4 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; anunț, informație într-un jurnal; inserție (1). – V. insera.

INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; anunț, informație într-un jurnal; inserție (1). – V. insera.

inserare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 548 / V: (nob) în~ / Pl: ~rări / E: insera] 1 Introducere a unui adaos într-un text, tabel etc. Si: inserat1 (1), insert (1). 2 Introducere a unui anunț, a unei informații într-un jurnal etc. Si: inserție (1), inserat1 (2), insert (2). 3-4 (Teh) Fixare a unei piese (în interiorul altei piese sau) între alte două piese Si: inserat1 (3-4). 5 (Teh) Introducere a unui material în masa altui material Si: inserat1 (5). corectată

INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; adaos, anunț, informație într-un jurnal, inserție (1).

INSERÁRE s.f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; inserție. [< insera].

INSERÁ, inserez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a adăuga, a include un adaos într-un text, într-un șir de numere, într-un tabel etc.; a introduce o informație într-un ziar. 2. A fixa, a așeza o piesă într-un locaș din interiorul altei piese sau între alte două piese. 3. (Tehn.) A introduce un material în masa altui material. – Din fr. insérer, lat. inserare.

INSERÁ, inserez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a adăuga, a include un adaos într-un text, într-un șir de numere, într-un tabel etc.; a introduce o informație într-un ziar. 2. A fixa, a așeza o piesă într-un locaș din interiorul altei piese sau între alte două piese. 3. (Tehn.) A introduce un material în masa altui material. – Din fr. insérer, lat. inserare.

ÎNSERÁ, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se face seară, a amurgi. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) înserate (sau înserat) = în amurg. 2. Intranz. A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva. – În + seară.

ÎNSERÁRE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – V. însera.

ÎNSERÁRE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – V. însera.

insera vt [At: CARAGIALE, O. 469/4 / Pzi: ~rez, (rar) inser / E: fr insérer] 1 A introduce un fragment într-un text (tabel, șir de numere etc.). 2 A introduce o informație într-un ziar. 3-4 (Teh) A fixa o piesă (într-un locaș din interiorul altei piese sau) între alte două piese. 5 (Teh) A introduce un material în masa altui material.

însera [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 49/28 / V: (reg) ~săra / Pzi: ~rez / E: în- + seară] 1-2 viu, vru A se face seară Si: a amurgi. 3 vi A rămâne undeva până seara. 4 vi (Înv; fig) A îmbătrâni înainte de vreme.

înserare sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 164/8 / V: (reg) -săr- / Pl: ~rări / E: însera] 1 Lăsare a serii Si: înserat1 (1). 2 Rămânere a unei persoane undeva până seara Si: înserat1 (2). 3 (Înv; fig) Îmbătrânire înainte de vreme Si: înserat1 (3). 4 (Ccr) Crepuscul.

ÎNSERÁ, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se face seară, a amurgi. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) înserat (sau înserate) = în amurg. 2. Intranz. A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva. – În + seară.

INSERÁ, inserez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a include un adaos într-un text, într-un șir de numere; a da un anunț, o informație într-un ziar. Să insereze cît mai neîntîrziat în «Rom[înul]» notița pe care i-am trimis-o. CARAGIALE, O. VII 469. ♦ (Tehn.) A introduce un material în masa altui material. 2. A fixa, a așeza, a dispune. Corola cu cinci petale distinse, inserate în vîrful potirului. NEGRUZZI, S. I 102.

ÎNSERÁ, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face seară, a se lăsa seara. Însera, și luminile tîrgului luceau pretutindeni. SADOVEANU, O. IV 86. Se-nserase bine. Turmele, trecînd, Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249. Cum înserează, vine și poftește pe oaspeți la culcare. CREANGĂ, P. 249. Însera. Abia avui vreme a-mi schimba hainele. NEGRUZZI, S. I 67. 2. Intranz. (Despre oameni) A rămîne pînă seara undeva, a întîrzia pînă seara, a-l apuca pe cineva seara. Întinse pasul și se duse într-acolo, ca să nu înserese pe drum. ISPIRESCU, L. 398. Unde înserează, acolo doarme. PANN, P. V. I 133. Nevestică cu bărbat, Ce-nserezi noaptea prin sat? ȘEZ. XII 82.

