LOZĂ s. v. iov, salcie, zălog.

loză s.f. ($bot.; reg.) = loază.

loză s. v. IOV. SALCIE. ZĂLOG.

lóză, s.f. (reg.) Lozie; răchită, salcie (Salix cineria); „un fel de salcie, pe ale cărei rămurele, prevăzute cu mâțișori, maramureșenii le sfințesc la biserică, în Duminica Floriilor” (Papahagi, 1925); „În această zî [de Buna Vestire, 25 martie] s-aduceu flori de loză (mâțucă) și să puneu în vază” (Bilțiu, 2009: 61). ■ (onom.) Loza, nume de familie în jud. Maram. – Din ucr. lozá (Papahagi, 1925; DEX).

loză, s.f. – (reg.; bot.) Lozie; răchită, salcie (Salix cineria): „Un fel de salcie, pe ale cărei rămurele, prevăzute cu mâțișori, maramureșenii le sfințesc la biserică, în Duminica Floriilor” (Papahagi, 1925). ♦ (onom.) Loza, nume de familie (17 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din ucr. lozá (Papahagi, 1925; DEX).

loză, s.f. – (bot.) Lozie; răchită, salcie (Salix cineria): „Un fel de salcie pe ale cărei rămurele, prevăzute cu mâțișori, maramureșenii le sfințesc la biserică în Duminica Floriilor” (Papahagi 1925). – Din ucr. lozá (Papahagi).