13 definiții pentru incitare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCITÁRE, incitări, s. f. Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare, instigare, incitație. – V. incita.

incitare sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 164, 12/4 / Pl: ~tări / E: incita] 1 Ațâțare a unor porniri agresive Si: (liv) incitație (1), (rar) incitat1 (1). 2 Îndemnare la ceva rău Si: instigare, (liv) incitație (2), (rar) incitat1 (2). 3 (Fig) Deschidere a unei discuții polemice Si: (liv) incitație (3), (rar) incitat1 (3). 4 (Blg) Aducere a unui organism într-o stare de concentrare în care reacționează rapid la stimuli reduși ca intensitate Si: (liv) incitație (4), (rar) incitat1 (4).

INCITÁRE, incitări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare, instigare, incitație. – V. incita.

INCITÁRE, incitări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a incita; ațîțare, întărîtare; îndemnare (la o faptă rea), instigare, incitație.

INCITÁRE s.f. Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare; instigare. [< incita].

INCITÁRE ~ări f. 1) v. A INCITA. 2) Îndemn la acțiuni violente; ațâțare; instigație; pornire; provocație. /v. a incita

*incitațiúne f. (lat. incitátio, -ónis). Acțiunea de a incita, instigațiune. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incitare s. f., g.-d. art. incitării; pl. incitări

incitare s. f., g.-d. art. incitării; pl. incitări

incitáre s. f., g.-d. art. incitării; pl. incitări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCITÁRE s. 1. v. instigare. 2. v. stimulare.

INCITARE s. ațîțare, instigare, instigație, întărîtare, provocare, stîrnire, tulburare, (rar) incitație, provocație, (pop.) zădărîre. (~ maselor.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

incitare (fr. inciter „a ațâța”), orice enunț elementar sau contextual prin care vorbitorul ne face să simțim cum cuvintele pot dezlănțui faptele, de obicei prin propoziții imperative violente, puternic motivate în prealabil (P): „Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! Atunci când după moarte răsplata nu v-așteaptă, Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare, și să trăim ca frați!” (Eminescu). „Nu căuta dreptatea domnească, frățioare, Ia pe ciocoi ca hreanul, și-l dă pe răzătoare.” (T. Arghezi)

Intrare: incitare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incitare
  • incitarea
plural
  • incitări
  • incitările
genitiv-dativ singular
  • incitări
  • incitării
plural
  • incitări
  • incitărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incitare, incitărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi incita DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.