59 de definiții pentru insulă (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÍNSULĂ, insule, s. f. Porțiune de uscat înconjurată de apă, situată fie într-un ocean, mare sau lac, fie în albia unei ape curgătoare. ◊ Insulă plutitoare = v. plutitor.Fig. Grup de obiecte de același fel care se diferențiază de mediul înconjurător. – Din lat. insula.

insulă sf [At: DRĂGHICI, R. 7/20 / Pl: ~le / E: lat insula] 1 Întindere de pământ înconjurată din toate părțile de apă, situată fie într-un ocean, într-o mare sau într-un lac, fie între brațele unei ape curgătoare. 2 (Fig) Grup de obiecte de același fel care se diferențiază de mediul înconjurător. 3 (Îs) ~ plutitoare Formație compactă de rădăcini și ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apă, având aspectul unei insule (1) Si: plaur.

ÍNSULĂ, insule, s. f. 1. Întindere de pământ înconjurată din toate părțile de apă, situată fie într-un ocean, mare sau lac, fie în cadrul albiei unei ape curgătoare. ♦ Fig. Grup de obiecte de același fel care se diferențiază de mediul înconjurător. 2. (În sintagma) Insulă plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apă, având aspectul unei insule (1); plaur. – Din lat. insula.

ÍNSULĂ, insule, s. f. 1. Întindere de pămînt, mai mică decît continentele, înconjurată din toate părțile de apă. Toate aceste gînduri și toată această floră viguroasă... începeau să mi se pară ca o insulă într-un ocean. GALACTION, O. I 347. În dreptul insulei Ada-Kaleh, o barcă ne luă și ne duse la insula aceasta. BOLINTINEANU, O. 267. Văd insule frumoase și mări necunoscute. ALECSANDRI, P. A. 110. ◊ Fig. Formăm parcă o insulă tăcută în mijlocul celorlalți, rupți și murdari. SAHIA, N. 48. Pe cîmpia înălbită, netedă, strălucitoare Se văd insule de codri, s-aud cîini la vînătoare. ALECSANDRI, P. A. 114. 2. (În expr.) Insulă plutitoare = îngrămădire de plante rupte de pe malurile apelor, care plutesc pe un curs de apă sau într-o deltă, avînd aspectul unei insule (1). V. plaur, plavie. Pe cînd înaintam spre malul luciului printre sălcii mărunte, o parte din buruieni și papuri ale insulei plutitoare se agitară și se răscoliră, prefăcîndu-se în înfățișări omenești. SADOVEANU, N. F. 62.

ÍNSULĂ s.f. 1. Suprafață din scoarța Pământului mai mică decât un continent, mărginită din toate părțile de apă. ◊ Insulă plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri rupte, care plutește pe un curs de apă; plaur. 2. Spațiu verde în mijlocul unei străzi; refugiu. [< lat. insula].

ÍNSULĂ s. f. 1. suprafață de pământ mai mică decât un continent, mărginită din toate părțile de apă. ♦ ~ plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri rupte, care plutește pe un curs de apă; plaur. 2. suprafață (triunghiulară) la ramificații de drumuri la delimitarea benzilor de circulație către diferite direcții. 3. suprastructură a unui portavion. (< lat. insula)

ÍNSULĂ ~e f. Porțiune de uscat înconjurată de apă din toate părțile. ◊ ~ plutitoare îngrămădire de vegetație acvatică (stuf, rădăcini, buruieni etc.) amestecată cu nămol, care plutește pe apă; plavie. [G.-D. insulei] /<lat. insula

insulă f. întindere de pământ înconjurat de toate părțile cu apă; fig. insulă de codri, insulă de nori AL.

*ínsulă f., pl. e. (lat. insula, it. isola. V. izolez). Pămînt înconjurat din toate părțile de apă. Grupă de case înconjurată din toate părțile de strade. V, ostrov, scruntar.

Alande (Insule) f. pl. grup de vr’o 300 insule rusești la intrarea golfului Botnic, cu 25.000 loc.

Antile (Insule) f. pl. arhipelag între America de N. și cea de S., în Oceanul Atlantic: 4.620.000 loc.

Azore (Insule) pl. grup de insule în Oceanul Atlantic, aparținând Portugaliei: 260.000 loc. Produc vinuri, portocale și fructe delicioase.

Bahama f. sau Insulele Lucaye, arhipelag făcând parte din Antile, aparține Englezilor dela 1783. Aci desbarcă mai întâi Columb.

Britanice (Insule) pl. nume colectiv al celor 3 regate (Anglia, Scoția și Irlanda) și al insulelor înconjurătoare.

Burbon m. veche și ilustră familie regala franceză, o ramură a dinastiei Capetiene, care a dat Franței 7 regi, dela Henric IV până la Carol X. ║ (Insula) f. sau Reuniunea, în marea Indiilor, aparține Franței (dela 1652): 180.000 loc.

Canare (Insule) pl. grup de insule în Oceanul Atlantic, pe coasta V. a Africei, la S. insulelor Madere, aparțin Spaniei; 560.000 loc., cu cap. Santa-Cruz.

Caroline (Insule) pl. arhipelag în Oceania: 41.000 loc.

Comore (Insule) f. pl. arhipelag situat în Oceanul Indian: 85.000 loc., între coasta orientală a Africei și Madagascar; aparțin Franței dela 1863.

arată toate definițiile

Intrare: insulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insulă
  • insula
plural
  • insule
  • insulele
genitiv-dativ singular
  • insule
  • insulei
plural
  • insule
  • insulelor
vocativ singular
plural

insulă

  • 1. Porțiune de uscat înconjurată de apă, situată fie într-un ocean, mare sau lac, fie în albia unei ape curgătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: ostrov diminutive: insuliță attach_file 5 exemple
    exemple
    • Toate aceste gînduri și toată această floră viguroasă... începeau să mi se pară ca o insulă într-un ocean. GALACTION, O. I 347.
      surse: DLRLC
    • În dreptul insulei Ada-Kaleh, o barcă ne luă și ne duse la insula aceasta. BOLINTINEANU, O. 267.
      surse: DLRLC
    • Văd insule frumoase și mări necunoscute. ALECSANDRI, P. A. 110.
      surse: DLRLC
    • figurat Formăm parcă o insulă tăcută în mijlocul celorlalți, rupți și murdari. SAHIA, N. 48.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe cîmpia înălbită, netedă, strălucitoare Se văd insule de codri, s-aud cîini la vînătoare. ALECSANDRI, P. A. 114.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (în) sintagmă Insulă plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apă, având aspectul unei insule.
      exemple
      • Pe cînd înaintam spre malul luciului printre sălcii mărunte, o parte din buruieni și papuri ale insulei plutitoare se agitară și se răscoliră, prefăcîndu-se în înfățișări omenești. SADOVEANU, N. F. 62.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Grup de obiecte de același fel care se diferențiază de mediul înconjurător.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Spațiu verde în mijlocul unei străzi.
    surse: DN sinonime: refugiu
  • 3. Suprafață (triunghiulară) la ramificații de drumuri la delimitarea benzilor de circulație către diferite direcții.
    surse: MDN '00
  • 4. Suprastructură a unui portavion.
    surse: MDN '00

etimologie: