2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- specializate (1)
- enciclopedice (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INVIDIA, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui. 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia. [Pr.: -di-a] – Din it. invidiare.
INVIDIA, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui. 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia. [Pr.: -di-a] – Din it. invidiare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
invidia vt [At: NEGRUZZI, S. I, 107 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: it invidiare] 1 A fi stăpânit de invidie față de cineva Si: a pizmui. 2 A râvni ceea ce aparține altuia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVIDIA, invidiez, vb. I. Tranz. A privi cu invidie pe cineva sau reușita, fericirea, calitățile altuia; a pizmui. Nu vrea să piardă favoarea, pentru care era invidiat, de a fi în fiecare zi în preajma ei. CAMIL PETRESCU, O. II 112. Oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele și invidiază pe toți cei ce se mută. IBRĂILEANU, SP. CR. 242. ◊ Refl. reciproc. Îi vezi cum trec, cum se salută, cum se invidiază. C. PETRESCU, C. V. 164. ♦ A rîvni, a jindui, a dori ceva ce aparține altuia. Ceea ce invidiez eu la tine... este modestia. CARAGIALE, O. III 215. Curtezanii... invidiau pozițiunea și favorul în care îl videau. NEGRUZZI, S. I 107. – Pronunțat: -di-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVIDIA vb. I. tr. A privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ♦ A rîvni, a dori ceva străin. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. invidiare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVIDIA vb. tr. a privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ◊ a râvni, a dori ceva străin. (< it. invidiare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A INVIDIA ~ez tranz. 1) (persoane) A trata cu invidie; a pizmui. 2) (lucruri, calități străine) A dori foarte mult, intenționând să posede. [Sil. -di-a] /Din invidie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE INVIDIA pers. 3 se ~ază intranz. A se afla în relații de invidie (unul cu altul); a se pizmui. /Din invidie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
invidià v. a pizmui.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
INVIDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INVIDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
invidie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 100 / P: ~di-e / Pl: ~ii / E: lat invidia] Sentiment de părere de rău, ciudă, necaz provocat de succesele sau situația bună a altuia Si: ciudă (5), pizmă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVIDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau situația bună a altuia; pizmă. Numai dușmani de toate părțile. Plesnesc toți de invidie. DEMETRIUS, C. 10. Toți îmi admiră cu invidie mantaua. CAMIL PETRESCU, U. N. 388. Invidia își găsește loc nu numai între oameni, dar și între flori. NEGRUZZI, S. I 100.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVIDIE s.f. Sentiment de părere de rău, de ciudă etc. provocat de succesele sau calitățile altuia; pizmă, ciudă. [Gen. -iei. / < lat., it. invidia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVIDIE s. f. sentiment de necaz și de ciudă provocat de succesele sau calitățile altuia; pizmă. (< it., lat. invidia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INVIDIE ~i f. Sentiment de nemulțumire egoistă provocat de succesele, situația sau calitățile cuiva; pizma; ciudă. [G.-D. invidiei; Sil. -di-e] /<lat. invidia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
invidie f. pizmă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*invídie f. (lat. in-vidia, d. in-vidére, a invidia; fr. envie). Pizmă, zavistie, cĭudă p. norocu, succesu orĭ meritu altuĭa. V. gelozie, ură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*invidiéz v. tr. (it. invidiare; fr. envier). Mĭ-e cĭudă pe altu că e fericit, pizmuĭesc: omu de omenie nu invidiază pe nimenĭ. Doresc, rîvnesc, poftesc: a invidia puterea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
invidia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. invidiez (desp. -di-ez), 3 invidiază, 1 pl. invidiem; conj. prez. 1 sg. să invidiez, 3 să invidieze; ger. invidiind (desp. -di-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
invidia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 invidiază, 1 pl. invidiem (-di-em); conj. prez. 3 să invidieze; ger. invidiind (di-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
invidia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. invidiez, 3 sg. și pl. invidiază, 1 pl. invidiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. invidieze; ger. invidiind (sil. -di-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