ÎNSERÁRE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; timpul cînd se lasă seara; amurg. Înserarea se întindea ca un văl de pînză de paianjen, care ascundea pe jumătate lucrurile. SADOVEANU, O. VI 245. Și-n liniștea-nserării, ce ne-nghite, Ca frunzele uscate pe morminte, Se scutură aducerile-aminte Pe inimile noastre ostenite. VLAHUȚĂ, O. A. 83. ◊ (Personificat) Înserarea mută trece Furișată prin pădure. TOPÎRCEANU, B. 39. ♦ Fig. Întunecare, mîhnire. Boala Veronicăi era numai o rătăcire și o înserare a sufletului. GALACTION, O. I 321.

INSERÁ vb. I. tr. 1. A introduce, a adăuga ceva într-un text, într-un șir de numere etc.; a introduce un anunț într-un ziar. ♦ A introduce un material în masa altui material. 2. A așeza, a dispune. [< fr. insérer, lat. inserare].

INSERÁ vb. tr. 1. a introduce, a include ca adaos într-un text, într-un șir de numere, ca informație într-un ziar sau ca material în masa altui material. 2. (tehn.) a fixa o piesă într-un locaș din interiorul altei piese. (< fr. insérer, lat. inserare)

A INSERÁ ~éz tranz. 1) (elemente suplimentare) A introduce într-un text, într-un tabel sau într-un sir de numere ca parte integrantă. 2) (materiale scrise) A include în sumar. 3) tehn. (materiale textile sau metalice) A introduce în masa unui alt material. /<fr. insérer, lat. inserere

A ÎNSERÁ ~éz intranz. (despre persoane) A rămâne (undeva) până la venirea serii. /în + seară

A SE ÎNSERÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se face seară; a amurgi. /în + seară

inserà v. 1. a introduce: a insera o clauză; 2. a publica într’un ziar.

arată toate definițiile

Intrare: inserare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inserare
  • inserarea
plural
  • inserări
  • inserările
genitiv-dativ singular
  • inserări
  • inserării
plural
  • inserări
  • inserărilor
vocativ singular
plural
Intrare: insera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • insera
  • inserare
  • inserat
  • inseratu‑
  • inserând
  • inserându‑
singular plural
  • inserea
  • inserați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inserez
(să)
  • inserez
  • inseram
  • inserai
  • inserasem
a II-a (tu)
  • inserezi
(să)
  • inserezi
  • inserai
  • inserași
  • inseraseși
a III-a (el, ea)
  • inserea
(să)
  • insereze
  • insera
  • inseră
  • inserase
plural I (noi)
  • inserăm
(să)
  • inserăm
  • inseram
  • inserarăm
  • inseraserăm
  • inserasem
a II-a (voi)
  • inserați
(să)
  • inserați
  • inserați
  • inserarăți
  • inseraserăți
  • inseraseți
a III-a (ei, ele)
  • inserea
(să)
  • insereze
  • inserau
  • insera
  • inseraseră
Intrare: însera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însera
  • ‑nsera
  • înserare
  • ‑nserare
  • înserat
  • ‑nserat
  • înseratu‑
  • ‑nseratu‑
  • înserând
  • ‑nserând
  • înserându‑
  • ‑nserându‑
singular plural
  • înserea
  • ‑nserea
  • înserați
  • ‑nserați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înserez
  • ‑nserez
(să)
  • înserez
  • ‑nserez
  • înseram
  • ‑nseram
  • înserai
  • ‑nserai
  • înserasem
  • ‑nserasem
a II-a (tu)
  • înserezi
  • ‑nserezi
(să)
  • înserezi
  • ‑nserezi
  • înserai
  • ‑nserai
  • înserași
  • ‑nserași
  • înseraseși
  • ‑nseraseși
a III-a (el, ea)
  • înserea
  • ‑nserea
(să)
  • însereze
  • ‑nsereze
  • însera
  • ‑nsera
  • înseră
  • ‑nseră
  • înserase
  • ‑nserase
plural I (noi)
  • înserăm
  • ‑nserăm
(să)
  • înserăm
  • ‑nserăm
  • înseram
  • ‑nseram
  • înserarăm
  • ‑nserarăm
  • înseraserăm
  • ‑nseraserăm
  • înserasem
  • ‑nserasem
a II-a (voi)
  • înserați
  • ‑nserați
(să)
  • înserați
  • ‑nserați
  • înserați
  • ‑nserați
  • înserarăți
  • ‑nserarăți
  • înseraserăți
  • ‑nseraserăți
  • înseraseți
  • ‑nseraseți
a III-a (ei, ele)
  • înserea
  • ‑nserea
(să)
  • însereze
  • ‑nsereze
  • înserau
  • ‑nserau
  • însera
  • ‑nsera
  • înseraseră
  • ‑nseraseră
Intrare: înserare
înserare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înserare
  • ‑nserare
  • înserarea
  • ‑nserarea
plural
  • înserări
  • ‑nserări
  • înserările
  • ‑nserările
genitiv-dativ singular
  • înserări
  • ‑nserări
  • înserării
  • ‑nserării
plural
  • înserări
  • ‑nserări
  • înserărilor
  • ‑nserărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inserare

