Din totalul de 27 sunt afișate 20 definiții pentru interveni, interviu   conjugări / declinări

INTERVÍU, interviuri, s. n. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalității în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio și televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat prin radio și televiziune. – Din engl., fr. interview.

INTERVÍU, interviuri, s. n. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalității în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio și televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat prin radio și televiziune. – Din engl., fr. interview.

INTERVÍU, interviuri, s. n. (Mai ales în construcție cu verbele «a da», «a lua») Convorbire a unui ziarist cu o personalitate politică sau culturală care își spune părerea asupra unor probleme la ordinea zilei sau privitoare la ramura sa de activitate, cu scopul ca ele să fie publicate (în presă); p. ext. textul convorbirii apărut în ziar. Am venit s-o văd pe Irina. Îmi trebuie cîteva date pentru un interviu. BARANGA, I. 158. – Pronunțat: -viu.

intervíu s. n., art. intervíul; pl. intervíuri

intervíu s. n., art. intervíul; pl. intervíuri

INTERVÍU s.n. 1. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerea personalității în diverse probleme, în vederea difuzării prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii publicat în ziar. 2. Convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice. [< engl., fr. interview].

INTERVÍU s. n. 1. specie publicistică ce constă în chestionarea directă de către un ziarist a unei personalități spre a obține unele aprecieri, opinii, informații în diverse probleme în vederea difuzării lor prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii. 2. convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice. (< engl., fr. interview)

INTERVÍU ~ri n. 1) Convorbire în decursul căreia un jurnalist pune întrebări unei persoane asupra unui subiect cu intenția de a publica în presă sau de a difuza la radio, televiziune această convorbire. 2) Textul unei astfel de convorbiri (publicat în presă sau difuzat la radio, televiziune). /<engl., fr. interview

INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A veni între..., a veni la mijloc, a intra în acțiune; spec. a lua cuvântul, a intra în vorbă. ♦ A se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înțelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se întâmpla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.

INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A veni între..., a veni la mijloc, a intra în acțiune; spec. a lua cuvântul, a intra în vorbă. ♦ A se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înțelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se întâmpla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.

INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A intra în acțiune (prin vorbe sau fapte) cu un anumit scop. Organizațiile de partid, sindicale și de stat trebuie să intervină imediat, acolo unde observă vreo lipsă, cu o critică constructivă, arătînd greșelile și lipsurile, dezvoltînd spiritul autocritic al oamenilor și indicînd metodele de îndreptare a deficiențelor. LUPTA DE CLASĂ, 1949, nr. 3, 67. Catinca interveni mai energic, punîndu-i mîna pe umăr. C. PETRESCU, C. V. 83. ♦ A face un demers spre a obține ceva; a cere rezolvarea unei chestiuni; (cu sens peiorativ) a depune stăruințe pe lîngă o persoană cu autoritate, pentru obținerea unor favoruri. Îmi iau angajamentul să nu intervin niciodată, în nici un fel și pentru nimeni. C. PETRESCU, C. V. 109. ♦ A se amesteca în vorbă, a lua cuvîntul. Vrea numai, ca și mine, să afle, interveni Comșa. C. PETRESCU, Î. II 8. Înțelege, interveni unchiul Petrică, ești obosit de drum. SAHIA, N. 55. 2. (Despre acțiuni sau lucruri) A avea loc, a se întîmpla, a se ivi, a se isca, a surveni. În ultimul moment a intervenit o schimbare.Prez. ind. și: intervíu.

intervení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervín, 1 pl. intervením, imperf. 3 sg. interveneá; conj. prez. 3 să intervínă; imper. 2 sg. intervíno; ger. intervenínd

INTERVENÍ vb. 1. v. amesteca. 2. v. produce.

INTERVENÍ vb. IV. intr. 1. A lua parte la ceva, a intra în acțiune; (spec.) a intra în vorbă, a lua cuvântul. ♦ A face o mediație, un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva. 2. A se întâmpla, a surveni, a se ivi. [P.i. intervín și intervíu, conj. -vină. / < it., lat. intervenire, fr. intervenir].

INTERVENÍ vb. intr. 1. a lua parte la ceva, a intra în acțiune; a intra în vorbă. ◊ a face o mediație, un demers în favoarea cuiva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva. 2. a se întâmpla, a surveni, a se ivi. (< fr. intervenir, lat. intervenire)

A INTERVENÍ intervín intranz. 1) A intra într-o acțiune; a se încadra în cursul unui proces (influențând desfășurarea acestuia). 2) A lua cuvântul (într-o discuție); a-și expune opiniile (în cadrul unei dezbateri). 3) A face o solicitare sau un demers (în favoarea cuiva). 4) A se produce între timp și pe neașteptate; a surveni. /<fr. intervenir, lat. intervenire

intervenì v. 1. a intra și lua parte la o afacere; 2. a lucra ca mijlocitor.

interview n. (cit. interviu), întrevedere cu un ziarist.

*interviev n., pl. urĭ saŭ și e (engl. interview, pron. intörviu, din fr. entrevue, întrevedere). Vizită făcută, de ordinar de un ziarist, uneĭ persoane însemnate saŭ convorbire avută orĭ-unde cu ĭa [!] în privința uneĭ chestiunĭ importante: a solicita de la cineva (saŭ cuĭva), a lua cuĭva un interviev. – Se scrie și interview.