invidie (desp. -di-e) s. f., art. invidia (desp. -di-a), g.-d. art. invidiei; pl. invidii, art. invidiile (desp. -di-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
invidie (-di-e) s. f., art. invidia (-di-a), g.-d. art. invidiei; pl. invidii, art. invidiile (-di-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
invidie s. f. (sil. -di-e), art. invidia (sil. -di-a), g.-d. art. invidiei; pl. invidii, art. invidiile (sil. -di-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INVIDIA vb. a pizmui, (înv.) a bănui, a deochea, a nenăvidi, a pizmi, a râvni, a răpști, a zavistui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INVIDIA vb. a pizmui, (înv.) a bănui, a deochea, a nenăvidi, a pizmi, a rîvni, a răpști, a zavistui.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVIDIE s. ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scârbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, râvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpânită față de...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INVIDIE s. ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scîrbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dîcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, rîvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpînită.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
INVIDIE. Subst. Invidie, pizmă, pizmuire, gelozie (rar), zavistie (înv.), zavistnicie /înv.); rîncoare (reg.). Necaz, ciudă, înciudare (rar). Șarpele invidiei (fig.), viermele invidiei (fig.). Invidios, pizmaș, pizmătarnic (înv.) Adj. Invidios, plin de invidie, pizmaș, pizmăreț (rar), pizmătáreț (înv. și reg.), pizmătăreț (rar), pizmuitor, gelos (rar), zavistnic (înv.), zavistios (înv.), zavistuitor (înv.); ciudos, plin de ciudă, înciudat. Invidiat, pizmuit, rîvnit. Vb. A invidia, a fi invidios, a privi cu invidie, a se uita cu invidie, a-l mușca pe cineva șarpele invidiei, a pizmui, a avea pizmă (pe cineva), a zavistui (înv.), a fi cuprins de invidie, a fi cuprins de ciudă, a se ciudi (reg.), a (se) înciuda, a muri (a plesni) de ciudă. V. dorință, dușmănie, gelozie, intrigă, răutate.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
INVIDIA GLORIAE COMES (lat.) pizma este însoțitoarea gloriei – Cornelius Nepos, „Chabrias”, III, 3.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SESE EXCRUCIAT, QUI BEATIS INVIDET (lat.) se chinuie singur cine invidiază pe cei fericiți – Petroniu, „Satyricon”, 28, 3.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Invidia gloriae comes (lat. „Invidia e tovarășa gloriei”) – Istoricul latin Cornelius Nepos, în lucrarea De viris illustribus (Bărbați iluștri), descrie viața unor mari conducători de oști din antichitate. În cartea despre generalul atenian Chabrias (III, 3), Nepos trage concluzia că pizma însoțește gloria, că ele sînt adesea nedespărțite pe drumul vieții. Pornită de la un exemplu militar, expresia a făcut mai tîrziu o strălucită carieră... civilă! IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Les envieux mourront, mais non jamais l’envie (fr. „Invidioșii vor muri, dar invidia niciodată”) – replică din Tartuffe de Molière (act. V, sc. 3). O spune Doamna Pernelle către fiul ei Orgon: „Să poată, și pe soare l-ar stinge liliecii; Pizmașii mor pe lume, dar pizma nu, cît vecii”. Evident, pana lui Molière nu-i nici prima nici singura care s-a războit cu pizmașii. (Vezi: Invidia gloriae comes). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei expr. a fi cuprins de invidie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -di-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: -di-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
invidia, invidiezverb
- 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: pizmui
- Nu vrea să piardă favoarea, pentru care era invidiat, de a fi în fiecare zi în preajma ei. CAMIL PETRESCU, O. II 112. DLRLC
- Oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele și invidiază pe toți cei ce se mută. IBRĂILEANU, SP. CR. 242. DLRLC
- Îi vezi cum trec, cum se salută, cum se invidiază. C. PETRESCU, C. V. 164. DLRLC
-
- 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ceea ce invidiez eu la tine... este modestia. CARAGIALE, O. III 215. DLRLC
- Curtezanii... invidiau pozițiunea și favorul în care îl videau. NEGRUZZI, S. I 107. DLRLC
-
etimologie:
- invidiare DEX '09 DEX '98 DN
invidie, invidiisubstantiv feminin
- 1. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Numai dușmani de toate părțile. Plesnesc toți de invidie. DEMETRIUS, C. 10. DLRLC
- Toți îmi admiră cu invidie mantaua. CAMIL PETRESCU, U. N. 388. DLRLC
- Invidia își găsește loc nu numai între oameni, dar și între flori. NEGRUZZI, S. I 100. DLRLC
-
etimologie:
- invidia DEX '09 DEX '98 DN