13 definiții pentru plaur

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLAUR, plauri, s. m. Formațiune vegetală acvatică, compactă, în care predomină stuful, care plutește la suprafața apei; plav, plavie. [Pr.: pla-ur] – Cf. plav.

plaur sm [At: ANTIPA, P. 198 / Pl: ~i / E: sg refăcut după plavuri (pll plav1)] 1 Formație vegetală compactă, constituită dintr-o acumulare de rădăcini, rizomi de stuf și diverse elemente organice și minerale, care formează insule plutitoare la suprafața apei în Delta Dunării Si: (reg) plav1, prundoi. 2 (Pex) Plavie (1).

PLAUR, plauri, s. m. Vegetație acvatică compactă, constituită dintr-o acumulare de rădăcini, rizomi de stuf și diverse elemente organice și minerale, care formează insule plutitoare la suprafața apei; plav. [Pr.: pla-ur] – Cf. plav.

PLAUR, plauri, s. m. Formație deasă și compactă de rădăcini și rizomi de stuf, care acoperă mari întinderi în delta Dunării, în chip de insule plutitoare acoperite cu verdeață. V. plavie. Aștepta zadarnic... ivirea insulelor de plaur plutitor. GALAN, B. I 45. În plaurul plutitor, adică în pămîntul nou alcătuit din aluviuni, stuhuri, plante și tot ce adună și preface moartea, – o viață nouă și înfrigurată fremăta. SADOVEANU, O. A. II 125.

PLAUR ~i m. Insulă plutitoare la suprafața unei ape formată din vegetație acvatică (în special, din rădăcini, ierburi, rizomi etc.). [Sil. pla-ur] /cf. plat

plàur n. vegetațiune luxuriantă în Delta Dunării. [Singular (refăcut după plural) din plau, de aceeaș origină cu plavie].

pláur n. (rudă cu plavie). Dun. Pămînt plutitor format în bălțĭ din stuf putrezit (pe el cresc pădurĭ de stuf). V. cocĭoc, coșcovă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLAUR s. 1. (reg.) plav, prundoi. (Formația vegetală acvatică numită ~.) 2. v. insulă plutitoare.

PLAUR s. 1. (reg.) plav, prundoi. (Formația vegetală acvatică numită ~.) 2. plavie, insulă plutitoare, (reg.) cocioc, năcladă, plav. prundoi. (~ este o insulă alcătuită mai ales din formații vegetale.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plaur s. m. – Insuliță mișcătoare formată în mlaștini cu ierburi putrezite. Probabil din lat. pabulum „furaj, pășune”, ct. it. pabbio „plante”; se poate presupune o formă intermediară *plabulum, cu l propagat sau expresiv, cf. flacără; se poate explica și printr-o încrucișare cu plavie, v. aici. Scriban îl explică prin plavie, dar explicația asta pare insuficientă.

Intrare: plaur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plaur
  • plaurul
  • plauru‑
plural
  • plauri
  • plaurii
genitiv-dativ singular
  • plaur
  • plaurului
plural
  • plauri
  • plaurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plaur, plaurisubstantiv masculin

  • 1. Formațiune vegetală acvatică, compactă, în care predomină stuful, care plutește la suprafața apei. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Aștepta zadarnic... ivirea insulelor de plaur plutitor. GALAN, B. I 45. DLRLC
    • format_quote În plaurul plutitor, adică în pămîntul nou alcătuit din aluviuni, stuhuri, plante și tot ce adună și preface moartea, – o viață nouă și înfrigurată fremăta. SADOVEANU, O. A. II 125. DLRLC
etimologie:
  • cf. plav DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.