INVIDIE. Subst. Invidie, pizmă, pizmuire, gelozie (rar), zavistie (înv.), zavistnicie /înv.); rîncoare (reg.). Necaz, ciudă, înciudare (rar). Șarpele invidiei (fig.), viermele invidiei (fig.). Invidios, pizmaș, pizmătarnic (înv.) Adj. Invidios, plin de invidie, pizmaș, pizmăreț (rar), pizmătáreț (înv. și reg.), pizmătăreț (rar), pizmuitor, gelos (rar), zavistnic (înv.), zavistios (înv.), zavistuitor (înv.); ciudos, plin de ciudă, înciudat. Invidiat, pizmuit, rîvnit. Vb. A invidia, a fi invidios, a privi cu invidie, a se uita cu invidie, a-l mușca pe cineva șarpele invidiei, a pizmui, a avea pizmă (pe cineva), a zavistui (înv.), a fi cuprins de invidie, a fi cuprins de ciudă, a se ciudi (reg.), a (se) înciuda, a muri (a plesni) de ciudă. V. dorință, dușmănie, gelozie, intrigă, răutate.