opțiuni

6 definiții pentru înveștit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înveștit2, ~ă a [At: MACEDONSKI, O., 1,248 / V: ~est~ / Pl: ~iți, ~e / E: învești] (Înv) 1 Înveșmântat2 (1). 2 Împodobit. 3 Acoperit.

înveștit1 sn [At: PSALT. HUR. 214/22 / Pl: ~uri / E: învești] (Înv) 1 Înveșmântare 2 (Ccr) Veșmânt. 3 Împodobire. 4 Acoperire.

înveștít n., pl. urĭ. Vechĭ. Îmbrăcăminte.

învestit2, ~ă a vz înveștit2

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înveștit, înveștită, adj. (înv.) V. învăscut.

înveștit, -ă, înveștiți, -te, adj. – (reg.; arh.) Înveșmântat. – Din învești.

Intrare: înveștit
înveștit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveștit
  • ‑nveștit
  • înveștitul
  • înveștitu‑
  • ‑nveștitul
  • ‑nveștitu‑
  • înveștită
  • ‑nveștită
  • înveștita
  • ‑nveștita
plural
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
  • înveștiții
  • ‑nveștiții
  • înveștite
  • ‑nveștite
  • înveștitele
  • ‑nveștitele
genitiv-dativ singular
  • înveștit
  • ‑nveștit
  • înveștitului
  • ‑nveștitului
  • înveștite
  • ‑nveștite
  • înveștitei
  • ‑nveștitei
plural
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
  • înveștiților
  • ‑nveștiților
  • înveștite
  • ‑nveștite
  • înveștitelor
  • ‑nveștitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)