2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERVÍU, interviuri, s. n. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalității în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio și televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat prin radio și televiziune. – Din engl., fr. interview.

INTERVÍU, interviuri, s. n. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalității în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio și televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat prin radio și televiziune. – Din engl., fr. interview.

interviu sn [At: SCÎNTEIA, 1947, nr. 743 / Pl: ~uri / E: eg interview] 1 Convorbire, difuzată în mass-media, între o personalitate politică sau culturală și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări în legătură cu diverse probleme (de actualitate). 2 (Ccr) Text al unui interviu (1). 3 (Soc) Convorbire a unui anchetator cu persoanele supuse unei cercetări sociologice. 4 Convorbire între un angajator și un candidat în vederea obținerii unui loc de muncă.

INTERVÍU, interviuri, s. n. (Mai ales în construcție cu verbele «a da», «a lua») Convorbire a unui ziarist cu o personalitate politică sau culturală care își spune părerea asupra unor probleme la ordinea zilei sau privitoare la ramura sa de activitate, cu scopul ca ele să fie publicate (în presă); p. ext. textul convorbirii apărut în ziar. Am venit s-o văd pe Irina. Îmi trebuie cîteva date pentru un interviu. BARANGA, I. 158. – Pronunțat: -viu.

INTERVÍU s.n. 1. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerea personalității în diverse probleme, în vederea difuzării prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii publicat în ziar. 2. Convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice. [< engl., fr. interview].

INTERVÍU s. n. 1. specie publicistică ce constă în chestionarea directă de către un ziarist a unei personalități spre a obține unele aprecieri, opinii, informații în diverse probleme în vederea difuzării lor prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii. 2. convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice. (< engl., fr. interview)

intervíu s. n. Convorbire între conducătorul unei întreprinderi sau un reprezentant al acestuia și o persoană care urmează să se angajeze la acea întreprindere ◊ Interviul și testul de angajare vor avea loc [...] la sediul societății.” R.l. 31 VIII 92 p. 5. ◊ „Revista «22» scoate la concurs următoarele posturi: procesare text, secretariat, difuzare/publicitate. Interviuri [...] la sediul din Calea Victoriei 120.” ◊ „22” 2/96 p. 16 (din fr., engl. interview; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

INTERVÍU ~ri n. 1) Convorbire în decursul căreia un jurnalist pune întrebări unei persoane asupra unui subiect cu intenția de a publica în presă sau de a difuza la radio, televiziune această convorbire. 2) Textul unei astfel de convorbiri (publicat în presă sau difuzat la radio, televiziune). /<engl., fr. interview

INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A veni între..., a veni la mijloc, a intra în acțiune; spec. a lua cuvântul, a intra în vorbă. ♦ A se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înțelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se întâmpla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.

INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A veni între..., a veni la mijloc, a intra în acțiune; spec. a lua cuvântul, a intra în vorbă. ♦ A se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înțelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se întâmpla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.

interveni vi [At: (a. 1776) URICARIUL, I, 180/1 / Pzi: intervin / E: fr intervenir, lat intervenire] 1 A se situa între două fenomene, evenimente. 2 A lua parte la ceva. 3 A intra în acțiune în ajutorul cuiva. 4 (Spc) A intra în vorbă cu cineva. 5 A se amesteca pentru a mijloci o împăcare, o înțelegere etc. 6 A face demersuri în favoarea sa sau a altcuiva. 7 (D. fapte, evenimente etc.) A apărea pe neașteptate Si: a surveni.

INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A intra în acțiune (prin vorbe sau fapte) cu un anumit scop. Organizațiile de partid, sindicale și de stat trebuie să intervină imediat, acolo unde observă vreo lipsă, cu o critică constructivă, arătînd greșelile și lipsurile, dezvoltînd spiritul autocritic al oamenilor și indicînd metodele de îndreptare a deficiențelor. LUPTA DE CLASĂ, 1949, nr. 3, 67. Catinca interveni mai energic, punîndu-i mîna pe umăr. C. PETRESCU, C. V. 83. ♦ A face un demers spre a obține ceva; a cere rezolvarea unei chestiuni; (cu sens peiorativ) a depune stăruințe pe lîngă o persoană cu autoritate, pentru obținerea unor favoruri. Îmi iau angajamentul să nu intervin niciodată, în nici un fel și pentru nimeni. C. PETRESCU, C. V. 109. ♦ A se amesteca în vorbă, a lua cuvîntul. Vrea numai, ca și mine, să afle, interveni Comșa. C. PETRESCU, Î. II 8. Înțelege, interveni unchiul Petrică, ești obosit de drum. SAHIA, N. 55. 2. (Despre acțiuni sau lucruri) A avea loc, a se întîmpla, a se ivi, a se isca, a surveni. În ultimul moment a intervenit o schimbare.Prez. ind. și: intervíu.

INTERVENÍ vb. IV. intr. 1. A lua parte la ceva, a intra în acțiune; (spec.) a intra în vorbă, a lua cuvântul. ♦ A face o mediație, un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva. 2. A se întâmpla, a surveni, a se ivi. [P.i. intervín și intervíu, conj. -vină. / < it., lat. intervenire, fr. intervenir].

