 (Înv) Anulare a unei idei abstracte. 13 Suprimare din memorie. 14 Păgubire. 15 Deposedare de un bun, de un drept, de o calitate etc. Si: (îvr)pierzanie (9). 16 (Pex) Irosire. 17 (Ccr) Ceea ce se pierde, nu se mai posedă, nu mai rămâne în stăpânirea cuiva. 18-19 (Spc) (Pagubă materială reprezentată de) diferența dintre cheltuielile și încasările totale ale unei organizații economice și o perioadă dată. 20 (Îlav) În ~ Fără câștig. 21 (Îal) În deficit. 22 (Teh) Diferență dintre valoarea unei mărimi fizice la intrarea într-un sistem tehnic și valoarea acestei mărimi restituite util de acest sistem. 23 (Lpl) Pagubă în vieți omenești. 24 Amputare a unui membru sau organ. 25 Neputință de a mai folosi o parte a corpului, un organ etc Si: invaliditate. 26 (Îls) ~ de sânge Hemoragie. 27 (Înv) ~a capului Pedeapsă cu moartea. 28 (Îas) Amețeală. 29 (Pop; șîs ~ de copil) Avort. 30 Despărțire pentru totdeauna de o persoană foarte apropiată. 31 (Spc) Separare prin moarte de cineva. 32 Înfrângere la un concurs. 33 Ratare a unui moment favorabil. 34 Ratare a plecării cu un mijloc de transport cu orar fix, datorată întârzierii. 35 (Îs) ~ de vreme (sau de timp) Ocupare a timpului altfel decât este util, necesar. 36 (Înv; îlav) Fără ~ de vreme În foarte scurt timp Si: imediat. 37 (Reg; îc) ~-de-vară (sau ~-de-vreme) Persoană care pierde timpul. 38 (Îoc găsire, aflare) Ignorare a locului unde se află un obiect propriu sau primit în păstrare Si: dispariție, rătăcire. 39 Lipsă de informații despre cineva sau ceva. 40 Imposibilitate de a mai găsi pe cineva sau pe ceva.

PIERDERE, pierderi, s. f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă materială, stricăciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este păgubit. ◊ Loc. adv. În pierdere = fără câștig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieți omenești. ♦ (Tehn.) Diferență dintre cantitatea de material, de forță etc. introdusă într-un sistem tehnic și cantitatea întrebuințată în mod util. ♦ Înfrângere, insucces (în luptă, la jocuri, în competiții sportive). – V. pierde.

PIERDERE, pierderi, s. f. 1. Faptul de a pierde, de a nu mai fi în posesiunea unui obiect propriu sau primit în păstrare. Pierderea actelor. ♦ Lipsa totală sau parțială a unei facultăți omenești (după ce a avut-o). Pierderea memoriei. ♦ Faptul de a nu mai avea pe lîngă sine o persoană iubită sau apreciată. Ipate era mîhnit pentru pierderea lui Chirică, care era bunătate de băiat. CREANGĂ, P. 178. 2. Pagubă materială, stricăciune, distrugere, nimicire; (concretizat) obiect sau bani de care cineva este păgubit. Pierderile [la cărți]... Îl dădeau mult îndărăt pe chir Ianulea. CARAGIALE, O. III 34. ◊ Loc. adv. În pierdere = cu deficit. Lucrează în pierdere. ♦ (Tehn.) Diferența dintre valoarea unei mărimi fizice la intrarea într-un sistem tehnic și valoarea acestei mărimi întrebuințate sau restituite util de sistem. 3. (La pl.) Pagubă de vieți omenești (în războaie, în urma unei catastrofe etc.). Nu pot să-mi dau seama de pierderi, pentru că soldații se culcă toți pe unde se găsesc. CAMIL PETRESCU, U. N. 357. ♦ Întrebuințare fără folos, irosire. ◊ Loc. adv. Fără pierdere de vreme = îndată, imediat. Fără pierdere de vreme s-au aflat de ceea parte. DRĂGHICI, R. 167. 4. Înfrîngere, neizbîndă (în luptă, la jocuri, în competiții sportive). Pierderea bătăliei.

PIERDERE ~i f. 1) v. A PIERDE și A SE PIERDE. 2) mai ales la pl. Parte pierdută dintr-un bun material sau dintr-un efectiv. ◊ A fi în ~ a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. /v. a (se) pierde

pierdere f. acțiunea de a pierde și rezultatul ei: 1. privațiune de un lucru posedat: pierderea averii; 2. neizbândă: pierderea unei bătălii; 3. pagubă în joc: o pierdere însemnată; 4. fig. întrebuințarea rea: pierdere de timp.

per- și pĭérdere f. Acțiunea de a perde: perderea averiĭ, perderea uneĭ bătăliĭ. Pagubă, rezultatu acțiuniĭ de a perde: o mare perdere, perdere de timp.

pierdere s. f., g.-d. art. pierderii; pl. pierderi

pierdere s. f., g.-d. art. pierderii; pl. pierderi

pierdere s. f., g.-d. art. pierderii; pl. pierderi

PIERDERE s. 1. v. pagubă. 2. pagubă, (fig.) pârleală. (Cum și-a scos ~?) 3. v. deficit. 4. v. irosire. 5. ratare, scăpare. (~ unei mari ocazii.) 6. reducere, scăzământ. (~ în greutate.)

PIERDERE s. v. avort, decedare, deces, dispariție, distrugere, moarte, nimicire, pieire, potopire, prăpădire, răposare, sfărâmare, sfârșit, stingere, sucombare, zdrobire.

PIERDERE s. 1. daună, pagubă, prejudiciu, stricăciune, (înv. și pop.) pricaz, (pop.) vătămare, (înv. și reg.) smintă, sminteală, (prin Ban.) ștetă, (înv.) scădere, stricare, stricătură, vătămătură. (~i provocate de incendiu.) 2. pagubă, (fig.) pîrleală. (Cum și-a scos ~?) 3. (FIN.) deficit. (Lucrează în ~.) 4. iroseală, irosire, risipă, risipire, (pop.) prăpădire. (O ~ enormă de timp pentru...) 5. scăpare. (~ unei mari ocazii.) 6. reducere, scăzămînt. (~ în greutate.)

pierdere s. v. AVORT. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. DISTRUGERE. MOARTE. NIMICIRE. PIEIRE. POTOPIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFĂRÎMARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE. ZDROBIRE.

Pierdere ≠ câștig, câștigare