năcladă sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: na~ / Pl: ~de / E: cf cladă, slv накладати] 1 (Înv) Grămadă mare de lemne pregătite pentru foc. 2 (Mol) Grămadă mare de lucruri în dezordine. 3 (Reg) Insulă mică plutitoare, formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol Si: plavie.

năcládă f., pl. ăzĭ. (d. năclad). Dos. Rug, grămadă de lemne destinate să fie aprinse (scladă). Azĭ. Nord. Teanc (clit) mare (Șez. 36, 48).

NĂCLADĂ s. v. insulă plutitoare, plaur, plavie.

năcladă s. v. INSULĂ PLUTITOARE. PLAUR. PLAVIE.

năcladă, năclade, s.f. (înv.) 1. grămadă mare de lemne pentru foc. 2. plavie.

NĂCLADĂ s. f. 1. (Învechit) Grămadă mare de lemne (pregătite pentru foc). Poruncește să facă năcladă mare de foc în mijlocul uliței ceii mari. dosoftei, ap. tdrg. ♦ (Prin nordul Mold.) Grămadă de lucruri așezate în neorînduială. cf. șez. xix, 12, com. din bogdănești-FĂLTICENI. 2. (Regional) Plavie (1) (Gherla), ltr² xh, 594. – pl.: năclade. – Și: nacladă s. f. șez. xix, 12, com. din bogdănești-fălticeni. – cf. cladă, v. sl. наклада.