16 definiții pentru crepuscul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREPÚSCUL, crepuscule, s. n. 1. Perioadă de timp cu lumină slabă după asfințitul Soarelui; înserare, amurg. ♦ Fig. Declin, sfârșit. 2. Perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră. 3. Lumină slabă, semiîntuneric. – Din fr. crépuscule, lat. crepusculum.

crepuscul sn [At: NEGRUZZI, S. I, 160 / A: ~cul / V: (înv) ~lă sf / Pl: ~e / E: fr crépuscule, lat crepusculum] 1 Sfârșit de zi. 2 Înserare. 3 (Fig) Sfârșit. 4 (Fig) Declin. 5 Lumină difuză de după apusul soarelui. 6 (Pex) Lumină difuză dinainte de răsăritul soarelui. 7 (Pex) Semiîntuneric.

CREPÚSCUL, crepuscule, s. n. 1. Sfârșit de zi; înserare, amurg. ♦ Fig. Declin, sfârșit. 2. Perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră. 3. Lumină slabă, semiîntuneric. – Din fr. crépuscule, lat. crepusculum.

CREPÚSCUL s. n. Sfîrșit de zi (cînd lumina soarelui care apune scade treptat); înserare, amurg. Umbrele pădurilor și ale munților se deplasau pe fața pămîntului, arătînd... mersul orelor între răsărit și crepuscul. BOGZA, C. O. 385. Un crepuscul... murea jos de tot peste nisipuri. GALACTION, O. I 242. Se auzea... strigătul monoton a ostașilor de strajă, care întru lumina crepusculului se zăreau rezămați pe lungile lor lance. NEGRUZZI, S. I 160.

CREPÚSCUL s.n. Lumină difuză care se răspândește înainte de răsăritul și după apusul Soarelui; (spec.) sfârșit de zi; înserare, amurg. ♦ (Fig.) Declin, sfârșit. [Cf. lat. crepusculum, fr. crépuscule].

CREPÚSCUL s. n. 1. lumină difuză care se răspândește după apusul Soarelui sau înainte de răsăritul lui. 2. (fig.) declin, decădere, sfârșit. (< fr. crépuscule, lat. crepusculum)

CREPÚSCUL ~e n. 1) Perioadă de timp dintre apusul soarelui și lăsarea nopții; amurg. 2) Lumină difuză care se răspândește înainte de răsăritul sau după asfințitul soarelui (când se îngână ziua cu noaptea); auroră. 3) fig. Perioadă de declin. /<fr. crépuscule, lat. crepusculum

crepuscul n. crăpatul de ziuă și amurgul serii.

*crepúscul n., pl. e (lat. crepúsculum, d. crepare, a crăpa, adică „a se crăpa de ziŭă”). Auroră. Amurg.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crepúscul s. n., pl. crepúscule

crepúscul s. n., pl. crepúscule

crepuscul, art. crepusculul, gen. crepusculului, pl. crepuscule


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CREPÚSCUL s. v. amurg, apus, asfințire, asfințit, decadență, decădere, declin, înserare, regres, seară.

CREPUSCUL s. (ASTRON.) auroră, zori (pl.), (pop.) faptul zilei.

crepuscul s. v. AMURG. APUS. ASFINȚIRE. ASFINȚIT. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DECLIN. ÎNSERARE. REGRES. SEARĂ.

Intrare: crepuscul
crepuscul substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crepuscul
  • crepusculul
  • crepusculu‑
plural
  • crepuscule
  • crepusculele
genitiv-dativ singular
  • crepuscul
  • crepusculului
plural
  • crepuscule
  • crepusculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crepuscul

  • 1. Perioadă de timp cu lumină slabă după asfințitul Soarelui.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: amurg înserare 3 exemple
    exemple
    • Umbrele pădurilor și ale munților se deplasau pe fața pămîntului, arătînd... mersul orelor între răsărit și crepuscul. BOGZA, C. O. 385.
      surse: DLRLC
    • Un crepuscul... murea jos de tot peste nisipuri. GALACTION, O. I 242.
      surse: DLRLC
    • Se auzea... strigătul monoton a ostașilor de strajă, care întru lumina crepusculului se zăreau rezămați pe lungile lor lance. NEGRUZZI, S. I 160.
      surse: DLRLC
  • 2. Perioadă de timp înainte de răsăritul Soarelui.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: auroră zori (s.m.f.)
  • 3. Lumină slabă.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: semiîntuneric

etimologie: