6 intrări

Articole pe această temă:

45 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

INVESTÍT, -Ă, investiți, -te, adj. (Despre valori bănești) Plasat, folosit într-o afacere, într-o întreprindere etc. – V. investi.

INVESTÍT, -Ă, investiți, -te, adj. (Despre valori bănești) Plasat, folosit într-o afacere, într-o întreprindere etc. – V. investi.

INVESTÍT, -Ă, investiți, -te, adj. (Despre un fond, un capital etc.) Plasat, alocat într-o întreprindere.

investít adj. m., pl. investíți; f. sg. investítă, pl. investíte

INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție. – Din fr. investir, lat. investire.

ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. ♦ (În Evul Mediu) A da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire.

ÎNVESTÍT, -Ă, învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti.

ÎNVÉȘTE, învésc, vb. III. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) îmbrăca. [Perf. s. învăscui, part. învăscut.Var.: înveștí vb. IV] – Lat. investire.

ÎNVEȘTÍ vb. IV v. învește.

INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție. – Din fr. investir, lat. investire.

ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție: (în evul mediu) a da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire.

ÎNVESTÍT, -Ă, învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti.

ÎNVÉȘTE, învésc, vb. III. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) îmbrăca. [Perf. s. învăscui, part. învăscut.Var.: înveștí vb. IV] – Lat. investire.

INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un fond, un capital etc.) A plasa, a aloca într-o întreprindere. Statul democrat-popular investește an de an sume din ce în ce mai mari pentru protecția muncii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2800. ◊ Fig. Investise, după părerea lui, în copil, un anumit capital. VORNIC, P. 9.

ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A împuternici (pe cineva) în mod oficial, a acorda (cuiva) un drept, o autoritate, o demnitate; (în evul mediu) a da cuiva învestitura. Domnii țărilor romîne învesteau pe boieri cu funcțiunile lor.Comisarul învestit cu mandat... are drept s-o elibereze, dacă el găsește asta de cuviință. CAMIL PETRESCU, O. II 308.

ÎNVESTÍT, -Ă, învestiți, -te, adj. (Învechit) Îmbrăcat, înveșmîntat. Unde-s cavalerii cu spade lucitoare... Și unde scutierii cu aur învestiți? MACEDONSKI, O. I 248. ◊ Fig. Romînia învestită În vesminte de serbare. ALEXANDRESCU, M. 165.

ÎNVEȘTÍ vb. IV v. învește.

investí (a ~) (a plasa capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investésc, imperf. 3 sg. investeá; conj. prez. 3 să investeáscă

învestí (a ~) (a acorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestésc, imperf. 3 sg. învesteá; conj. prez. 3 învesteáscă

învéște (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învésc, 2 sg. învéști, perf. s. 1 sg. învăscúi; conj. prez. 3 înveáscă; part. învăscút

arată toate definițiile

Intrare: înveștit
înveștit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înveștit înveștitul învești înveștita
plural înveștiți înveștiții înveștite înveștitele
genitiv-dativ singular înveștit înveștitului înveștite înveștitei
plural înveștiți înveștiților înveștite înveștitelor
vocativ singular
plural
Intrare: investi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) investi investire investit investind singular plural
investește investiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) investesc (să) investesc investeam investii investisem
a II-a (tu) investești (să) investești investeai investiși investiseși
a III-a (el, ea) investește (să) investească investea investi investise
plural I (noi) investim (să) investim investeam investirăm investiserăm, investisem*
a II-a (voi) investiți (să) investiți investeați investirăți investiserăți, investiseți*
a III-a (ei, ele) investesc (să) investească investeau investi investiseră
Intrare: învesti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învesti învestire învestit învestind singular plural
învestește învestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învestesc (să) învestesc învesteam învestii învestisem
a II-a (tu) învestești (să) învestești învesteai învestiși învestiseși
a III-a (el, ea) învestește (să) învestească învestea învesti învestise
plural I (noi) învestim (să) învestim învesteam învestirăm învestiserăm, învestisem*
a II-a (voi) învestiți (să) învestiți învesteați învestirăți învestiserăți, învestiseți*
a III-a (ei, ele) învestesc (să) învestească învesteau învesti învestiseră
Intrare: învestit
învestit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular învestit învestitul învesti învestita
plural învestiți învestiții învestite învestitele
genitiv-dativ singular învestit învestitului învestite învestitei
plural învestiți învestiților învestite învestitelor
vocativ singular
plural
Intrare: învește
verb (VT619)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învește înveștere învăscut, învescut învăscând, învescând singular plural
învește înveșteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învesc, învăsc (să) învesc, învăsc înveșteam învăscui, învescui învăscusem, învescusem
a II-a (tu) învești (să) învești înveșteai învăscuși, învescuși învăscuseși, învescuseși
a III-a (el, ea) învește (să) învească, învască înveștea învăscu, învescu învăscuse, învescuse
plural I (noi) înveștem (să) înveștem înveșteam învăscurăm, învescurăm învăscuserăm, învăscusem*, învescuserăm, învescusem
a II-a (voi) înveșteți (să) înveșteți înveșteați învăscurăți, învescurăți învăscuserăți, învăscuseți*, învescuserăți, învescuseți
a III-a (ei, ele) învesc, învăsc (să) învească, învască înveșteau învăscură, învescu învăscuseră, învescuseră
învești (1 -esc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învești înveștire înveștit înveștind singular plural
înveștește înveștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înveștesc (să) înveștesc înveșteam înveștii înveștisem
a II-a (tu) înveștești (să) înveștești înveșteai înveștiși înveștiseși
a III-a (el, ea) înveștește (să) înveștească înveștea învești înveștise
plural I (noi) înveștim (să) înveștim înveșteam înveștirăm înveștiserăm, înveștisem*
a II-a (voi) înveștiți (să) înveștiți înveșteați înveștirăți înveștiserăți, înveștiseți*
a III-a (ei, ele) înveștesc (să) înveștească înveșteau învești înveștiseră
Intrare: investit
investit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular investit investitul investi investita
plural investiți investiții investite investitele
genitiv-dativ singular investit investitului investite investitei
plural investiți investiților investite investitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)