INTERVENÍ vb. intr. 1. a lua parte la ceva, a intra în acțiune; a intra în vorbă. ◊ a face o mediație, un demers în favoarea cuiva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva. 2. a se întâmpla, a surveni, a se ivi. (< fr. intervenir, lat. intervenire)

intervíu-documént s. n. Interviu cu valoare de document ◊ Interviu-document [Titlul unui articol în care se vorbește despre un interviu luat regelui Mihai I]” R.l. 12 V 90 p. 1 (din interviu + document)

intervíu-fúlger s. m. Interviu luat rapid ◊ „[...] le-au consemnat într-un interviu-fulger. Cont. 1 IX 67 p. 7. ◊ „Un interviu-fulger cu conducătorul expediției.” R.l. 10 II 74 p. 3 (din interviu + fulger, după fr. interview-éclair; DMN 1970; A. Giurescu M.C. 33)

reportáj-intervíu s. n. Material publicistic în care sunt folosite deopotrivă procedeele reportajului și ale interviului ◊ „Unul din ultimele numere ale revistei «Esquire» publică [...] un reportaj-interviu cu prolificul scriitor american Tennessee Williams.” Cont. 17 XII 71 p. 10. ◊ „[...] iugoslavul B.K., membru în biroul F.I.D.E., a realizat un reportaj-interviu în care «personajul central K [...] face unele mărturisiri interesante».” Săpt. 15 III 74 p. 14. ◊ „Reportajul-poem și reportajul-monografic, reportajul-eseu și reportajul anchetă, reportajul-evocare și reportajul-dialog, reportajul-interviu și reportajul sociologic, iată numai câteva din tipurile de reportaje prezente.” R.lit. 28 XI 74 p. 17 (din reportaj + interviu)

A INTERVENÍ intervín intranz. 1) A intra într-o acțiune; a se încadra în cursul unui proces (influențând desfășurarea acestuia). 2) A lua cuvântul (într-o discuție); a-și expune opiniile (în cadrul unei dezbateri). 3) A face o solicitare sau un demers (în favoarea cuiva). 4) A se produce între timp și pe neașteptate; a surveni. /<fr. intervenir, lat. intervenire

intervenì v. 1. a intra și lua parte la o afacere; 2. a lucra ca mijlocitor.

interview n. (cit. interviu), întrevedere cu un ziarist.

*interviev n., pl. urĭ saŭ și e (engl. interview, pron. intörviu, din fr. entrevue, întrevedere). Vizită făcută, de ordinar de un ziarist, uneĭ persoane însemnate saŭ convorbire avută orĭ-unde cu ĭa în privința uneĭ chestiunĭ importante: a solicita de la cineva (saŭ cuĭva), a lua cuĭva un interviev. – Se scrie și interview.

*intervín, -venít, a -vení v. intr. (lat. inter-venire. – Se conj. ca vin). Mă amestec, ĭaŭ parte: intervenind gardianu, bețiviĭ s’aŭ liniștit. V. impers. A se întîmpla, a se produce: a intervenit un incident.

arată toate definițiile

Intrare: interviu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interviu
  • interviul
  • interviu‑
plural
  • interviuri
  • interviurile
genitiv-dativ singular
  • interviu
  • interviului
plural
  • interviuri
  • interviurilor
vocativ singular
plural
Intrare: interveni
verb (V324)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • interveni
  • intervenire
  • intervenit
  • intervenitu‑
  • intervenind
  • intervenindu‑
singular plural
  • intervino
  • intervi
  • interveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intervin
  • interviu
(să)
  • intervin
  • interviu
  • interveneam
  • intervenii
  • intervenisem
a II-a (tu)
  • intervii
(să)
  • intervii
  • interveneai
  • interveniși
  • interveniseși
a III-a (el, ea)
  • intervine
(să)
  • intervi
  • intervie
  • intervenea
  • interveni
  • intervenise
plural I (noi)
  • intervenim
(să)
  • intervenim
  • interveneam
  • intervenirăm
  • interveniserăm
  • intervenisem
a II-a (voi)
  • interveniți
(să)
  • interveniți
  • interveneați
  • intervenirăți
  • interveniserăți
  • interveniseți
a III-a (ei, ele)
  • intervin
(să)
  • intervi
  • intervie
  • interveneau
  • interveni
  • interveniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interviu

  • 1. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalității în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio și televiziune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Am venit s-o văd pe Irina. Îmi trebuie cîteva date pentru un interviu. BARANGA, I. 158.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat prin radio și televiziune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice.
    surse: DN

etimologie:

interveni

  • 1. A veni între..., a veni la mijloc, a intra în acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Organizațiile de partid, sindicale și de stat trebuie să intervină imediat, acolo unde observă vreo lipsă, cu o critică constructivă, arătînd greșelile și lipsurile, dezvoltînd spiritul autocritic al oamenilor și indicînd metodele de îndreptare a deficiențelor. LUPTA DE CLASĂ, 1949, nr. 3, 67.
      surse: DLRLC
    • Catinca interveni mai energic, punîndu-i mîna pe umăr. C. PETRESCU, C. V. 83.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A lua cuvântul, a intra în vorbă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Vrea numai, ca și mine, să afle, interveni Comșa. C. PETRESCU, Î. II 8.
        surse: DLRLC
      • Înțelege, interveni unchiul Petrică, ești obosit de drum. SAHIA, N. 55.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înțelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva sau a sa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Îmi iau angajamentul să nu intervin niciodată, în nici un fel și pentru nimeni. C. PETRESCU, C. V. 109.
        surse: DLRLC
  • 2. A se ivi, a se întâmpla.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: isca ivi surveni întâmpla attach_file un exemplu
    exemple
    • În ultimul moment a intervenit o schimbare.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: