reportaj-interviu s. n. Material publicistic în care sunt folosite deopotrivă procedeele reportajului și ale interviului ◊ „Unul din ultimele numere ale revistei «Esquire» publică [...] un reportaj-interviu cu prolificul scriitor american Tennessee Williams.” Cont. 17 XII 71 p. 10. ◊ „[...] iugoslavul B.K., membru în biroul F.I.D.E., a realizat un reportaj-interviu în care «personajul central K [...] face unele mărturisiri interesante».” Săpt. 15 III 74 p. 14. ◊ „Reportajul-poem și reportajul-monografic, reportajul-eseu și reportajul anchetă, reportajul-evocare și reportajul-dialog, reportajul-interviu și reportajul sociologic, iată numai câteva din tipurile de reportaje prezente.” R.lit. 28 XI 74 p. 17 (din reportaj + interviu)