2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iov sm vz iovă

IOV, iovi, s. m. Specie de salcie care crește prin pădurile de la munte (Salix capraea). [Var.: (rar) ióvă s. f.] – Cf. sl. iva.

IÓV, iovi, s. m. Specie de salcie care crește prin pădurile de la munte (Salix capraea). [Var.: (rar) ióvă, -e s. f.] – Cf. sl. iva.

IOV iovi m. Specie de salcie care crește prin păduri umede. /<sl. iva

Iov m. 1. personaj biblic, faimos prin răstriștile și răbdarea sa, ajunsă proverbială; 2. poemă biblică în care se tratează problema de ce oamenii cinstiți sunt așa de crud încercați de soartă.

iov m. răchită moale, crește prin pădurile umede (Salix capraea). [Aluziune la numele personajului biblic omonim (cf. salcie plângătoare); v. Iov].

IÓVĂ s. f. v. iov.

ĭóvă f., pl. e (vsl. bg. rus. íva, litv. ëva, vgerm. îwa, iga, ngerm. eibe, gal. *iva, engl. yew, fr. if, sp. pg. iva). Un fel de salcie cu lemnu roșiatic, foarte bun de lucrat (sálix cáprea).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iov (salcie) s. m., pl. iovi

*Iov (personaj biblic) s. propriu m.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÍOV s. (BOT.; Salix capraea) (reg.) loză, mâțișoară, răchită, salcie.

IOV s. (BOT.; Salix capraea) (reg.) loză, mîtișoară, răchită, salcie.

IÓVĂ s. v. salcie, zălog.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ióvă (-ve), s. f. – Varietate de salcie (Salix capraea). Sl. (bg., sb., rut.) iva (Conev 49; DAR).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Iov, sfânt, personajul principal al cărții cu același nume, din Vechiul Testament, om drept din ținutul Uz și foarte bogat, asupra căruia se abat un șir de nenorociri pricinuite de Satan. Numele său a intrat în paginile Vechiului Testament pentru îndelunga sa răbdare în toate încercările suferite, fără a se clătina în credință. Este sărbătorit la 6 mai. ♦ Cartea lui Iov v. carte.

IOV (în „Vechiul Testament”), personaj biblic („Cartea lui Iov”). Simbol al tăriei credinței și al resemnării în fața celor mai grele încercări. Prăznuit la 6 mai.

IOV cel drept, ebr. Iyyobh „dorință mare” gr. Iωβ, lat. Iob. I. 1. Iov (Sur VI); -u (Paș); -ul (ib): -escu (Ard); -ești = Iuvești s. (Tec I) azi Ivești; Iov/ița, 1758 (Paș); -iță călăraș 1655 (Sd IV38); -ițiu prof., 1890; cu afer.: Viță, Șt., act; 2. Viciu, prob. < *Iovici; cu acomodarea -ie: Iovie, mold. (P14). 3. Iova f. (Paș) n. folosit în Ardeal și Oltenia (Cand 157). 4. Iof, -u < Iov (etim. Paș), sau din Iosif contras; Ioful, mold. (Sd Vri 340); + -cea, Iofcea, 1579 (AO XXI 187). 5. Iobuleasa, 1785, munt. (HI I 22), din forma lat. Iob. II. Confundat cu srb-cr. Jova „Ioan” această formă s-a răspîndit în Oltenia ca nume bărbătesc: Iova comis, 1460 (Ț Rom 238); spătar (13-15 B 131); – olt. (Tis). Iova b. și Iovoiul (Sd XV 310-311).

Salix caprea L., « Salcie căprească, iovă ». Specie care înflorește primăvara, înaintea înfrunzirii. Florile dispuse în amenți cu scvamele (negre la vîrf și mai deschise la bază, păroase), compacți, mai lungi cei femeii decît, cei masculi (galbeni). Frunze de la lat-eliptice la alungit-eliptice, plane, lucioase, rugoase, crenate, pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară gri-păroase, fără stipele. Arbust înalt sau arbore de talie joasă, pînă la 10 m înălțime, cu lujerii și mugurii din anul precedent glabrii, lucioși, lujeri ce mai întîi au fost gri-pubescenți.

Intrare: iov
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iov
  • iovul
  • iovu‑
plural
  • iovi
  • iovii
genitiv-dativ singular
  • iov
  • iovului
plural
  • iovi
  • iovilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • io
  • iova
plural
  • iove
  • iovele
genitiv-dativ singular
  • iove
  • iovei
plural
  • iove
  • iovelor
vocativ singular
plural
Intrare: Iov
nume propriu (I3)
  • Iov
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)