IOV, iovi, s. m. Specie de salcie care crește prin pădurile de la munte (Salix capraea). [Var.: (rar) iovă s. f.] – Cf. sl. iva.

iov sm vz iovă

IOV, iovi, s. m. Specie de salcie care crește prin pădurile de la munte (Salix capraea). [Var.: (rar) iovă, -e s. f.] – Cf. sl. iva.

IOV iovi m. Specie de salcie care crește prin păduri umede. /<sl. iva

iov m. răchită moale, crește prin pădurile umede (Salix capraea). [Aluziune la numele personajului biblic omonim (cf. salcie plângătoare); v. Iov].

Iov m. 1. personaj biblic, faimos prin răstriștile și răbdarea sa, ajunsă proverbială; 2. poemă biblică în care se tratează problema de ce oamenii cinstiți sunt așa de crud încercați de soartă.

iovă sf [At: N. LEON, MED. 44 / V: iov sm / Pl: ~ve / E: ns cf srb iva, ucr, bg ива] (Bot; reg) 1 Specie de salcie care crește prin pădurile de la munte Si: bază, răchită-moale, răchită-puturoasă, salcie-moale (Salix Capraea). 2 Zălog (Salix cinerea).

ĭóvă f., pl. e (vsl. bg. rus. íva, litv. ëva, vgerm. îwa, iga, ngerm. eibe, gal. *iva, engl. yew, fr. if, sp. pg. iva). Un fel de salcie cu lemnu roșiatic, foarte bun de lucrat (sálix cáprea).

iov (salcie) s. m., pl. iovi

iov (salcie) s. m., pl. iovi

*Iov (personaj biblic) s. propriu m.

iov s. m., pl. iovi

IOV s. (BOT.; Salix capraea) (reg.) loză, mâțișoară, răchită, salcie.

IOV s. (BOT.; Salix capraea) (reg.) loză, mîtișoară, răchită, salcie.

IOVĂ s. v. salcie, zălog.

iovă s. v. SALCIE. ZĂLOG.

iovă (-ve), s. f. – Varietate de salcie (Salix capraea). Sl. (bg., sb., rut.) iva (Conev 49; DAR).

Iov, sfânt, personajul principal al cărții cu același nume, din Vechiul Testament, om drept din ținutul Uz și foarte bogat, asupra căruia se abat un șir de nenorociri pricinuite de Satan. Numele său a intrat în paginile Vechiului Testament pentru îndelunga sa răbdare în toate încercările suferite, fără a se clătina în credință. Este sărbătorit la 6 mai. ♦ Cartea lui Iov v. carte.

IOV (în „Vechiul Testament”), personaj biblic („Cartea lui Iov”). Simbol al tăriei credinței și al resemnării în fața celor mai grele încercări. Prăznuit la 6 mai.

IOV cel drept, ebr. Iyyobh „dorință mare” gr. Iωβ, lat. Iob. I. 1. Iov (Sur VI); -u (Paș); -ul (ib): -escu (Ard); -ești = Iuvești s. (Tec I) azi Ivești; Iov/ița, 1758 (Paș); -iță călăraș 1655 (Sd IV38); -ițiu prof., 1890; cu afer.: Viță, Șt., act; 2. Viciu, prob. < *Iovici; cu acomodarea -ie: Iovie, mold. (P¹⁴). 3. Iova f. (Paș) n. folosit în Ardeal și Oltenia (Cand 157). 4. Iof, -u < Iov (etim. Paș), sau din Iosif contras; Ioful, mold. (Sd Vri 340); + -cea, Iofcea, 1579 (AO XXI 187). 5. Iobuleasa, 1785, munt. (HI I 22), din forma lat. Iob. II. Confundat cu srb-cr. Jova „Ioan” această formă s-a răspîndit în Oltenia ca nume bărbătesc: Iova comis, 1460 (Ț Rom 238); spătar (13-15 B 131); – olt. (Tis). Iova b. și Iovoiul (Sd XV 310-311).

Salix caprea L., « Salcie căprească, iovă ». Specie care înflorește primăvara, înaintea înfrunzirii. Florile dispuse în amenți cu scvamele (negre la vîrf și mai deschise la bază, păroase), compacți, mai lungi cei femeii decît, cei masculi (galbeni). Frunze de la lat-eliptice la alungit-eliptice, plane, lucioase, rugoase, crenate, pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară gri-păroase, fără stipele. Arbust înalt sau arbore de talie joasă, pînă la 10 m înălțime, cu lujerii și mugurii din anul precedent glabrii, lucioși, lujeri ce mai întîi au fost gri-pubescenți.