  • 1. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; anunț, informație într-un jurnal; inserție (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: inserție

etimologie:

  • vezi insera
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

insera

  • 1. A introduce, a adăuga, a include un adaos într-un text, într-un șir de numere, într-un tabel etc.; a introduce o informație într-un ziar.
    exemple
    • Să insereze cît mai neîntîrziat în «Rom[ânul]» notița pe care i-am trimis-o. CARAGIALE, O. VII 469.
      surse: DLRLC
  • 2. A fixa, a așeza o piesă într-un locaș din interiorul altei piese sau între alte două piese.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: așeza dispune fixa attach_file un exemplu
    exemple
    • Corola cu cinci petale distinse, inserate în vîrful potirului. NEGRUZZI, S. I 102.
      surse: DLRLC
  • 3. tehnică A introduce un material în masa altui material.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

însera înserare

  • 1. intranzitiv reflexiv impersonal A se face seară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amurgi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Însera, și luminile tîrgului luceau pretutindeni. SADOVEANU, O. IV 86.
      surse: DLRLC
    • Se-nserase bine. Turmele, trecînd, Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249.
      surse: DLRLC
    • Cum înserează, vine și poftește pe oaspeți la culcare. CREANGĂ, P. 249.
      surse: DLRLC
    • Însera. Abia avui vreme a-mi schimba hainele. NEGRUZZI, S. I 67.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Întinse pasul și se duse într-acolo, ca să nu înserese pe drum. ISPIRESCU, L. 398.
      surse: DLRLC
    • Unde înserează, acolo doarme. PANN, P. V. I 133.
      surse: DLRLC
    • Nevestică cu bărbat, Ce-nserezi noaptea prin sat? ȘEZ. XII 82.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + seară
    surse: DEX '09 DEX '98

înserare

  • 1. Faptul de a (se) însera.
    exemple
    • Înserarea se întindea ca un văl de pînză de paianjen, care ascundea pe jumătate lucrurile. SADOVEANU, O. VI 245.
      surse: DLRLC
    • Și-n liniștea-nserării, ce ne-nghite, Ca frunzele uscate pe morminte, Se scutură aducerile-aminte Pe inimile noastre ostenite. VLAHUȚĂ, O. A. 83.
      surse: DLRLC
    • personificat Înserarea mută trece Furișată prin pădure. TOPÎRCEANU, B. 39.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi însera
    surse: DEX '09 DEX '98