INSULĂ, insule, s. f. 1. Întindere de pămînt, mai mică decît continentele, înconjurată din toate părțile de apă. Toate aceste gînduri și toată această floră viguroasă... începeau să mi se pară ca o insulă într-un ocean. GALACTION, O. I 347. În dreptul insulei Ada-Kaleh, o barcă ne luă și ne duse la insula aceasta. BOLINTINEANU, O. 267. Văd insule frumoase și mări necunoscute. ALECSANDRI, P. A. 110. ◊ Fig. Formăm parcă o insulă tăcută în mijlocul celorlalți, rupți și murdari. SAHIA, N. 48. Pe cîmpia înălbită, netedă, strălucitoare Se văd insule de codri, s-aud cîini la vînătoare. ALECSANDRI, P. A. 114. 2. (În expr.) Insulă plutitoare = îngrămădire de plante rupte de pe malurile apelor, care plutesc pe un curs de apă sau într-o deltă, avînd aspectul unei insule (1). V. plaur, plavie. Pe cînd înaintam spre malul luciului printre sălcii mărunte, o parte din buruieni și papuri ale insulei plutitoare se agitară și se răscoliră, prefăcîndu-se în înfățișări omenești. SADOVEANU, N. F. 62.