2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTIGÁRE, instigări, s. f. Acțiunea de a instiga și rezultatul ei; îndemn la violență; instigație, întărâtare, provocare, incitare. – V. instiga.

INSTIGÁRE, instigări, s. f. Acțiunea de a instiga și rezultatul ei; îndemn la violență; instigație, întărâtare, provocare, incitare. – V. instiga.

instigare sf [At: GALAN, Z. R. 330 / Pl: ~gări / E: instiga] Incitare.

INSTIGÁRE, instigări, s. f. Acțiunea de a instiga și rezultatul ei; îndemn la violență, ațîțare, întărîtare.

INSTIGÁRE s.f. Acțiunea de a instiga și rezultatul ei; instigație. [< instiga].

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A îndemna, a incita, a provoca (la acțiuni dușmănoase, violente). – Din fr. instiguer, lat. instigare.

instiga vt [At: ODOBESCU, S. III, 416 / Pzi: instig, (rar) ~ghez / E: lat instigo, -are, fr instiguer, it instigare] A incita.

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A întărâta, a incita, a provoca; a monta (la acțiuni dușmănoase). – Din fr. instiguer, lat. instigare.

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», «împotriva», «contra») A ațîța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, criminale; a incita. V. întărîta. Întîrzierea plății chiriei peste termenul din contract fusese instigată și convenită de proprietar. ARGHEZI, P. T. 95.

INSTIGÁ vb. I. tr. A ațâța, a împinge la fapte dușmănoase, la dezordine; a incita. [P.i. instíg. / < fr. instiguer, cf. lat. instigare].

INSTIGÁ vb. tr. a ațâța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, la violență; a incita. (< fr. instiguer, lat. instigare)

A INSTIGÁ instíg tranz. (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a incita; a provoca; a porni. [Sil. in-sti-] /<fr. instiguer, lat. instigare

*instíg, a v. tr. (lat. instigo, -áre. V. instinct, stimul). Îndemn la revoltă.

*instigațiúne f. (lat. instigátio, -ónis). Îndemn la revoltă. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instigáre s. f., g.-d. art. instigắrii; pl. instigắri

instigáre s. f., g.-d. art. instigării; pl. instigări

instigá (a ~) vb., ind. prez. 3 instígă

instigá vb., ind. prez. 1 sg. instíg, 3 sg. și pl. instígă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSTIGÁRE s. ațâțare, incitare, instigație, întărâtare, provocare, stârnire, tulburare, (rar) incitație, provocație, (pop.) zădărâre, (fig.) asmuțire. (~ maselor.)

arată toate definițiile

Intrare: instigare
instigare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instigare
  • instigarea
plural
  • instigări
  • instigările
genitiv-dativ singular
  • instigări
  • instigării
plural
  • instigări
  • instigărilor
vocativ singular
plural
Intrare: instiga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • instiga
  • instigare
  • instigat
  • instigatu‑
  • instigând
  • instigându‑
singular plural
  • insti
  • instigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • instig
(să)
  • instig
  • instigam
  • instigai
  • instigasem
a II-a (tu)
  • instigi
(să)
  • instigi
  • instigai
  • instigași
  • instigaseși
a III-a (el, ea)
  • insti
(să)
  • instige
  • instiga
  • instigă
  • instigase
plural I (noi)
  • instigăm
(să)
  • instigăm
  • instigam
  • instigarăm
  • instigaserăm
  • instigasem
a II-a (voi)
  • instigați
(să)
  • instigați
  • instigați
  • instigarăți
  • instigaserăți
  • instigaseți
a III-a (ei, ele)
  • insti
(să)
  • instige
  • instigau
  • instiga
  • instigaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

instigare

etimologie:

  • vezi instiga
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

instiga

etimologie: